Un animal sălbatic – Joël Dicker – recenzie

Titlu: Un animal sălbatic
Autor: Joël Dicker
Editura Trei
Nr. pagini var. tipărită: 416
Anul apariției: 2024
Titlul original: Un Animal Sauvage
Traducător: Alunita Voiculescu

  De la bun început coperta superbă și titlul intrigant spun o poveste proprie. Mai adăugăm modul în care este scris romanul, capitole din trecut care alternează cu cele din prezent și la începutul fiecărui capitol din prezent o listă cu zilele rămase până la ziua protagonistei, zi care va da startul și zilele rămase până la jaf. Sunt trecute toate și fiecare zi care trece este tăiată, așa că ești tot timpul conectat la întrebarea: ce se întâmplă sau ce se va întâmpla?

  În satul Cologny este o situație ciudată, de-o parte a pădurii case de bogătași, spațioase, cu teren mult, pereți de sticlă, de cealaltă parte un cartier cu case mai mici, înghesuite, pentru clasa de mijloc, pe care locuitorii le numeau “Furuncul”, datorită urâțeniei lor față de frumusețea locului.

  Într-o casă, numită casa de sticlă, locuia o tânără familie cu doi copii. Soțul Arpad un bancher de succes, soția Sophie o avocată destul de cunoscută. Erau frumoși, tineri, îndrăgostiți și vizibil fericiți, deși este un proverb “apă lină spală malul”.

   Oare ce “schelete” ascunse aveau?

  Arpad avusese un parcurs destul de ciudat, tânăr fiind nu a vrut să lucreze la bancă, lucrase o vreme în Saint Tropez la un bar (restaurantul lui Bernard-tatăl lui Sophie), aici își întâlnise soția prima dată și tot aici i-l prezentase pe Philippe Carral-Fiară. Acesta devenise prietenul lui în închisoare, când Arpad, în urma unei neînțelegeri fusese arestat preventiv. Banii familiei lui îl salvaseră, dar în loc să plece acasă, el venise în Saint Tropez. Sigur că, nici măcar Sophie nu știa multe despre trecutul lui. La un moment dat își “șterge” urmele și pleacă la Geneva, mai ales că și Sophie parcă dispăruse.

  Pe de altă parte între Sophie și Fiară se născuse o atracție instantanee, deși îl iubea pe Arpad.

  Fiară se îndrăgostise și simțise latura aventurieră a tinerei. Se întâlnesc des, ajung amanți, apoi după jaful de la Banca Poștală din Menton (jefuitorii nu au fost prinși niciodată), Fiară dispare. Sophie lucrează ca avocată la o mare firmă din Paris, apoi la sugestia unui client, care-i devine bun prieten, se mută la Geneva, și-și deschide propriul birou.

  Aici îl reîntâlneşte pe Arpad, se căsătoresc, au doi copii, dar fiecare își ține secretă viața dinainte, și mai ales aceea din perioada când fuseseră despărțiți, pentru că fiecare avea lucruri de ascuns, pe care aparent le lăsaseră în urmă. La aniversarea zilei lui Arpad își cunosc și vecinii, pe Greg și Karina, care aveau și ei doi copii și locuiau în cartierul numit Furuncul.

  Karina era vânzătoare într-un magazin și ajunsese să invidieze viața frumosului cuplu, și dragostea vizibilă care îi unea. Greg lucra în forțele de intervenție, era mai rezervat, dar în ultimul timp se antrena zilnic “plimbând” câinele în pădure. De fapt mergea până într-un loc de unde, după ce lega câinele, urmarea cu un binoclu viața din casa de sticlă, și mai ales pe Sophie pentru care făcuse efectiv o obsesie. Chiar îi va pune la un moment dat în dormitor o mini cameră de înregistrare (luată de la serviciu), prin care urmărea tot, așa văzuse și că ea avea tatuată pe coapsă o panteră.

