Turnul Nebunilor (Trilogia Husită #1) – Andrzej Sapkowski – recenzie
Turnul Nebunilor (Trilogia Husită #1) – Andrzej Sapkowski – recenzie
Editura Nemira
Colecția Armada
Anul publicării în limba română: 2022
Titlul original: Narrenturm (2002)
Traducere: Anca Irina Ionescu
Număr de pagini: 640
Turnul Nebunilor este un roman original de aventuri, nici pur historical fiction, nici chiar epic fantasy, nici tocmai satiric, nici foarte serios, așa cum poate au anticipat cititorii celebrei saga The Witcher, scrisă de același autor.
Atmosfera sa este excelent restaurată în spiritul epocii. E realistă, plină de viață, de veselie, de durere, de mirosuri, de murdărie, de teamă și speranță. Nu rămâne prea mult loc pentru eroism și sentimente sublime. Documentarea este impresionantă, găsim zeci de nobili cu blazoanele lor heraldice, vedem cum își organizau armatele, ni se amintește istoria zonei și textul este presărat cu fragmente din lucrări ale vremii sau pasaje din scripturile sacre – în stilul practicat de Umberto Eco în Numele trandafirului.
E discutabil dacă inserarea supranaturalului, a magiei, provoacă neîncadrarea acestui nonconformist tom la categoria romane istorice. Cert e că atunci când îl citești, acest lucru chiar nu contează și îl simți ca pe un adevărat roman istoric cu temelie solidă. Personaje complexe, emoție, intrigă palpitantă… și un Ev Mediu care prinde viață în fiecare pagină și în fiecare capitol.
În Europa Centrală a secolului al XV-lea, husiții – urmașii predicatorului Jan Hus, care cerea reformarea Bisericii Catolice pentru a diminua corupția și a o apropia de o viață mai morală – se simțeau în largul lor în Boemia și respinseseră deja două cruciade convocate de Papalitate pentru a-i eradica de pe fața pământului, așa cum se întâmplase cu catharii din Languedoc acum două secole.
Cavalerii Teutoni, nobilimea germană și credincioșii leali Romei încep să se mobilizeze pentru un nou război. Husiții, pe de altă parte, își pregătesc căruțele-fortăreață și adună arme, în timp ce ridică mase de oameni la revoltă, oriunde ajung.
Acest context istoric nu îl interesează foarte mult pe protagonistul romanului, Reinmar din Bielawa, numit și Reinmar de Bielau sau Reynevan: un tânăr studios medic și alchimist, provenit dintr-o familie de nobili de rang inferior din Silezia; preocupările lui prioritare fiind farmecele Adelei von Stercza (oare de ce nu von Sterz, dacă era burgundă? – misterele tălmăcirii locale), o tânără frumoasă, seducătoare, căsătorită cu un cavaler ce este implicat în războaiele husite și care a lăsat-o singură acasă. Împrejurare de care fustangiul Reynevan profită la maximum… Dar amanta sa nu era chiar atât de nesupravegheată pe cât credea, și curând întreaga familie Stercza îl urmărește pe tânărul silezian pentru afrontul adus onoarei soției celui mai mare dintre frați. O afacere aparent comică, dar ce în curând se va transforma într-o nesfârșită vendetta sângeroasă, din cauza unui nefericit accident.
Ceea ce începe ca o simplă fugă din cauza unei aventuri romantice se transformă într-o conspirație în care nobilii și negustorii silezieni sunt uciși; printre ei și fratele mai mare al împricinatului. Oamenii mai superstițioși pretind că au fost masacrați de un demon.
Reynevan trebuie să fugă de clanul Stercza și de mercenarii pe care familia răzbunătoare îi angajează pentru a-l captura, dar și de alți asasini care îl caută, de Inchiziție și de propria sa prostie – așa cum îi reamintesc de multe ori camarazii săi. Și asta pentru că, în ciuda intențiilor bune, el sfârșește mereu implicat și mai rău în probleme.
Însoțitorii săi de conjunctură sunt Szarlej, un escroc plin de viață care pare a fi mult mai mult decât lasă impresia, și Samson, un uriaș musculos cu aspect de retardat, dar cu o minte ascuțită, și care, ca și Szarlej, simulează lipsa de calități, deoarece, dacă ar trebui să credem poveștile lui, este o ființă dintr-o altă dimensiune, ceea ce am numi un înger… sau un demon.
Cei trei, alături de o pleiadă de personaje secundare, se găsesc în cele din urmă în centrul furtunii războaielor husite, fugind de cavalerii negri ce-i urmăresc și încercând să supraviețuiască în haosul declanșat de conflictele religioase prin diverse ținuturi.
Până la un moment dat, totul curge mai mult sau mai puțin normal pentru un roman istoric. Dar Andrzej Sapkowski este totuși creatorul lui Geralt din Rivia, nu putea fără un pic de fantasy.
Reynmar de Bielau este și… vrăjitor, deși nu unul foarte experimentat, într-o lume în care aceștia sunt din ce în ce mai puțini. Și din ce în ce mai puține sunt și creaturile fantastice din păduri, acelea pe care oamenii din Evul Mediu le-au imaginat în basme, și pe care în această carte le vedem apărând în unele capitole. Mereu amintindu-se că sunt din ce în ce mai rare. Și că într-o zi vor dispărea.
Chiar asta este ceea ce face istorisirea originală: utilizarea magiei și a fanteziei în doze mici, ca și cum toate legendele și poveștile transmise din Evul Mediu ar fi adevărate. Romanul este atât de bine realizat, încât nu te deranjează să accepți premisa respectivă, când îl citești. Folosirea magistrală a limbajului colorat, o atmosferă credibil reconstruită, un umor subtil, câteva picături de erotism și dragoste, aventură, acțiune, satiră socială – Turnul Nebunilor are de toate. Și să nu credeți că Biserica Catolică este prezentată ca fiind rea, în antagonism cu husiții buni. Cu Sapkowski nu există buni și răi, oamenii sunt cei care aplică aceste etichete prin acțiunile lor. Iar, în substrat, la fel ca în The Witcher, se derulează metaforic un puternic manifest ecologic – o critică a industrializării și distrugerii naturii.
În Narrenturm – Turnul Nebunilor – erau închiși cei cu mințile rătăcite, nebunii, dar uneori și ereticii, atunci când nu mai încăpeau în închisori sau pe eșafod.
Andrzej Sapkowski s-a născut în 1948, în orașul polonez Łódź. A devenit celebru datorită seriei WIEDŹMIN (VRĂJITORUL). Saga care l-a consacrat cuprinde volumele de povestiri Ostatnie życzenie (1993; Ultima dorință, Armada, 2019) – publicată inițial cu titlul Wiedźmin, în 1990 – și Miecz przeznaczenia (1993; Sabia destinului, Armada, 2019), precum și romanele Krew elfów (1994; Sângele elfilor, Armada, 2019), Czas pogardy (1995; Vremea disprețului, Armada, 2019), Chrzest ognia (1996; Botezul focului, Armada, 2019), Wieża jaskółki (1997; Turnul Rândunicii, Armada, 2020), Pani Jeziora (1999; Domnița Lacului, Armada, 2021) și Sezon burz (2013; Anotimpul furtunilor, Armada, 2021). De un imens succes s-a bucurat și TRILOGIA HUSITĂ, o serie de romane istorice cu elemente fantastice: Narrenturm (2002; Turnul Nebunilor, Armada, 2022), Boży bojownicy (2004) și Lux perpetua (2006), ambele în pregătire la Editura Nemira.
Frumoasa recenzie. Felicitări, Marius!
Multumesc, Veronik! 🙂