Un gentleman la Moscova, de Amor Towles – Editura Nemira – recenzie
Un gentleman la Moscova
Data apariției în România: 15 Noiembrie 2018
Titlul original: A gentleman în Moscow
Număr pagini: 552
Autor: Amor Towles
Colecția: Babel
Traducere: Dana Ionescu
Editura: Nemira
,,Un gentleman la Moscova” este o carte cum rar întâlnești. O carte care îți răscolește sentimente și care îți aduce aminte de sensul vieții.
Recunosc că inițial nu mi-a plăcut. Deloc. Mi se părea o înșiruire fără rost a unor descrieri și că nu se întâmplă absolut nimic care să te facă să vrei să citești mai departe. Însă pe măsură ce am continuat am înțeles că de fapt nu acțiunea este ceea ce face această carte să fie interesantă, ci povestea în sine.
Amor Towels nu este tocmai un autor consacrat, cel puțin nu momentan. ‘Un gentleman la Moscova’ este al doilea lui roman, după ce a publicat ‘Rules of Civility’ în 2011. Acesta a stat peste 40 de săptămâni pe lista de bestselleruri New York Times și a fost considerat una dintre cele mai reușite apariții editoriale ale anului de The Chicago Tribune, The Washington Post, The San Francisco Chronicle și The Philadelphia Inquirer. De asemenea, va fi ecranizat și într-o mini serie, după cum putem vedea pe coperta doi a cărții.
Cartea începe atunci când Contele Alexandr Ilici Rostov se află într-un tribunal bolșevic unde este judecat pentru faptul că nu se căiește de statutul său de aristocrat. Deși sentința oficială pe care ar putea să o primească ar fi pedeapsa cu moartea, este salvat de o poezie pe care a scris-o în 1913 și care se pare că a fost considerată o chemare la acțiune în contextul revoluției ruse de la 1905, motiv pentru care contele a fost numărat printre eroii cauzei prerevoluționare. Însă, pentru faptele sale, a fost condamnat la a-și petrece întreaga viață în hotelul Metropol din Moscova, de unde nu avea să mai iasă niciodată. În caz contrar, ar fi fost împușcat.
Spațiul de desfășurare nu este unul vast, ci se limitează la hotel și la toate dedesubturile pe care le are, trecându-se rar dincolo de pereții lui. Aici Contele este nevoit să își facă o viață, să învețe să trăiască cu ce are și să se bucure de micile bucuri. De fapt, mi se pare că asta este una dintre ideile de baza ale cărții. Să înveți să apreciezi ceea ce ai. Acest fapt este cumva subliniat și de structura capitolelor. De regulă, acestea poartă nume care reflectă o singură propoziție sau acțiune care uneori apare abia la finalul capitolului. Cu alte cuvinte, se da semnificație unor lucruri aparent lipsite de importanță, dar care adunate compun un amalgam de evenimente ce dau curs poveștii.
Contele Aleksandr Rostov este un om aflat la granița dintre vechi și nou. Născut la 24 Octombrie 1889 în Imperiul Rus, el a fost martor la numeroase momente istorice, deși în mod indirect, de la destrămarea Imperiului și fondarea bolșevismului la cele două războaie mondiale. Deși și-a primit sentința în urmă cu mult timp, în cadrul hotelului se decide să i se retragă și titulatura, forțând personalul să nu i se mai adreseze cu niciun apelativ care ar putea să trimită la statutul sau social. Astfel, este obligat să renunțe la tot trecutul său, să îl renege, să îl uite, să uite că a existat vreodată.
Pentru a se adapta, el își găsește diverse activități la hotel, folosindu-și cunoștințele pe care le are în folosul său. Devine astfel personal din cadrul bucătăriei, umplându-și timpul, discutând cu ceilalți, cu care se împrietenise între timp (după ce stai ani de zile într-un singur hotel este oarecum inevitabil să se întâmple asta). Astfel, lumea lui se transformă dintr-o casă frumoasă, o moșie mare și o familie iubitoare aflate într-un oraș din Rusia într-una mică, formată doar dintr-o cameră de 30 de m pătrați, extinsă la niște holuri și coridoare ale hotelului care i-a devenit și domiciliu și loc de muncă, și loc de relaxare și, de asemenea dintr-o familie formată din personalul de la bucătărie și oamenii care vin în hotel. Așa a cunoscut-o pe Nina, o fetiță de 13 ani cu care s-a împrietenit și care i-a arătat că viața poate fi trăită și altfel, că te poți bucura de ea chiar dacă stai închis între patru pereți. O fetiță care va avea un rol semnificativ în desfășurarea viitorului lui.