  Urma o nouă petrecere de ziua lui Sophie, dar Arpad avea din nou secrete, la bancă se făcuseră restructurări și el trebuise să plece. Merg totuși la Saint Tropez, la părinții ei, unde se adună toată familia să-i sărbătorească ziua. Acolo, la o șuetă cu ginerii, Bernard mărturisește că are niște bani ascunși de Fisc. Întorși acasă, Sophie îl duce la banca și-i dă și lui acces la cutia de valori, în care spunea că tatăl ei își ține banii, și de acolo luase și ea când avusese nevoie. Acum, ajuns șomer, Arpad nu are curajul să-i mărturisească adevărul, se preface că merge zilnic la bancă, dar când are nevoie mai ia câte puțin din banii din cutie, ca împrumut până se va redresa.

  Pe acest fond reapare în viața lor Fiară, Greg este gata să fie prins la pândă, dar are totuși probleme la serviciu, mai ales că avusese și o aventură cu o tânără detectivă, iar Karin e din ce în ce mai invidioasă și bănuitoare. Greg îl recunoaște pe Fiară ca fiind delicventul Philippe Carral, află că fusese coleg de celulă cu Arpad, iar din discuțiile interceptate bănuiește că pun la cale o lovitură. Acum cei trei povestesc, Sophie și Arpad își spun reciproc adevărul. Până la urmă pun la cale o lovitură la un magazin de bijuterii. Fiară acceptase jobul, de la un contact care-i dădea de lucru la cererea clienților lui, un tip pe care îl numeau Estonianul. Trebuia să fie o treabă simplă, pentru că era un magazin mic și patronul voia banii de asigurare. Fiară, încă îndrăgostit voia să-i ofere aventura aceasta lui Sophie, cadou de ziua ei.

  Dar intervine gelozia femeilor.!!!

  Colega lui Greg, cu care avusese o scurtă idilă îi lasă un bilet în cutia poștală. Greg planificase cu Karin o călătorie în Italia, ca un fel de reconciliere, așa că trebuie să-și motiveze întârzierea și-i spune ce misiune se pune la cale, îi povestește despre Fiară și Arpad. Dar găsind biletul nesemnat, care o anunță că este înșelată de soț, Karin crede că este vorba despre Sophie, o confruntă, dar când vede că nu e adevărat îi spune ce pun la cale polițiștii.

  Avertizat Fiară își dă seama că în casă sunt microfoane, așa că schimbă totul, vorbind despre o lovitură la Cartier, și-l implică și pe Arpad care trebuia să ceară repararea unei bijuterii, o panteră, cumpărată pentru ziua soției. Arpad acceptă totul pentru că nu vrea s-o piardă pe Sophie.

  Sigur că exact ca la jaful din urmă cu 15 ani, Fiară pune la cale ascunzători, locuri de salvare, alibiuri. Chiar înainte de jaf Sophie pleacă cu copiii la Saint Tropez, iar Arpad se întâlnește cu un prieten care-l poate ajuta să-și găsească un job.

  Ce se întâmplă în ziua jafului? Care este rolul lui Arpad? Unde are loc jaful? Ce face poliția? Ce se întâmplă cu Fiară? Ce se întâmplă cu Greg și Karin? Ce se întâmplă cu Sophie și Arpad?

   Dar pentru a afla trebuie să citiți cartea pentru că așa cum spun basmele “din poveste mult mai este” și mai ales “nimic nu este ce pare a fi”. De fiecare dată când am crezut că am înțeles sau că știu cine este vinovatul lucrurile se schimbau.

  Cum spune Les Echos: “Deși mai scurt decât volumele anterioare, Un animal sălbatic creează la fel de multă dependență. Un maestru al misterului, autorul Adevărului despre cazul Harry Quebert are o bucurie răutăcioasă să ne inducă în eroare.”

 “Un thriller extraordinar, cu o construcție ingenios imaginată, care curge agreabil de la început până la sfârșit.” (Tribune de Geneve)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți