Ultimul tren spre Istanbul – Ayșe Kulin – Editura Nemira – recenzie
Ultimul tren spre Istanbul – Ayșe Kulin – Editura Nemira – recenzie
Ultimul tren spre Istanbul
Autor: Ayșe Kulin
Titlul original: ,,Nefes nefese” (Într-un suflet/ Cu mare dificultate)
Traducere din limba turcă: Cristina Crăciun
Editura: Nemira
Colecție: Damen Tango
Gen: Ficțiune, Historical, Romance
Anul apariției: 2018
Număr pagini: 352
Recenzie Ultimul tren spre Istanbul
Ayșe Kulin este una dintre cele mai citite autoare din Turcia de azi. Volumele ei s-au vândut în milioane de exemplare datorită artei sale de a așterne pe hârtie povești captivante despre ființa umană și puterea ei de a ieși la lumină. Printre romanele sale, care au fost traduse în multe țări, se numără ,,Trandafirul de la Sarajevo”, ,,Dragostea în exil” sau ,,Fără țară”. Autoarea, care locuiește la Istanbul împreună cu familia, are o bună experiență în domeniul cinematografiei, semnând numeroase scenarii de film și emisiuni de televiziune.
Volumul ,,Ultimul tren spre Istanbul” a fost tradus în 23 de limbi și recompensat cu Premiul Roma în Italia și Premiul pentru Cel mai bun roman acordat de comunitatea evreiască din Consiliul European.
Încă din momentul în care a fost anunțată apariția cărții ,,Ultimul tren spre Istanbul”, mi-am dorit să o citesc, întrucât auzisem de Ayșe Kulin și de succesul ei răsunător, dar și datorită sinopsisului. Istanbul, Paris, Al Doilea Război Mondial, atrocități comise în numele diferențelor de ordin religios și o frumoasă poveste de iubire… ce ne-am putea dori mai mult?
Vreau să încep prin a mărturisi că am fost plăcut impresionat de acest volum, ce se citește extrem de ușor și ce constituie o lectură încântătoare, cu substanță. Personal, am stat nu doar o dată cu sufletul la gură, nerăbdător să aflu ce turnură va lua destinul personajelor, dacă vor izbuti să iasă din situațiile-limită, dacă finalul se va sfârși frumos și cât mai puțin tragic cu putință. (Turcii apreciază, în mod aproape inexplicabil, poveștile dramatice, cu final sfâșietor, fapt remarcat, cu precădere, în filmele și serialele de televiziune, dar și în literatură.)
,,Ultimul tren spre Istanbul” constituie, din punctul meu de vedere, un reușit roman de ficțiune istorică, din care nu lipsesc elementele specifice genului romance, ale scrierilor de aventură și suspans. De asemenea, cartea Ayșei Kulin se dorește a fi istoria unei familii destrămate, dar ale cărei legături rezistă în ciuda a orice. Mai mult decât atât, autoarea de origine turcă ne amintește de Holocaust, de ceea ce a însemnat cu adevărat prigoana împotriva evreilor din Europa, invitându-ne la un permanent exercițiu de empatie.
Așa cum probabil ați intuit, acțiunea se desfășoară în anii cumpliți ai celui de-Al Doilea Război Mondial, într-o perioadă tulbure pentru spațiul european (și nu numai), marcat de invazia Franței de către naziști, de conflictele militare sângeroase, de crimele lui Hitler împotriva umanității și, drept caz particular, încercările Republicii Turcia de a nu se lăsa prinsă în vâltoarea evenimentelor și de a face față complicatelor jocuri diplomatice, cu care autoarea ne permite să ne familiarizăm într-o oarecare măsură.
,,Aceasta era condiția care îl îngrijora cel mai mult pe Inonu. Credea că, dacă Germania ar fi invadat Turcia, Rusia ar fi putut să-și trimită propriile trupe, sub pretextul că vine în ajutor. Inonu, cu pantofii lui de modă veche, dansa un vals periculos, pe o suprafață tare alunecoasă, cu trei primadone masive. În timp ce Marea Britanie își petrecea brațele pe după mijlocul lui, încercând să-l facă să se întoarcă spre ea, Germania îi apuca mâinile, trăgându-l către ea, iar Rusia îl calcă pe picioare, cu masivele ei cizme de luptă.”
