Ucenicul lui Goya de Sara di Furia - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Ucenicul lui Goya, de Sara Di Furia – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Ucenicul lui Goya de Sara Di Furia

Editura Lebăda Neagră 

L’APPRENDISTA  DI  GOYA 

Traducere din italiană Alina  Monica  Turlea

Număr pagini: 303

  “SARA DI FURIA s-a născut și trăiește în Italia, la Brescia. Predă istoria, filosofia și teologia la un liceu din localitatea natală. „Ucenicul lui Goya” a apărut în urma unei excursii cu clasa la Madrid, unde a fost atât de impresionată de lucrările pictorului spaniol, încât a decis să-i dedice un roman. Este autoarea mai multor volume de factură istorică, printre care „La regina rossa”, „I segreti di Kane Town”, „Cuore d’istrice”, „Anima nera”.”

Un roman istoric sumbru, plin de suspans, pe fundalul fervorii artistice și religioase a Madridului.

Cel mai sângeros eveniment pe care l-a cunoscut vreodată lumea artei.

Madrid, 1791. Arta înflorește sub privirile atente ale Inchiziției. Manuel Alvera este ales de Goya însuși să-i devină ucenic. În același timp, în oraș sunt descoperite mai multe cadavre – artiști celebri uciși prin același modus operandi. Madridul e cuprins de freamăt și, în timp ce întâmplările sunt puse pe seama păcatului trufiei săvârșit de pictori, Manuel bănuiește că în spatele acestor crime se află chiar Goya. Studiind opera maestrului sau pentru a-i imita geniul, tânărul ucenic descoperă un secret cumplit și devine deopotrivă victimă și complice într-o țesătură de intrigi și minciuni elaborate, care îi vor pune sub semnul întrebării întreaga viață.”

  Ascultând un reportaj la radio despre tablourile furate în 1968 de la muzeul Brukenthal din Sibiu, despre recuperarea unora și reamintirea altora prin fotografii, mă gândeam că s-a potrivit la fix acum când terminasem cartea “Ucenicul lui Goya”, apărută la editura Lebăda Neagră.

  Romanul Sarei Di Furia ne poartă în atmosfera Madridului din anul 1791, în lumea pictorilor, a vieții și obiceiurilor de la curtea regală, în tribunalul inchiziției. O lume în care inchiziția vâna greșelile oamenilor, niciodată ale lor proprii, aplicând cu voluptate în numele credinței pedepse corporale sau mortale. De fapt era o bună ocazie de a-și ascunde propriile porniri, răutatea,viclenia,dorința de-a ucide sub masca pioșeniei.

Mai mult era un pretext pentru a ține în ascultare și teamă masele.

  Oamenii se fereau pe cât posibil, pictorii își ascundeau picturile nud, protituatele își făceau meseria în tăcere, deși de serviciile lor profitau și preoții.

Oricine putea din varii motive să devină un denunțător, așa că toată lumea se ferea de toată lumea.

Sumbră atmosferă!!!

  Iar crimele, cadavrele jupuite, care apăreau, și articolele din ziar care-l numeau pe ucigaș “El Diablo”, încingeau imaginația și teama oamenilor.

Victimele erau pictori, învinuiți că pictasera femei nud, sau în poziții indecente.

  În toată nebunia asta un loc căutat de pictorii din oraș era magazinul de materiale de pictură al lui Pepillo Alvera, al cărui fiu, Manuel, avea un dar de-a realiza amestecuri și culori deosebite. Dar Manuel iubea pictura și își dorea să devină și el cunoscut. Până atunci  picta pentru bani în piețe. Dorința lui cea mai mare era să devină ucenicul lui Goya.

  După ce la expoziția anuală la care-l dusese tatăl lui, Manuel, admirase tabloul lui Francisco Goya – Umbrela de soare, rămăsese marcat de iscusința acestuia de-a reda cuplul din tablou care părea viu: o femeie cu o floare de mac roșie prinsă în par cu un pieptene, cățelul cuibărit în poală femeii – care aici simboliza graviditatea și tânărul care ține umbrela. De fapt în picturi totul avea un anume înțeles, totul era simbolistică.

  Madonele pictate de Manuel aveau același chip de femeie (cel al mamei sale care murise când era mic),  cu o floare de mac roșie prinsă în par cu un piaptan-o peineta de argint, cu o libelulă cu aripile întinse.

Goya îl remarcase pe tânăr și-i cere  lui Pepillo să-l lase să-i fie ucenic.

  La început Manuel, cu toată bucuria, este cumva speriat, chiar terorizat de toanele maestrului, de accesele lui de furie, de Benito- servitorul surd și mut, rămas diform în urma unui incendiu. Dar prezența lui Gas, cățelul lui, îl mai încurajează.

   În timp Manuel va afla secretele lui Goya, povestea lui Benito- de fapt fratele pictorului, povestea muzei Betsabe, modelul și iubita acestuia.

  În nebunia lui, căci da…dădea semne de nebunie, cauzate de intoxicația cu plumb, muza îl vizita în anumite seri.

  La început curios, Manuel realizează că totul e în mintea pictorului, dar va afla și că Betsabe fusese muza iubită a pictorului, rămăsese gravidă, și pentru că el o respinsese se căsătorise cu altcineva, Manuel fiind de fapt fiul lui. Dacă Goya s-ar fi căsătorit cu ea și nu cu actuala lui soție, nu ar fi ajuns pictor de curte și talentul s-ar fi irosit.

  Toate noutățile se îmbină cu trezirea vieții și senzațiilor în corpul tânărului Manuel. Întâlnirea eșuată cu  prostituata Ines, apoi salvarea  gitanei Soledad, care-i aduce o noapte de dragoste, toate îl marchează.

  Și-apoi oroarea conștientizării că unele din tablourile cu Betsabe au fost pictate de Goya pe pânză făcută din bucăți de piele umană. Oroare … și totuși înțelegere și admirație a frumuseții picturii!!!!

  Dar crimele continuă, fie cu pictori oarecum rivali ai lui Goya, fie cu prostituata Ines și în cele din urmă cu Soledad.  Cu toate cercetările,  întreprinse de Torres,  nu este găsit vinovatul. La un momendat Torres îl bănuise și pe Goya, chiar Manuel avusese impresia asta  și totuși….

  Urmărindu-l într-o noapte pe Benito, în pivnițele unei mănăstiri dominicane, Manuel află secrete sordide, dar este prins de doi călugări inchizitori Fra Leandro și discipolul lui.

Vor să-l ucidă dar reușesc doar să-i zdrobească degetele și soarta intervine…

Și totuși cine este El Diablo?

Ce rol are Benito? Ce se întâmplă cu el?

Ce roluri au Fra Leandro și discipolul Pedro?

Ce se întâmplă cu ei?

Ce se va întâmpla cu Manuel?

Dar cu salvatorul lui?

Cum va continua viața lui Manuel?

Va afla cine este El Diablo?

Și mai ales va afla cum își alegea victimele și de ce ucidea?

Veți afla totul și multe altele citind cartea. Vă avertizez că este interesantă, deși pe alocuri cam horror.

  Motive halucinante, întâmplări incredibile, minți luminate sau nu, minți întunecate de prejudecăți și de frici induse, de groaza de-a nu pica în ghearele inchizitorilor, o atmosferă specifică acelor vremuri. Așa este “Ucenicul lui Goya”.

Iată și păreri avizate:

  “Geniu și nebunie. Frumusețe și moarte. Ucenicul lui Goya este un roman puternic, în care atmosfera istorică, redată cu realism, și personajele pline de profunzime ne poartă într-o experiență literară în care prezentul se împletește cu trecutul.” ( Tatiana Vanini)
“Povestea celebrului artist Francisco de Goya se împletește cu măiestrie cu enigme tulburătoare. Autoarea ne oferă un thriller uluitor, în care vinovatul crimelor odioase comise la Madrid în 1791 nu este deloc ușor de identificat.” ( Thriller Nord)

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.