Anii trec, iar viața lui pare că trece neobservată, zdrobită de trecerea nemiloasă a timpului, de decenii triste din istoria Rusiei. Însă de fapt el este un om extraordinar, unul care a reușit să învingă sistemul. Din învins s-a transformat în învingător și a reușit să transforme dezumanizarea într-un avantaj. Să le demonstreze comuniștilor că e mai presus decât ei și că nu se lasă strivit de încercările barbare de ucidere spirituală.
Mi-a plăcut la acest roman eleganța cu care a fost prezentat, puterea pe care o inspiră și îndemnul la viață pe care îl transmite. Autorul a reușit să transmită atâta energie pozitivă, atâta iubire, atâta bucurie însă în același timp atâta tristețe în acest roman. Ai crede că a fost implicat emoțional în această poveste, ca și cum ar fuziona el însuși cu Contele. Personajul omniscient și omniprezent pare să fie transpunerea vocii autorului, a durerii sale, a trăirilor sale.
Observăm cum a fost prezentat faptul că rușii au fost primii care au inventat noțiunea de exil în propria ta țară. Căci dacă ești exilat în afara ei poți să îți refaci viață, iar dorul de acasă să fie doar un sentiment fugitiv. Însă atunci când ești respins chiar în sânul alor tăi, lucrurile se schimbă. Simți cum tristețea îți macină sufletul și cum ești prins în capcana vieții pe care nu o mai iubești și care simți că ți se scurge printre degete.
Asta ar fi trebuit să se întâmple cu Contele. Însă el a ripostat. Viața lui a fost plină de personaje colorate, vesele, frumoase spiritual care i-au îmbogățit viața. Unele permanente și altele temporare, au fost acolo în locul potrivit la momentul potrivit, ca și cum destinul ar fi conspirat în favoarea lui. Ca și cum crimă și pedeapsă s-ar fi transformat în faptă și răsplată. Viața contelui trece în transcendență, își depășește condiția în care a fost pus și reușește să fie fericit. Nu se plânge niciodată și reușește să zâmbească în ciuda tuturor neajunsurilor. Acest lucru este cel care definește frumusețea cărții. După cum am spus mai sus, nu este un roman de acțiune și evenimente, ci mai degrabă unul de fapte și simțiri. Unul care își merită locul în fruntea romanelor de top și care cel mai probabil va lăsa o urmă frumoasă în istoria literaturii moderne.
Cartea Un gentleman la Moscova, de Amor Towles – o găsiţi pe site-ul Editura Nemira
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărţi
Un gentleman la Moscova – Amor Towles – Colecția Babel – literatură universală
Te felicit pentru recenzia geniala, Soricel!
O carte pe care chiar as citi-o!
Multumesc, Cos!
Mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu,, întoarsă din drum”, să îmi spun ca e cazul sa renunț la respectiva carte din cauza inceputului lent. Sau pentru că nu avea vreo logică… Iar finalul să întoarcă scorul și să dau nota 10.
Mulțumesc pentru recomandare!
Deci mi-a placut foarte mult cartea. Intr-devar dureaA pana ii intelegi dedesubturile, insa o data ce ajungi acolo nu mai e cale de intoarcere.
Plina de suflet recenzia ta,se vede ca ti-a placut.As fi curioasa s-o citesc.Felicitari Gabi!
Multumesc, Arci!
Eram curioasa de recenzie inca de cand vorbeai despre carte! Nu stiu daca e pe gustul meu.
Intr-adevar stiindu-te pe tine nu cred ca ti-ar placea. Nu prea are actiune si in niciun caz crime si alte cele :))
Dar mie mi-a placut mult. 🙂
da, fiind o carte ce pune accent pe fapte, se adreseaza persoanelor care agreeaza genul asta de lecturi. desi ideea in sine pare chiar interesanta! eu i-as da o sansa!
La inceput poate parea greoaie, dar in final merita efortul
Am citit, în sfârșit, cartea! Și abia aștept să treacă puțin timp ca să o recitesc. Mi-a plăcut mult și mulțumesc pentru recomandare. Recenzia ta m-a făcut să o caut și să o cumpăr.
Vai, multumesc foarte mult. 🙂
Ma bucur ca am inspirat pe cineva. 🙂