Ucigașul renăscut, de A.J. Kazinski – Editura Trei – recenzie

Ucigașul renăscut

Titlu original: Den Genfodte Morder

Autor: A.J. Kazinski

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Data apariției: 2018

Traducător: Laura Karsch

Număr de pagini: 509

   Ucigașul renăscut – A.J. Kazinski – cărţi thriller

   Pentru că m-am îndrăgostit de duo-ul care semnează sub pseudonimul A.J. Kazinski, adică Anders Rønnow Klarlund și Jacob Weinreich, am decis că trebuie să le citesc toate cărțile! După Ultimul om bun, cea mai firească alegere mi s-a părut Ucigașul renăscut, tot din seria Niels Bengzton. Cei doi au lucrat inițial în lumea filmelor, au fost scenariști, iar Jacob Weinreich a mai publicat trei romane și peste 20 de cărți pentru copii.

”Iată ce voi încerca, Simmias și Cebes, să vă lămuresc. Cei străini de filosofie au toate șansele să nu-și dea seama că de fapt singura preocupare a celor care i se dăruiesc cu adevărat este trecerea în moarte și starea care-i urmează. – Platon, Phaidon”

   Întreaga acțiune debutează cu descoperirea unui manuscris străvechi ce a aparținut lui Socrate, de trei studenți – Alexander, Rachel și Michael. Deși ei au fost cei care l-au găsit, acesta a fost revendicat de unul din profesori. Furioși, decid să-și facă singuri dreptate și să îl recupereze din casa acestuia. Lucrurile degenerează, Alexander îl ucide pe profesor, dar dă vina pe Michael. Cei trei fugari încearcă să se ascundă, decid să se sinucidă cu cucută pentru a nu da șansa altora să pună mâna pe manuscris, dar lucrurile degenerează, iar Michael e singurul care plătește, deși e nevinovat.

   Aproape o sută de ani mai târziu, în secția de psihiatrie a celei mai sigure închisori din Danemarca, Sikringen, psihiatrul Christian Paludan este găsit mort. Aici sunt închiși cei mai periculoși criminali, psihopați, schizofrenici, și cu alte probleme psihice. E un loc de-a dreptul sinistru, unde nu sunt prea multe persoane. Niels primește o propunere extrem de periculoasă – să investigheze cazul din interior, introdus în secția aceasta sub o identitate falsă. Și asta exact înainte de plecarea împreună cu soția sa, Hannah, în Chile, exact într-o perioada în care relația lor începuse să scârțâie.

”Operațiunea Hamlet. Niels urma să facă pe nebunul, ca să elucideze uciderea lui Christian Paludan. De ce deschisese ea dosarul? Ca să se mai gândească și la altceva? Ca să și-i scoată din minte pe Niels și pe Mathias și tot ce nu înțelegea la ea însăși? Treizeci și șase de pagini, constată Hannah. Toate despre crimă. Detaliile. Psihiatrul fusese găsit în toaletă. Apa de la chiuvetă fusese lăsată să curgă, temperatura apei: 14,2 grade. O carte poștală adresată lui Salomon Gaspar. Hannah se întrebă cine era așa-numitul director de hotel. Fusese condamnat pentru că otrăvise un tânăr cu cucută. Hannah continuă să răsfoiască dosarul, dar cu sentimentul neplăcut că-și vâră nasul în lucruri care nu o privesc.”

   Salomon Gaspar este singurul suspect pe care polițiștii îl au. Acesta pare că are probleme psihice și se crede director de hotel. Toate persoanele din secția închisorii îl tratează cu respect. Dar cine este el? Și cine i-a expediat o carte poștală misterioasă, fără vreun sens? Hannah se implică în investigație din afara închisorii, și reușește să afle lucruri minunate. De exemplu, că manuscrisul lui Socrate vorbea despre reîncarnare. Despre sufletul omului, care cântărește aproximativ 21 de grame. Iar acest Salomon Gaspar ar putea fi chiar o reîncarnare a unei persoane decedate. Dar a cui?

   Niels se supune unor tratamente greu de imaginat în închisoare, toate pentru a afla cine e ucigașul. Nu vrea să abandoneze, nici chiar în momentul în care este supus tratamentului cu electroșocuri. Din lupta pentru descoperirea vinovatului, el începe o luptă pentru supraviețuire. Este în mare pericol, mai ales că nimeni nu știe cine e el, de fapt. Ucigașul ar putea fi oricine. Așa că trebuie să se ferească de toți. Iar atunci când unul din pacienți evadează, se instalează haosul.

”Niels mai merse câțiva pași. Picioarele goale pe iarbă. Își plimbă privirea pe deasupra vechii clădiri principale, a turnului cu clopotele sale grele, care chemau și la liturghie. Dar cum aveau un mesaj cu totul diferit: evadare. Unul dintre copiii uitați ai lui Dumnezeu face ravagii în comună, unul dintre copiii pe care i-a înfiat Satana. Și cu fiecare lovitură a limbii în peretele dur de cupru e cu un pas mai aproape de tine. Încuie-te și stinge lumina, strânge-ți copiii în brațe și spune-le că totul va fi bine, curând.”

   Ucigașul renăscut e o carte cu substrat și dincolo de ancheta poliției, e ideea de reîncarnare. Mi se pare fabulos să crezi în așa ceva, și adevărul e că și eu am anumite tendințe. Romanul e profund, alert, nici nu ai timp să te plictisești de o idee, că sari la alta, toate personajele sunt conectate și se implică în aflarea adevărului. Fiecare are locul lui bine stabilit și e imposibil să nu-ți rămână în memorie ca figuri structurate. Pur și simplu cred că ”parteneriatul” dintre cei doi scriitori funcționează de minune și găsesc subiecte extrem de interesante.

    Abilitatea de a combina partea antică, manuscrisele, legendele, cu realitatea actuală mi se pare extraordinară. Și poate tocmai de aceea, A.J. Kazinski m-a captivat și are șanse mari să detroneze mulți autori în topul meu. Pentru că are câte puțin din toate – trecut, prezent, supoziții, fapte, religie, crimă, și toate sunt îmbinate ca și cum chiar ar face parte din același puzzle!

Verifică disponibilitatea cărţii Ucigașul renăscut, de A.J. Kazinski pe Libris.ro

Recenzii cărţi thriller