Povestea se centrează pe destinele Selvei și a Sabihăi, fiicele lui Fazil Pașa, fost demnitar al Imperiului Otoman.
Selva, mezina familiei, s-a remarcat de mică ca având o minte sclipitoare, o deschidere a minții uimitoare pentru societatea din care făcea parte, datorată și unei educații moderne, în stil occidental. În plus, Selva este caracterizată de o bunătate sufletească dusă, uneori, la extrem, de un autentic spirit de loialitate, dar și de o doză considerabilă de orgoliu.
Relația excelentă dintre Selva și tatăl său este cutremurată de decizia ei de a se căsători cu Rafael Alfandari, un evreu, descendent al unei renumite familii de medici istanbulezi. Familiile celor doi îndrăgostiți nu pot concepe o căsnicie intraconfesională, însă nimic nu pare să-i poată împiedica să-și unească destinele, motiv pentru care decid să se mute în Franța, departe de prejudecățile unei societăți pseudomoderne.
,,Ce era cu toată ciondăneala asta din cauza religiei? Religia, credea ea, nu trebuia să țină cont de rasă sau de culoarea pielii, ci să-și vadă de ceremoniile din moschei, biserici și sinagogi. Domnul era venerat în toate comunitățile, iar oamenii își găseau așa pacea sufletului. Selva își amintea câtă bucurie aducea Ramadanul la ea acasă. Cu câtă încântare se pregătea masa, după postul de peste zi! Ce grijă aveau cu toții să nu uite de rugăciuni! Și câtă seninătate răspândeau femeile în vârstă din familie, cu basmalele lor albe, înainte să se roage! Ce aură de mister aveau chemările muezinului! Ce încântare îi produceau toate acestea! Da, religia înseamnă atâtea lucruri minunate! Firesc era să facă parte din viață, nu să fie folosită pentru a dezbina oamenii. Nu se putea ca oamenii de religii diferite să se iubească între ei? Tată drag, se gândea ea, merită religia să-ți sacrifici propria fiică? E normal să-ți respingi ginerele doar pentru că se roagă la sinagogă?”
Din nefericire, tânărul cuplu este luat, la scurt timp, prin surprindere de cucerirea unei bune părți din Franța de către nemți. Evreii sunt în pericol, singura scăpare pentru Rafael fiind pașaportul turcesc. Turcia evită intrarea în război și face tot posibilul să-și apere cetățenii din diasporă, indiferent de religia acestora.
La polul opus se află Sabiha, sora mai mare, cea care s-a lăsat condusă în copilărie și adolescență de gelozie față de Selva, cea care a împins-o în brațele lui Rafo, motiv pentru care acum, la maturitate, suferă din cauza mustrărilor de conștiință. Ea s-a căsătorit cu Macit, angajat al Ministerului de Externe al Turciei, însă, pe măsură ce trece timpul, devine depresivă. Războiul ce le bate la ușă îl ține permanent ocupat pe Macit, iar Sabiha se simte neglijată, fapt ce accentuează tristețea și sentimentul de vinovăție provocate de plecarea surorii sale.
,,În timp ce înainta cu grija, zdrobind zăpada sub picioare și ținându-se de brațul lui Sahir, Sabiha nu se îndoia că luase decizia corectă. Dar știa și că pierduse șansa de a simți extazul și poate singura ocazie să aibă aventura la care visase luni de zile. Cât de mult își dorise să ajungă în brațele lui Sahir, cu trupul dezgolit, la fel cum își dezgolea sufletul în timpul ședințelor cu el! Luni de zile tânjise să i se ofere, să facă dragoste cu el. Dar nu o făcuse. Nu avea curajul Selvei. Se tot folosea de pretextul că nu trebuie să le facă rău celor din jurul ei. Își aminti brusc faimoasele vorbe ale mamei sale:
-Nu distruge totul în jur!”
Colegul lui Macit și confidentul Sabihăi, Tarik, este trimis la legația turcă din Parisul ocupat, prilej cu care Sabiha îl însărcinează să o protejeze pe Selva, pe soțul și pe copilul acestora, aflați probabil în pericol. Ceea ce și face. Astfel, familia Alfandari ajunge să se regăsească în vagonul destinat cetățenilor turci de origine evreiască ce are să-i ducă până la Istanbul, devenit oraș al făgăduinței. Însă călătoria aceasta se anunță a fi o aventură complicată, căci naziștii pot să le pună oricând bețe în roate, iar viețile tuturor celor implicați sunt puse în pericol. Deasupra fiecăruia atârnă câte o sabie a lui Damocles, gata-gata să le reteze beregata.
