Ucide-l pe TATĂ, de Sandrone Dazieri-Editura Crime Scene Press

Titlu original: Uccidi il Padre
Traducere: George Arion jr.
Editura Crime Scene Press-2016
Număr pagini: 413
thriller psihologic

   SANDRONE DAZIERI s-a născut la Cremona în 1964. Cariera lui a avut un traseu neobișnuit: a fost bucătar timp de zece ani, apoi a început facultatea de științe politice, pe care nu a terminat-o, a fost un înfocat activist social (a și fost arestat în urma unei manifestații împotriva centralei nucleare din Caorso). În 1994 s-a angajat ca hamal și ulterior a devenit corector al editurii Telepress în calitate de expert în contracultură și beletristică.
    În 1999 a debutat cu romanul “Attenti al Gorilla “(“Aveți grijă la Gorilla”), primul dintr-o serie cu același personaj. Tot atunci a devenit redactor-șef al secțiunii pentru cărți polițiste a editurii Mondadori. A scris romane noir, o carte pentru copii, câteva scenarii pentru benzi desenate (Pinocchio, Diabolik), povestiri scurte, scenarii pentru cinema și televiziune. În 2006 a hotărât să devină scriitor cu normă întreagă. Romanele lui au fost traduse în douăzeci de țări. “Ucide-l pe tată” este primul său roman tradus în limba română. Tot la Crime Scene Press a apărut și al doilea roman al sau “Îngerul”.

   “Sandrone Dazieri oferă cititorilor un roman palpitant în care se recunosc ușor influențele noir-ului și ale maeștrilor benzilor desenate americane. Personajele principale sunt memorabile, cele episodice sunt conturate fantastic, acțiunea este plină de suspans și răsturnări de situație. Ritmul este perfect stăpânit, astfel încât cartea se citește fără s-o lași din mână. Iar finalul îl lasă pe cititor cu o întrebare pe care o auzim adesea, și anume dacă scopul scuză mijloacele.

   Sandrone Dazieri își aruncă cititorii în vârtejul unei acțiuni trepidante, într-un roman în care se recunosc ușor influențele noir-ului și ale maeștrilor benzilor desenate americane. Perfect dozat, ritmul poveștii te face să nu poți lăsă cartea din mână până la nu ajungi la final, unde te așteaptă o lovitură de teatru de maestru.”

   M-a atras titlul intrigant, coperta sumbră, prezentarea cărții de pe copertă. Mărturisesc  că l-am întrebat în privat pe George Arion jr., cel care a și tradus cartea, despre conținut și ceea ce mi-a spus m-a făcut să mă decid. Am citit cartea și am descoperit un scriitor ale cărui romane  le voi căuta în continuare.

   Și aici avem un cuplu de “investigatori”, dar de-a dreptul atipic. Colomba Casselli polițistă și ciudatul Dante Torre sunt într-o luptă continuă cu proprii demoni. Imensele și neobișnuitele cunoștinţe, despre orice subiecte, noi sau vechi, ale lui Dante se combină foarte bine cu flerul și mintea analitică a poliţistei.

   Colomba Casselli, o foarte bună polițistă, a lucrat mult sub acoperire, apoi șeful Rovere o trimite să urmărească un tip la Paris. Vrând să afle cu cine se întâlnește suspectul ea amână puțin arestarea și acesta aruncă în aer restaurantul, rănind-o grav atât fizic cât și psihic pe Colomba (ceea ce nu știe atunci este că oricum atacul ar fi avut loc pentru că șeful suspectului nu mai avea încredere în el, de fapt a și coordonat de la distanță explozia). Acum este în convalescență și măcinată de vină se gândește dacă să mai revină sau nu în poliție. Dar Rovere o cheamă și-i încredințează o anchetă paralelă cu cea făcută de poliție.

  La Pratoni del Vivaro dispăruse un copil Luca Maugeri, care era cu părinții la un picnic. Stefano, tatăl lui Luca, adormise și când s-a trezit soția lui, Lucia și copilul dispăruseră. Cheamă poliția, care după îndelungi cercetări o găsește pe Lucia  omorâtă prin decapitare, dar nu-l găsesc pe Luca.

   Așa ajunge Stefano primul suspect și este arestat. Cu toate căutările- poliția nu găsește copilul nici mort nici în viață, dar procurorul De Angelis și inspectorul Santini (bunul lui prieten) sunt de acord că tatăl și-a ucis fiul și i-a ascuns cadavrul.

