Trandafirul nopții, de Lucinda Riley – Editura Litera – recenzie

Trandafirul nopții

Autor: Lucinda Riley

Editura Litera

THE MIDNIGHT ROSE

Traducere: Adina și Gabriel Rațiu

Număr pagini: 559

“Lucinda Riley s-a născut în 1965 în Irlanda și, după o scurtă carieră ca actriță de film, teatru și televiziune, a scris primul roman la vârsta de 24 de ani. Cărțile ei au fost traduse în 37 de limbi și vândute în 40 de milioane de exemplare, și continuă să emoționeze publicul din toată lumea. În colaborare cu fiul ei, Harry Whittaker, a conceput și a scris o serie de cărți pentru copii, numite The Guardian Angels.

Deși cei patru copii ai Lucindei au crescut în Norfolk, Anglia, în 2015 ea și-a îndeplinit visul de a cumpăra o casă într-o regiune izolată din Irlanda, West Cork, despre care a spus întodeauna că este casă ei spirituală, iar aici a scris ultimele ei cinci române.

Lucinda a fost diagnosticată cu cancer în 2017 şi a încetat din viață pe 11 iunie 2021, înconjurată de familia ei iubitoare.”

O poveste extraordinară, complexă și profundă, plină de personaje fascinante, ale căror secrete sunt dezvăluite treptat, până la final. Saga a patru generații, această istorie a unei iubiri pierdute și regăsite își poartă cititorii din palatele strălucitoare ale marilor maharajahi ai Indiei până pe vastele domenii ale Angliei.“ Booklist

Povestea are două părți dinstinctive – Prezentul și trecutul.Trecerea de la prezent la trecut și viceversa se va face prin intermediul jurnalelor ținute de Anahita și Donald.

În prezent, Anahita aniversează cele o sută de primăveri, alături de fiica sa, nepoți și strănepoți. Aducerile aminte sunt triste, gândul la fiul pe care la pierdut când avea trei ani, presupusa sa moarte nu o vor convinge deloc. Ea se trage dintr-un neam puternic de vindecătoare indiene, acolo unde credința în obiceiuri este sfântă, iar medicina tradițională este de mare ajutor. Premonițiile sunt și ele sacre și se adeveresc întodeauna.

,,Astăzi, vă rog, implor zeii, căci nu a trecut ora de când mi-am văzut ultima oară copilul în care să nu fiu sigură că e viu, pe undeva pe acest pământ. Dacă murea, aș fi simțit-o imediat, cum am simțit-o în cazul tuturor celor pe care i-am iubit și s-au stins.

Mă podidesc lacrimile și întorc privirea spre noptiera pe care se află singura lui fotografie, un îngeraș de doi ani, care stă zâmbitor pe genunchii mei. Mi-a dat-o prietena mea, Indira, împreună cu certificatul de deces, la câteva săptămâni după ce am primit vestea morții fiului meu.”

Chiar dacă are o fiică bună, nepoți care la rândul lor au devenit părinți împliniți și iubitori, strănepoți care au înflorit în lumea nouă, cea în care India și-a dobândit independența de Marea Britanie, Anie, ar vrea să lase unuia dintre strănepoții ei scrisoarea-jurnal, cea care se întinde pe trei sute de pagini, adresată fiului ei presupus mort. A scris la ea timp de patruzeci și cinci de ani, în speranța de a nu uita nimic și de a fi dăruită într-o zi destinatarului de drept. Ari va fi cel ales de Anahita, dar acesta va uita de misiunea încredințată de străbunica sa. Această va deceda, nu înainte de a simți când a murit cu adevărat și fiul ei. După zece ani și o poveste de dragoste încheiată prost, Ari va decide să cerceteze puțin documentele lăsate de Anahita. Acesta, la o călătorie de afaceri în Anglia va trece și pe la conacul Astbury, acolo unde speră să dezlege misterul morții rudei sale. Oare străbunica sa avea dreptate în cele scrise în scrisoare?Oare legătura lor de sânge este mult mai puternică cu cei de la Astbury decât pare sau nu?

Prin trecutul prezentat în scrisoare, Anahita, o fată de viță nobilă, săracă, în vârstă de unsprezece ani, va descoperi ce înseamnă prietenia alături de Indira, fiica cea mică a unui maharajah indian.

Vom descoperi o viață plină de opulență, dar și de sărăcie, peisaje ce îți taie răsuflarea, dar și catastrofele produse de musoane și sărăcia celor din clasele inferioare, sau a celor care pur și simplu au avut neșansa să piardă tot sau să se nască săraci.

Anahita avea o familie fericită în care mama și tatăl său se iubeau în ciuda condiției financiare precare a cuplului.Tânăra în perioada în care femeile nu prea au nici un drept decât acela de a deveni soții, a naște și a asculta de soți, ea va fi educată de către tatăl său și i se va permite unele libertăți, iar viața i se pare minunată la vârsta ei.

,,Orașul Jaipur se întinde pe o câmpie înconjurată de dealuri sterpe, cenușii. În copilărie, credeam că nu există loc mai frumos pe fața pământului, căci orașul pare desprins dintr-un basm. Clădirile erau văruite în rozul cel mai plăcut. Casele cu acoperișuri bombate erau decorate cu sculpturi delicate, iar coloanele elegante ale verandelor mărgineau străzile largi. Firește, Palatul Lunii se înalță în zona cea mai pitorească – era un oraș în sine, înconjurat de grădini luxuriante. Interiorul era un labirint, prin ale cărui arcade crenelate pătrundeai în curțile interioare, care ascundeau propriile taine.”

Moartea tatălui său le vor îndurera și vor simți și mai acut lipsa financiară. Vor fi acceptate la pala, la rudele din partea mamei. Din căsuța lor modestă, dar frumoasă, vor locui în Zenana, acolo unde toate femeile de la palat trăiau separat de bărbați. În acea perioadă, toate tinerele ajunse la pubertate vor purta valuri și nu vor fi văzute la față decât de soț și rudele foarte apropiate.

Tânăra Ani va deveni însoțitoarea unei prințese răsfățate și rea. În timpul unei călătorii pentru a asista la o încoronare, Ani o va descoperi pe prințesa Indira, fiica unui alt maharajah. Prietenia lor va fi puternică, iar Indira va insistă pe lângă părinții săi să o aducă pe prietena sa la palat. De aici încolo vom parcurge o perioadă de mai mulți ani alături de tinerele noastre. Plecarea la școală în Anglia a celor două, într-o perioadă tulbure, când Primul război mondial este pe cale să înceapă, le va bloca în Anglia mai mult decât este necesar. Aici vor fi invitate la conacul Astbury, unde Ani îl va cunoaște pe tânărul Donald. Ani va ajuta în timpul războiul ca și sora medicală.

Când prezentul revine după optzeci de ani, facem cunoștință cu Rebecca Bradley, o vedetă de film american.Tânăra noastră are lumea la picioare, dar relația cu iubitul său o va convinge să participe cu ușurare la un rol primit peste Ocean. Filmarea va avea loc la delăsatul, dar totodată splendidul conac Astbury.

,,Rebecca observă că ajunseseră în dreptul unor porți masive din fier forjat, păzite de un agent de securitate. Rebecca admiră uluită parcul presărat cu stejari bătrâni, castani sălbatici și fagi, care mărgineau aleea.

În față, se înalță o clădire impunătoare, mai degrabă palat, cum nu mai văzuse decât în cărți ori în documentarele istorice de la televizor. O arhitectură barocă din piatră sculptată și coloane canelate. Simetria grațioasă a clădirii, cu două aripi elegante care flancau domul central, îi taie respirația. Soarele scânteia în ochiurile de fereastră perfect proporționate, care ornamentau fațada ca niște nestemate, separate de heruvimi și urne sculptate.

Grădina ce se întindea dincolo de terasa largă, care flanca partea din spate a casei, era evident bine întreținută. Plantele și arbuștii înfloriți creșteau din abundență pe margini, florile lor multicolore estompând verdele peluzelor din mijloc. Dincolo de gardul înalt de tisă care împrejmuia grădina propriu-zisă, se întindeau mlaștinile al căror aspect contrasta puternic cu peluzele netede și frumos îngrijite.”

Tânăra actrița seamănă izbitor de bine cu Violet, personajul pe care îl interpretează. Oare să fie vreo legătură între cele două? Violet a fost soția americană a lui Donald Astbury, care a murit la nașterea fetiței sale.

Când va sosi la conac strănepotul Anahitei, Ari Malik, unele secrete se vor dezvălui pentru cei doi tineri, dar și pentru lordul Astbury, moștenitorul domeniului. Acesta are destule secrete ascunse în viață sa, dar va coopera într-o oarecare măsură cu Ari.

Rebecca va descoperi jurnalul lui Donald, ascuns în bibliotecă sub formă unei cărți. Zbuciumul sau durerea, frământările, iubirea interzisă pe care i-o purta Anahitei vor fi așternute pe hârtie. La fel va fi dezvăluit treptat din scrisoarea pe care o are Ari, ce s-a întâmplat între străbunica lui și Donald. Tânărul lord o va sfida pe ingrată sa mamă și va continua povestea de dragoste în paralel cu încercarea de a găsi un cumpărător pentru domeniul devenit insolvabil. El este hotărât să se căsătorească cu Ani (Anahita), dar aceasta va pleca să o ajute pe buna sa prietenă, prințesa din India. Scrisorile dintre cei doi îndrăgostiți nu vor mai ajunge niciodată la destinație, iar Donald prin planul pus la cale de mama lui se va trezi într-o căsătorie aranjată. Banii tinerei americance Violet vor salva conacul.

Ce se va întâmpla când Ani va reveni în Anglia, hotărâtă să continuie relația cu tatăl viitorului său copil?

Ce se va întâmpla când Donald va descoperi din ce cauza Anahita a dispărut, la fel și veștile despre ea? Ce se va întâmpla cu căsătoria lui cu Violet?

Cum va reacționa cruda mamă a lui Donald? Mai ales că aceasta întotdeauna a considerat-o pe Ani ca o servitoare. Până unde va merge planurile sale macabre și care vor fi consecințele?

Ce s-a ales de primul născut a lui Donald și Anahita?

Cum se va încheia relația Rebeccăi cu logodnicul ei? Ce relație se va dezvolta între lordul domeniului și tânăra noastră și ce urmări vor fi?

Cum se vor înțelege Ari și Rebecca?

Simt că abia am dezvăluit câteva lucruri despre această superbă poveste. Scriitoarea ne poarte prin trecutul zbuciumat al Indiei, prin minunatele descrieri a acestei țări fascinante din toate punctele de vedere, prin cultura și tradițiile ei, prin prezentul dureros al Angliei și prin urmările care lasă urme adânci în viețile protagoniștilor acestei cărți.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți

Trandafirul nopții de Lucinda Riley – Editura Litera – recenzie