Tradiții religioase și tradiții metafizice de Rene Guenon

Tradiții religioase și tradiții metafizice, de Rene Guenon – Editura Herald – recenzie

Titlu: Tradiții religioase și tradiții metafizice

Autor: Rene Guenon

Editura: Herald

Anul: 2020

Numar de pagini: 319

Traducator: Daniel Hoblea

   Încă de la începuturile omenirii și până astăzi, omul l-a căutat neîncetat pe Dumnezeu, iar din această perpetuă cercetare, se naște întrebarea: dacă omul este același peste tot în această lume, dacă Dumnezeu este unul, de ce este văzut diferit?

   Răspunsul – ieșit la iveală după citirea de cel puțin trei ori a cărții „Tradiții religioase și tradiții metafizice”, de Rene Guenon – este acela că omul, în forma sa fizică, poate fi același peste tot în această lume, însă forma sa de manifestare, dar și criteriile istorico-geografice și sociale creează circumstanțe diferite. Cu alte cuvinte, există factori care alcătuiesc lentila prin care noi îl percepem și modul în care noi ne raportăm la divinitate.

  Cartea „Tradiții religioase și tradiții metafizice” a apărut în anul 2020 la editura Herald, în colecția Philosophia Perennis și are menirea de a lărgi perspectiva omului despre comunicarea cu Dumnezeu de-a lungul istoriei omenirii. La fel ca și celelalte cărți ale lui Rene Guenon, (voi menționa aici doar pe cele pe care am avut șansa să le citesc: Inițiere și realizare spirituală și Ezoterismul creștin), cartea aceasta nu este o lectură ușoară, ci una care necesită elucidări sub forma trimiterii la alte texte ale aceluiași autor, dar mai ales reluarea textului integral de cel puțin câteva ori. Poate că există cititori pasionați de subiectul tradiției și religiei și poate că unii dintre aceștia vor găsi suficientă o singură lectură, însă eu am considerat că am nevoie să parcurg textul de cel puțin trei ori pentru a detecta sensurile profunde menite să ajungă în acel loc din minte unde se realizează vederea amplă asupra unor subiecte de interes atât pentru ceea ce a reprezentat trecutul omenirii, dar mai ales pentru viitor.

  …și pentru că veni vorba de viitor… cartea aceasta propune deschiderea minții spre ceea ce va reprezenta viitorul din prisma tradițiilor relugioase, dar și a celor metafizice.

  „Tradiții religioase și tradiții metafizice” este o culegere de texte guenoniene care dezbate civilizația umană încă de la începuturile sale, din prisma  fiecărui aspect esential al spiritualității fiecărei perioade.

  Născut la Blois în Franța, la 15 noiembrie 1886, René Guénon a studiat matematica la Colegiul Rollin din Paris. Mai târziu a devenit o figură impozantă în mișcarea ezoterică, fiind inițiat în Francmasonerie, Ordinul Martinist. În 1909 devine membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius, iar în perioada 1908-1912 primește de la Superiores Incognit rolul de restaurator al Tradiției primordiale în Occident, adică a devenit responsabil cu transmiterea și tălmăcirea adevărurilor absolute, scopul fiind modificarea mentalității occidentale. Este inițiat în hinduism, daoism și masonerie, iar în 1911-1912 apare cu numele de „slujitorul Unicului”, Abdel Wahed Yahia, în urma atașării sale de tradiția islamică. Este important de precizat și faptul că Guenon a întreținut o vastă corespondență cu trei mari nume din cultura românească: Vasile Lovinescu, Marc-Mihail Avramescu și Mihai Valsan. În 1921 publică prima sa carte, despre tradiția hindusă, iar în următorii zece ani scoate spre publicare tot ceea ce avusese scris și devine piesa vitală a revistei „Études Traditionnelles”.

  În anul 1928, după moartea soției sale și după numeroase neînțelegeri cu mediile franceze, Guenon părăsește Franța și se stabilește ca Cairo unde se recăsătorește. El continuă să scrie în publicațiile franceze.

  Opera guenoniană a influențat de-a lungul timpului numeroși gânditori, oameni de cultură sau filosofi ai lumii, devenind adevărate repere în istoria culturală ulterioară.

  Tradițiile pe care noi le cunoaștem sub denumirea de tradiții abrahamice, adică iudaismul, creștinismul și islamul sunt detaliate în această carte și catalogate de către Guenon ca fiind „tradiții religioase”. Pe de altă parte, există și tradiții metafizice, adică hinduismul și daoismul, acestea fiind considerate adevărata esență a filonului esoteric.

  Prin această carte, se face o distincție clară între cele două concepte, se explică în mod clar ce înseamnă tradiție și ce înseamnă religie. Astfel, aflăm că termenul de religie se pretează gândirii europene. Avem, în construcția religiei, trei coordonate: doctrina, moralul și ritualul. În tradițiile orientale, morala a fost eliminată din contextul religios, căpătând independență. Toate valorile etice, regăsite până atunci în contextul religios, devin norme sociale independente față de spiritualitate.

  Poate că te întrebi care este rolul unei astfel de cărți, mai ales într-o epocă în care procesul de comunicare interumană este teoretizat până la extreme… Ei bine, în mod paradoxal, în cadrul acestei teoretizări, omul pare să se cunoască pe sine din ce în ce mai puțin. Cât despre relațiile cu ceilalți, omul modern pare tot mai îndepărtat de conceptul de armonie și echilibru. Iată de ce, această carte vine să elucideze diferența dintre tradițiile metafizice și cele religioase, astfel încât viziunea asupra acestor aspecte să devină mai amplă, optimizând astfel procesul de conviețuire în înțelegere, observând trecutul omenirii și construind astfel, un viitor în care omul să conștientizeze faptul că Dumnezeu este perceput diferit în funcție de circumstanțele istorice, geografice și poate sociale, iar omul, este, în esența sa, construit după același tipar, oriunde s-ar afla în lume, doar că modalitatea sa de manifestare este diferită.

  Recomand cartea aceasta, precum și celelalte titluri din colecția „Philosophia Perennis”, celor pasionați de religie, metafizică și filosofie, celor care au citit și celelalte scrieri ale lui Rene Guenon.

  „Doctrina Unității (adică afirmația că Principiul fiecărei existențe este în mod esential Unu) este un punct fundamental comun tuturor tradițiilor ortodoxe, putem spune chiar că identitatea lor de fond apare cel mai clar în acest punct, traducându-se până și în expresie. Într-adevăr, când e vorba de Unitate, orice diversitate se șterge; doar când coborâm spre multiplicitate apar diferite forme, modurile de expresie multiplicându-se și ele odată cu lucrurile la care se raportează, fiind susceptibile de variații indefinite pentru a se adapta la circumstanțe de timp și de loc. Însă, „doctrina Unității” este unică (conform formulei arabe: Et-Tawhidu wahidum), adică este aceeași pretutindeni și întotdeauna, invariabilă precum Principiul, independent de multiplicitate și schimbare care nu pot afecta decât aplicațiile de ordin contingent”.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.