Ucenica vrăjitoare – James Nicol – Editura Rao – recenzie
„Teama ne însoțește pe toți. Nu e ceva de care să-ți fie rușine, Arianwyn.”
Ucenica vrăjitoare de James Nicol -Editura Rao – recenzie
Ucenica vrăjitoare de James Nicol
Titlul original: The Apprentice Witch
Ucenica vrăjitoare; 2. A Witch Alone
Editura: Rao
Colecția Rao pentru copii (8-12 ani)
Anul apariției: 2016, 2018
Traducere din limba engleză: Maria Adam prin Lingua Tradom
Design copertă și interior: Steve Wells
Ilustrații copertă și interior: Daniela Terrazzini
Număr pagini: 300
Gen: Fantasy, cărți pentru copii
Cotație Goodreads: 3,93
Nu este un secret pentru nimeni că ador publicațiile Editurii Rao. Și nu mă refer doar la thrillere, ci și la cărți aparținând altor genuri. De exemplu, „Intrați în El Encanto” sau chiar literatură pentru copii.
Ultima citită de la ei este o carte pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani. Da, citesc și așa ceva. Mai ales când aud de magie! Deși în mod evident am depășit vârsta copilăriei, întotdeauna mă voi bucura de o poveste fantasy bună. Doar sunt fană Harry Potter!
În primele pagini, facem cunoștință cu Arianwyn (fir-ar, nici acum nu știu cum se pronunță corect!), o fată de 15 ani. Dar nu orice fată. Arianwyn este vrăjitoare. Mama ei a murit, iar tatăl este plecat la război. A fost crescută de bunica ei, o vrăjitoare puternică și respectată în comunitate, membră al Consiliului Înțelepților.
Vine momentul unei evaluări, o etapă prin care toate vrăjitoarele de vârsta ei trebuie să treacă. Nu este un test greu, ci mai mult o formalitate, însă dintr-un motiv necunoscut, Arianwyn pică. Se întâmplă ceva ciudat în timpul evaluării, iar fata nu își poate controla puterile.
Rămasă tot la stadiul de vrăjitoare ucenică, Arianwyn este repartizată în îndepărtatul oraș Lull, situat lângă Pădurea Mare, un loc mistic, plin de spirite și magie de tot felul.
„La fel ca alte resurse naturale, magia există în pământ, aer sau apă. Magia este mai abundentă și mai bogată în cele mai sălbatice și mai naturale zone și foarte rară în orașe și alte așezăminte create de om.” – MANUALUL UCENICEI VRĂJITOARE
Acolo se confruntă cu mai multe sarcini practice, își face prieteni, dintre care cea mai apropiată este Salle, dar are parte și de experiențe neplăcute. La scurt timp, vine în vizită o altă vrăjitoare, nepoata primarului. Nu mică îi este mirarea când află că aceasta este nimeni alta decât Gimma, fosta ei colegă de școală, cu care nu se înțelegea deloc, genul de fată populară, arogantă,obișnuită să-i hărțuiască pe ceilalți.
Un gând nu-i dă pace lui Arianwyn încă de când a picat evaluarea: un simbol necunoscut, ce-i apare de fiecare dată când se întâmplă ceva rău (când a murit mama sa, când a picat examenul). Simbolul reapare în Lull, ba mai mult, Arianwyn află că nu putea fi văzut de oricine. Printre „privilegiați” se află vrăjitoarea ce veghease asupra comunității înaintea ei. O vrăjitoare puternică, dar care a sfârșit prin a înnebuni.
Ca și când toate acestea nu ar fi de ajuns, au loc probleme în pădure: deochi, magie neagră, spirite necunoscute. Sunt răniți oameni, iar Arianwyn trebuie să facă față tuturor acestor încercări.
Mi-a plăcut cartea, este drăguță, potrivită pentru un copil. Anumite aspecte reprezintă, de fapt, metafore pentru evoluția fiecăruia: experiența lui Arianwyn este inițiatică, reprezintă maturizarea, trecerea la etapa vieții de adult, plină de responsabilități. Despărțirea de bunică, de tot ce îi era familiar, face parte din același proces de maturizare. Totodată, consultarea Manualului Ucenicei Vrăjitoare și felul în care se descurcă la fiecare sarcină ne spun câte ceva despre școală și procesul de învățare.
„Arianwyn se opri din mers. Nu mai era o fetiță. Era vrăjitoare. Își purtase singură de grijă și se îngrijise de Lull timp de șase luni – fără vreun ajutor din partea bunicii – iar lucrurile stăteau diferit. Poate făcuse greșeli, dar îi și ajutase pe oameni. Oare bunica își imaginase că avea să găsească aceeași fetiță care plecase din Kingsport?”
Apropo de bunică, este personajul meu preferat. Autoritară, dar și tandră, hotărâtă, neînfricată, îmi amintește puțin de Minerva McGonagall din Harry Potter:
„- Ție îți era frică? întrebă Arianwyn, incapabilă să-și alunge șocul din glas. Se uită cu mai multă atenție la bunica ei, întrezărind fetița care fusese cândva, cu ani în urmă.
Bunica dădu din cap.
– Încă îmi mai este câteodată. Teama ne însoțește pe toți. Nu e ceva de care să-ți fie rușine, Arianwyn.”
Ce nu mi-a plăcut? Cam multe clișee, nu gășești mai nimic original. De fapt, se știe că genul fantasy este vinovat de apariția clișeelor, repetând aceleași teme: magia, vrăjitoare zburând pe mături, creaturi magice, lupta împotriva magiei negre, lupta dintre bine și rău… Zborul pe mături și starea de tristețe produsă de interacțiunea cu umbrele mi-au amintit de Harry Potter (Vâjthaț/Quidditch și Dementori).
Dacă aș mai fi avut vârsta țintă, probabil mi-ar fi plăcut mai mult, nu știu sigur. În plus, autorul este la primul roman, nu pot decât să aștept traducerea următorului volum din serie, „A Witch Alone”, pentru a afla dacă și-a perfecționat stilul.
Despre autor:
James Nicol este un autor american de cărți pentru copii, crescut cu desenele animate din anii `80. „Ucenica vrăjitoare” este romanul său de debut, urmat de „A Witch Alone”. Locuiește în Cambridgeshire Fens, alături de partenerul său și cățelul lor.
Cartea Ucenica vrăjitoare de James Nicol poate fi comandată de pe site-ul Editura Rao
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărţi Editura Rao
Felicitari Sorina!
Multumesc, Arci!
Incantatoare cartulie! 🙂 Sorina, ce tare ca am avut aproape aceleasi pareri, pana si acelasi citat, desi tu ai scris recenzia inainte de a o vedea pe a mea si eu am publicat-o pe a mea, inainte de a o vedea pe a ta. 😀 A ta are un plus, datorita splendidei pisicute hary potteristice! :p
Da, stii ca si eu ma gandeam? :)) Cand ti-am citit recenzia, am observat ca ai folosit acelasi citat si ma gandeam „Ei, stie Marius ca am trimis recenzia inainte s-o publice pe a lui” :))
P.S.: pisicuta Harry Potteristica iti multumeste pt. compliment 🙂
Ce frumos! Felicitări pentru recenzie.
Multumesc!
Stau mai mereu cu ochii pe editura Rao, sa vad ce mai publica. Cumpar atat thrillere, cat si romane fantasy pentru copii. Sau fantasy pentru copii mai mari, asa ca mine :)) Recenzia ta imi place mult. Si parca imi vine sa iau si eu cartea! Feliciatri, Sorinache! :*
Merci! Da, si eu la fel cu editura Rao.
Felicitări Sorina,imi place mult recenzia,m-ai convins si pe mine.Alina,si eu sunt un copil mai mare si vreau cartea.Ce,putem fii copil la orice varsta,nu?
corect! merci, Nicol!
Pisicuta ta se comporta ca un fotomodel 🙂 Cum o faci sa stea atat de bine in fata aparatului? Zici ca este dresata :))
Pur si simplu, ii place sa citeasca :)) Sta langa carte sau adoarme langa ea ;)) De regula, pisicile vor atentie de la stapan cand se asaza pe carte sau pe orice ii „rapeste” atentia ce li se cuvine ;))
Ador cărțile editurii RAO
Felicitări pentru recenzie, Sorina. Poza e mișto tare
Merci! Da, si eu! Si da, poza e misto :))
Felicitări pentru recenzia minunată! <3 Pare a fi genul meu de carte.
Multumesc! Lectura placuta atunci!
Sună tare bine. Cărțile de la Rao chiar sunt foarte bune. Și eu am citit un roman fantasy pentru copii, de la Rao, si mi-a plăcut tare mult. Într-adevăr, nimic nu se compară cu Harry Potter.
Pai asta e sigur (ma refer la ultima afirmatie) :)). De acord cu tine si in ceea ce priveste cartile de la Rao 🙂
Felicitări pentru recenzie, Sorina! Pisica e adorabilă!
Merci, Ro! Stiu, asa e :))
Te felicit pentru recenzie, Sorina 🙂
Si, cum ti-am spus deja, pisicuta e adorabila!
Stiu ca e adorabila 🙂 Merci!