,,Vorbele șoferului îl înfiorară pe Tarik, deși aveau fatalismul tipic turcilor. Tarik crezuse că lăsatul în voia sorții era o trăsătură a oamenilor din estul țării, dar iată că șoferul din Istanbul gândea la fel. Coborî din taxi și, înainte să plătească, rămase privind orașul ce se întindea în fața lui. Siluetele moscheilor, cupolele, platanii de pe dealuri și minaretele înălțându-se către cer. Era, cu adevărat, o priveliște uluitoare. Pe dealuri, florile roșii ale arborilor Iudei începeau să se deschidă. Istanbulul părea o acuarelă uriașă: purpuriul, albastrul și verdele se întrepătrundeau cu nuanțe de cerneală neagră. Peste trei zile, avea să plece din acest oraș extraordinar, ca să meargă într-o zonă de război. Plăti taximetristul și își lua valiza. Nu se putu abține să nu imite tonul taximetristului, în timp ce murmura:
– Cum o vrea soarta, domnule. Cine știe când ne sună ceasul?”
Cum se va sfârși călătoria spre Istanbul? Se vor regăsi Selva și Sabiha? Va fi Selva iertată de părintele său, căruia îi duce dorul mai mult decât oricui? Jocurile diplomatice pot salva vieți?
Trebuie să recunosc că am apreciat extrem de mult modul în care Ayșe Kulin reușește să surprindă atmosfera de epocă, permițând cititorului să facă o incursiune în Turcia acelor ani și să intre în contact cu societatea postotomană, marcată de contraste, de paradoxuri, de naționalism, de prejudecăți.
În continuare, încerc să fiu la fel de sincer și să descriu stilul de scriere al Ayșei Kulin drept bunicel, întrucât, în ciuda poveștii interesante, a documentării vizibile în text, există scăpări în secvențele dialogate, rupturi de coerență, însă fără a afecta farmecul istoriei înfățișate și plăcerea lecturii. În ceea ce mă privește, Ayșe Kulin se numără printre scriitori cu adevărat buni ai Turciei, deși talentul ei, de necontestat, ar mai putea fi șlefuit.
Vă recomand cu drag ,,Ultimul tren spre Istanbul”, o carte emoționantă, înțesată de lecții de viață, pe care vă invit să le descoperiți!
,,Ayșe Kulin, una dintre cele mai citite autoare ale Turciei, a scris un roman strălucit folosind metodele romanului istoric. Povestea ei, cuprinzând mai multe fire narative, bogată în personaje, arată o mare abilitate. Te ține cu sufletul la gură până la sfârșit și merită o ecranizare. Se recomandă călduros!” (Historical Novel Review)
LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Cartea Ultimul tren spre Istanbul – Ayșe Kulin poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărţi Editura Nemira
Cosmin, eram sigura ca tu ai scris recenzia, de cand am vazut de Turcia. Foarte frumoasa si convingatoare recenzia ta! Sunt curioasa si eu in legatura cu aceasta carte.
Ti-o recomand cu drag 🙂
Trebuie să recunoaștem că Istanbulul e un loc magic, iar cartea acesta – pe care ai prezentat-o atât de frumos – pare una captivantă. Felicitări, Cosmin!
Multumesc, Rodica! Istanbulul este orasul sufletului meu <3
Felicitări pentru recenzie! Interesantă cartea!
Multumesc!
Un subiect interesant, mai ales pentru pasionatii de istorie. Felicitari, Cosmin!
Pentru pasionatii de istorie si nu numai! 😀
Turcia+istorie=clar e Cosmin.
Felicitari Cos frumoasa recenzie!
Merci, Arci 🙂
Frumoasă recenzia, Cosmin!
De abia aştept să o citesc şi eu! ☺️
Lectura placuta, Mirela 🙂
Felicitări Cosmin,din recenzia minunată,se simte pasiuneata pentru Turcia si pentru istorie!
Faina recenzie. Bravo Cosmin!
Nicol & Vero, va multumesc 🙂