   Rovere o cheamă pe Colomba la locul crimei unde îi arată cadavrul și unde medicul legist, Mario Tirrelli, pensionat, care lucrează ca și consultant îi spune tot ce știe despre cadavru.

Rovere îi cere să-l contacteze pe Dante Torre ”copilul din siloz”, cum fusese numit cazul său.

   Dante fusese răpit de mic, ținut prizonier 11 ani, cea mai mare parte din timp într-un siloz al unei gospodării din Cremona. Era închis tot timpul, tratat cu medicamente, primea hrană dacă executa ordinele date de un tip mascat care-și spunea “TATĂL”, pedepsit și pus să se mutileze pentru orice aparentă nesupunere sau neexecutare a ordinelor. De altfel- acesta îl și învață să scrie și să citească, dar Dante nu-i văzuse fața niciodată, îi știa doar mirosul, vocea, ținuta corporală. Într-un moment de neatenție, rar întâlnit, dar cu atât mai ciudat, reușește să evadeze, este găsit de autorități și dus la spital.

   Proprietarul silozului s-a sinucis și poliția a crezut că Antonio Bodini, un agricultor a fost răpitorul. Doar Dante este convins că acesta trăiește și-l urmărește. După întâlnirea cu tatăl natural află că mama lui murise, urmează o viață de scandal și călătorii, de tratamente la clinică, apoi se potolește, face studii de acasă, citește enorm încercând să “ajungă la zi” cu tot ce pierduse în anii aceia. Studiile psihologice îl ajută să înțeleagă mai bine lumea și pe sine, iar avocatul lui și chiar poliția îl folosesc să găsească persoane dispărute sau să identifice problemele reale sau fictive puse la tribunal de cuplurile care divorţau și voiau custodia copiilor.

   Doar că perioada de detenție își pusese amprenta asupra psihicului său și cu toate tratamentele urmate se temea de spațiile închise, de mulțimi, de reporteri.

   Rovere îi cere Colombei să colaboreze cu Dante pentru a-l găsi pe Luca. Deși Colomba crede că Rovere vrea să cerceteze în paralel cu poliția pentru că nu vrea să fie îndepărtat de la funcția pe care urma s-o preia, adevărul este cu totul altul și ea îl va afla în timp.

   Așa încep cei doi să cerceteze lucrurile și încep să se petreacă tot felul de urmăriri, crime, atacuri. Până la urmă Rovere îi mărturisește că nu  știe în cine poate avea încredere dintre polițiști de aceea apelase la ea.

   Reținută la început, Colomba începe să-l înțeleagă pe Dante și motivele lui, mai ales după ce-l duce la locul crimei și găsesc un fluier, pus acolo după trecerea criminaliştilor, pe care el îl recunoaște ca fiind al lui. Terifiată de gândul că au fost urmăriți de criminal Colomba se lasă convinsă că vor găsi mai mult de un copil răpit. Cu ajutorul unor prieteni, pe care –i ajutase în diferite momente, și dispunând de bani, Dante găsește o mulțime de materiale, un mare număr de copii dispăruți despre care nu se mai știe nimic. Identifică un grup de militari care fuseseră împreună într-un batalion disciplinar, localizat în zona silozurilor din Cremona. Dar se apropiaseră prea mult și părea că cineva le știe și le anticipează fiecare mișcare.

Și începe haosul…

  Rovere este omorât în explozia locuinței, probele plantate astfel ca să fie învinovățită Colomba deși, și ea este grav rănită. Apoi cineva vrea s-o omoare în spital, dar Dante o salvează și pleacă amândoi la Cremona unde locuia tatăl lui, care-i va adăposti și ajuta.

   În timpul acesta De Angelis și Santini (care-l ascultă fără crâcnire) îi dau pe Colomba și pe Dante în urmărire învinuindu-i de moartea lui Rovere.

   Doar că înainte de-a pleca din oraș, prietenul lui Dante reușește să deschidă stikul (pe care îl luase din buzunarul lui Rovere). De aici cei doi află de ce a vrut Rovere o anchetă paralelă, că acesta nu avea încredere în polițiști-convins că TATĂL avea un complice sau mai mulți în pollitie, și numele celui care-i povestise despre batalionul disciplinar, precum și numele  unora dintre ei.

   Așa află Colomba că nu ar fi putut împiedică masacrul de la Paris pentru că cel implicat era un om de-al TATĂLUI și acesta  îl considera veriga slabă. Tot din scrisoarea lui Rovere află și numele unui fost soldat care era acum consilier la Cremona, avea familia lui și se rupsese de vechii colegi de mult timp. Îl caută și află de la el povestea butoaielor, pe care o aflase și Rovero, care fuseseră depozitate într-o carieră de piatră. Această  devenise un lac așa că apa le acoperise. Cel care-i povestise lui Rovere avansase ipoteza unor materiale radioactive, dar Dante este cel care-și dă seama că ascunderea butoaielor coincide cu data eliberării lui din siloz.

