Un trandafir alb!

Un trandafir alb!

Experienţa mea cu buchetele de flori este mult prea obişnuită, încât ar părea un clişeu. Dar, cineva apropiat mie, doi buni prieteni au o poveste cu adevărat impresionantă ce merită scrisă şi citită. De multă vreme mi-am dorit să pot să scriu povestea asta, şi iată că acum s-a ivit ocazia. Numele pe care le voi folosi sunt fictive, cei pe care îi voi menţiona nu doresc să îşi vadă numele în mediul virtual, aşa că le voi respecta dorinţa.

Povestea lor-Un trandafir alb!

Majoritatea ştim că trandafirii sunt florile iubirii. În povestea de faţă simbolizează cu mult mai mult: viaţă, putere, iubire, mulţumire, a doua şansă.

În cabinetul de consultaţii, familia ia un loc şi priveşte dincolo de birou la bărbatul tânăr, dar impozant, îmbrăcat în halat alb şi cu un streptoscopul atârnând în jurul gâtului. Aşteptau verdictul în legătură cu fiica lor, Lucia.

Vreau să vă spun că alături de ei mă aflam şi eu, Lucia fiind prietena mea cea mai bună, prietenă din liceu. Împărţisem multe: bucurii, greutăţi, secrete, şi nu vroiam să lipsesc, să dau bir cu fugiţii, acum când ea se afla între viaţă şi moarte.

Încă un amănunt: familia ei, mai bine spus semi-familia ei, mama şi tatăl vitreg, nu s-au prea interesat de viaţa Luciei. S-a descurcat singură din clasa a IX-a, ştiu că au fost anii de liceu în care i-am fost alături. Ani frumoşi, dar şi grei. Aceşti oameni se aflau acolo la insistenţele mele. Lucia avusese un accident, avea multiple plăgi, fracturi şi se afla în comă. Nu voi intra în amănunte medicale şi dureroase, nu acesta este scopul, şi nici nu cred că vreau să îmi amintesc.

Cert este că, pentru operaţia care trebuia făcută erau necesare nişte semnături din partea familiei. Reuşisem să o conving pe mama să vină să vorbescă cu medicul. Doctorul Ştefan, aşa îl voi numi.
-Am găsit o mică breşă de salvare pentru Lucia. Mică, dar vreau să exploatez la maxim orice oportunitate pentru viaţa ei. Este necesară o operaţie şi am nevoie de semnătura dvs.
Nu ştiu de ce, dar am simţit că mama a semnat prea repede ca şi cum ar fi vrut să scape de o corvoadă. Poate mă înşel, şi astăzi mă gândesc că poate am judecat greşit, dar nu pot să nu vă spun că acesta a fost sentimentul meu.

Lucia a intrat în sala de operaţie pe data de 17 aprilie. Doctorul Ştefan a dus operaţia până la final, părea o reuşită. După trei zile de la operaţie, Lucia a dat semne de trezire. Încet a deschis ochii, ochii acei superbi verzi (mereu am invidiat-o, în sensul bun) şi a văzut lângă ea doi oameni: eu şi Doctorul Ştefan. Ne-a zâmbit şi asta a fost tot. A intrat într-o nouă comă.
Eram bulversată, doctorul era bulversat, nu se aştepta. Priveliştea acelui om îmi revine şi acum în minte ca şi cum a fost ieri: S-a aşezat pe marginea patului, i-a luat o mâna în mâinile lui şi mângâind-o uşor îi şoptea:
–Vino înapoi! Eşti frumoasă, eşti tânără! Ştiu că eşti puternică!
Deşi nu o cunoscuse înainte, îi vorbea ca şi cum se ştiau de multă vreme.
A fost impresionant!

A doua zi, doctorul Ştefan m-a întrebat: Ce îi place Luciei? Ce îi place să facă? Ce pasiuni are? Ce o face fericită?
Lucia, lucra la o Galeria de artă, îi place pictura, adoră poezia şi iubeşte trandafirii. ÎI plac în special trandafirii albi. Mereu îmi spunea că trandafirul alb, atunci când îl priveşte, ea trăieşte o poveste. O poveste a ei, de fiecare dată alta, dar central în toate poveştile ei se evidenţiază familia. Ceea ce ea nu avusese niciodată cu adevărat.