   Așa că găsesc butoaiele, dar când vor să le scoată sunt atacați de un tip numit Neamțul. Dante care-l recunoaște (era singură față pe care o văzuse în cei 11 ani de detenție) crede inițial că e TATĂL, dar după ce-l prind își dă seama că acesta e doar un alt acolit, un om care executa ordinele primite. Totuși, tatuajul pe care-l vede la arestat îl determină să facă anumite conexiuni. Sunt însă arestați și ei de către Santini. Însă acesta simte că ceva e în neregulă și o ascultă pe Colomba. Scot butoaiele, le deschid și constată că sunt pline de acid sulfuric și bucăți de cadavre, rămase nedizolvate. Ancheta e preluată de magistrata din Cremona, prietenă a lui Curcio, înlocuitorul lui Rovere, care-i eliberează pe cei doi. De Angelis își dă demisia și este îndepărtat din magistratură.

   Rămășițele sunt analizate, unii aparținători identificați, este momentul când Dante află că Torre nu e tatăl lui. Acesta știuse de la început, dar, decât să fie singur preferase să-l recunoască, mai ales că Dante avea multe amintiri inoculate prin experiment din viața copilului lui.

   Dante este cel care leagă datele, tatuajul văzut cu un experiment al armatei americane și al câtorva țări din Europa, experiment la care aparent se renunțase, dar cineva folosea datele.

   Găsirea unor tratamente pentru boli ca autismul ar fi însemnat o mulțime de bani. Se va dovedi corectă expunerea lui Dante prin faptele de după pedepsirea vinovatului.

  Colomba și Dante găsesc copiii și-i eliberează, printre ei și Luca. Încă odată se conving că Dante avea dreptate. Dar din nou lucrurile se precipită…

   Dante este prins de TATĂ, pe care de data asta îl recunoaște și cu și fără mască, Colomba se aliază cu Santini (în care avea încredere) și dau de capătul firelor.

   Dacă vreți să știți ce se întâmplă cu Colomba, dacă Dante scapă sau nu, să aflați de ce au fost închiși el și ceilalți băieți, atât cei uciși cât și cei salvați, și mai ales cine este TATĂL și care a fost motivația lui, citiți cartea. Este un roman aparent ușor de citit pentru că abundă în dialoguri, pare o peliculă cinematografică, dar este dens și dureros. Este un roman de acțiune, dar plin de trăiri, de traume psihologice, de implicații ale sentimentelor omenești-lăcomie, dorința de putere, violență, cruzime, dorința de putere, indiferență, dar și bunătate, prietenie și respect acolo unde nu te așteptai.

   Iată și câteva păreri ale unor avizați:

“Absolut electrizant. Ucide-l pe Tată este una dintre acele rare comori ascunse: un thriller în cel mai strict sens al cuvântului, care se citește pe nerăsuflate, dar care este nuanțat și îmbogățit, cu geniu, de o sondare profundă și fascinantă a personajelor, pozitive sau negative care populează paginile romanului.”(Jeffery Deaver)

Ucide-l pe Tată este un roman care te șochează. Incredibil de original, acest page-turner transformă conceptul de thriller psihologic într-un mod teribil, dar minunat. Cu Dante și Colomba, Dazieri a creat două dintre cele mai memorabile personaje din ficțiunea crime modernă-doi eroi mutilați, dar nobili, forțați să se confrunte cu un rău inimaginabil. Bravo!”(Jonathan Kellerman)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

13 COMMENTS

  1. O , da!!! Chiar pe gustul meu. Imi place cartile publicate la Crime Scene Press. Multumim de recomandare, Arci !

  2. Sincer nu pot sa fac o asemenea apreciere.Fiecare este bun in felul lui.Dar in afara de George Arion,care e la sufletul meu de Mult,Dazieri mi se pare unul din cei mai complecsi

    • Multumesc Cosmin !O carte foarte interesanta si complexa si foarte buna traducerea.

  3. Suna bine! Nu stiu de ce, cand am vazut titlul am crezut ca e vorba despre ceva politic. Vad ca m-am inselat, pare misto! Felicitari pentru recenzie, Arci!

    • Sorina cartile lui Dazieri sunt psihologic,sunt sigura ca ti-ar placea.Multumesc pentru apreciere.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.