Când m-am reîntors la spital am observat pe pat lângă mâna inertă a Luciei, un trandafir alb. Am fost surprinsă, dar am avut o reţinere să întreb cine îl adusese. Clar nu familia aia a ei.
Începând din acea zi, de câte ori o vizitam pe Lucia, lângă mâna ei era frumos aranjat un trandafir de culoare albă. La început am crezut că este acelaşi trandafir, dar uitându-mă pe noptiera ce se află lângă pat am văzut încă un trandafir. Atunci a trebuit să întreb: eram curioasă şi intrigată. Am aflat:
Doctorul Ştefan venea în fiecare zi la Lucia şi îi aducea câte un trandafir alb, îi lua mâna şi îi punea în palma bobocul de trandafir să îi simtă petalele catifelate. Îi recita poezii şi de câteva ori îi citise dintr-o carte şi despre picurile lui Van Gogh.
După 21 de zile de comă, timp în care doctorul Stefan a fost alături de Lucia, dându-i putere, şi să nu va miraţi, tandreţe, Lucia a revenit printre noi. Iar in vaza de lângă noptieră se strânsese un buchet de trandafiri albi. Deschizând ochii, l-a văzut pe bărbatul acela ce părea puternic în sala de operaţie, dar acum în faţă ochilor ei era vulnerabil. O privea cu lacrimi în ochi, cu tandreţe, aratându-şi slăbiciunea.
Cu voce slabă, aproape imperceptibilă, Lucia silabiseşte :
-Tu…eşti…bărbatul…din…visul…meu….
Mişcându-şi încetişor mâna, atinge bobocul de trandafir, mângâie petalele şi un zâmbet îi apare pe faţă. Buzele ei se mişcă încetișor: Îţi mulţumesc!

Am să scurtez povestea, şi am să va spun că: Lucia şi doctorul Ştefan formează astăzi o familie frumoasă cu doi copii. Lucia trăieşte acum povestea aceea pe care şi-o imagina când atingea şi privea trandafirii: Are o familie a ei şi numai a ai. Deşi se deplasează mai greu, a rămas cu probleme la piciorul stâng, nimic nu o împiedică să mergă mai departe.
În fiecare an pe data de 17 aprilie, data operaţiei, soţul ei, doctorul Ştefan îi aduce un trandafir alb în cutie. Trandafirul acela exprimă sentimentele lui pure, iubirea nemărginită şi reînvierea Luciei. O minune!
Tot în aceeaşi zi Lucia îi dăruieşte un buchet de 21 de trandafiri, cele 21 de zile de comă ale ei. Buchetul ei este multicolor, exprimă, iubirea, mulţumirea, şansa unei vieţi, speranţa. Culorile vesele ale trandafirilor reprezintă fericirea, viitorul. Ceea ce ea căutase şi găsise alături de acest om minunat.  Poate pare aiurea dăruirea unui buchet de flori unui bărbat, dar buchetul acela multicolor reprezintă o parte din viaţa lor. Este modul ei de-ai spune: Îţi mulţumesc pentru viaţă! Sunt fericită!

Am întrebat-o de unde găseşte buchetele alea superbe. Mi-a spus că a căutat o florărie online care să fie pentru nevoile ei. După cum v-am spus, Lucia se deplasează destul de greu şi voia o florărie online din Bucureşti care să livreze la domiciliu. A găsit: BucheteTrandafiri.ro. În afară de livrarea la adresă, are posibilitatea să plătească şi cu cardul ceea ce vine ca o mănuşă pentru ea. Se mai poate plăti şi numerar la livrare sau prin transfer bancar, dar ea preferă cardul. Livrarea se face într-un timp rapid, între 2-4 ore. Şi ce este mai frumos, poate să aleagă şi un cadou: o şampanie, un ursuleţ, bomboane, cutie de ciocolată, macarons, o sticlă de vin, şi poate ataşa şi o felicitare buchetului. Florăria asigură toate aceste facilităţi. Este mulţumită şi tot de acolo şi soţul ei cumpără trandafirul alb în cutie.  Am întrebat-o odată cum îşi explică ceea ce a readus-o la viaţă. Ştiţi ce mi-a spus?Trandafirul şi vocea bărbatului. Simţea parfumul şi textura fină a petalelor moi de trandafir, iar vocea aceea blândă a făcut-o să vrea să ştie cui aparţine.
Un trandafir dătător de viaţă! O minune! Îţi mulţumesc!

Text scris pentru proba 18 SuperBlog 2015