Unde plecăm atunci când plecăm, de Narcisa Cîrligeanu – Editura UP – recenzie

Unde plecăm atunci când plecăm

Narcisa Cîrligeanu

Editura UP 

Număr pagini: 257

Autori români

“O poveste atât de sensibilă, încât pare croită anume pentru a face sufletul să cânte.

O dragoste care transcende timpul, între doi oameni ce se reîntâlnesc într-o altă viață.

Alți oameni, aceleași suflete, aceeași iubire amprentată de istorie, într-un arc peste timp.

Sentimentul de rădăcini, de apartenență la un popor cu tradiții și valori care dăinuie se strecoară treptat în mintea și sufletul cititorului, care vibrează alături de Natalia și Grig de-a lungul unei călătorii ce străbate două continente și un secol presărat cu război, comunism, revoluții, dar și cu dorința regăsirii unei iubiri neîmplinite.

O iubire profundă, trăită într-un spațiu modern, perfect integrată în dinamica prezentului, dar care induce senzația de ezoteric și de paranormal, ilustrată printr-o narare simplă, firească și fără pretenții”

  Am început să citesc cartea cu oarecare reținere: un autor necunoscut (încă), un titlu care te duce cu gândul la fantasy și paranormal.

  Dar …cartea m-a surprins  plăcut și sper că autoarea va recidiva și cu alte povești de viață.

  Natalia, personajul principal, este cea care ne spune povestea ei și a familiei.

  Natalia s-a simțit respinsă de la început, mai ales după ce a aflat că tatăl ei, pe care l-a adorat, n-a acceptat zile întregi ideea că are o fată și nu un băiat. Mama ei își așteptase soțul în zadar, și când bunica Smaranda a pus piciorul în prag și l-a adus la spital, era târziu, între soți se produsese o mică ruptură. Tatăl era aviator, un bărbat frumos, căruia Natalia voia să-i facă pe plac, să-l facă să fie mândru de ea.

  Când avea doi ani părinții au observat că nu merge bine, că șchioapătă. Au urmat drumuri la medici, analize, investigații, până când doctorul Arseni (eminentul specialist în neurochirurgie) a confirmat că nu se poate face nimic cu piciorul fetiței. Avea opt ani când tatăl ei a murit în accident într-un zbor de noapte. Au urmat înmormântarea cu onoruri militare, depresia accentuată a mamei, internarea ei în spital, în final mutarea la bunica într-un sat lângă Bacău.

  Bunica Smaranda a fost cea care i-a fost reazăm și când mama ei a vrut să se întoarcă în oraș copila a rămas cu ea la țară.

  Natalia se consuma că nu este ca ceilalți copii. Ca adolescentă ea nu vedea ce frumoasă devenise, era conștientă acut doar de infirmitatea ei.

  Sprijinită și impulsionată de bunică, Natalia citea mult, învăța tot timpul și a intrat printre primii la medicină, visul ei fiind specializarea în neurochirurgie.

  În timpul facultății a pierdut-o pe bunica, iar mama ei a vândut căsuța de la țară. Terminând studiile a luat repartiție la spitalul din Bacău, unde se va impune și cu ambiție și tenacitate va înființa o secție de neurochirurgie. Este chemată  la clinica din Bucureșți de fostul ei profesor, aici va fi din nou în prim plan datorită cunoștiințelor și determinării ei.

  Între toate acestea viața ei personală este cam inexistentă, reia relațiile cu Ana prietena ei din facultate, cu Dinu, care vrusese o altă poveste cu ea, dar în final va fi soțul Anei.

  Au trecut anii și Natalia nu s-a îndrăgostit niciodată. În ultimii ani mai avea vise-coșmaruri cu război, soldați, un necunoscut misterios, părea că soarta îi pregătea ceva.

  Urmează un doctorat la Bristol, apoi un post la Londra la o mare clinică de neurochirurgie.

  Apoi ca în povești, în viața ei apare Grisa, concertul lui, operația, căsătoria, viața lor, totul ca un basm frumos.

  Tot timpul în viața ei o are ca exemplu pe bunica Smaranda, deportarea ei în Siberia, viața ei acolo și apoi în Franța, revenirea în țară, modul în care a răzbit și curajul ei, o adevărată pildă de ambiție, curaj, dragoste.

Îi povestește lui Grisa despre ea, aflând și povestea vieții lui.

  În luna de miere Grisa îi face cadou un “pelerinaj” și câteva zile în Siberia, să vadă locul unde a trăit bunica ei câțiva ani buni. Vor afla amândoi povestea de viață a Natasei, rusoaica care a ajutat-o și găzduit-o pe bunica ei. Găsind jurnalul Natasei, toate nedumeririle ei își găsesc răspuns și-și dă seama că probabil toate visele – coșmaruri despre război conduceau cumva către aflarea poveștii.

  Este fericită și împlinită în meserie și dragoste, dar soarta intervine și totul se schimbă.

Nu vă spun mai multe doar că povestea Nataliei este mult mai complexă.

  Nu vă mai spun nimic nici despre Smaranda sau Natasa, va trebui să aflați singuri citind cartea

  Vă mai spun doar că, deși, soarta i-a dat o lovitură Nataliei i-a lăsat în schimb alte daruri și o încredere neţărmurită în speranță și viață.

  Dar ce s-a întâmplat cu Ana și Dinu? Ce s-a întâmplat cu Grisa?  Care a fost viața Smarandei? Cine a fost Natasa și care e povestea ei?

Ce a făcut Natalia (mai amănunțit) și cum e viața ei?

Veți afla totul citind cartea și credeți-mă merită.

  Cartea ne spune povești care trec peste veacuri, totul într-un limbaj simplu, fără amănunte inutile, totul ca și când ar sta de vorbă două prietene, și totuși, poate de aceea cu atât mai impresionantă.

  O poveste de prietenie și dragoste care peste ani își va găsi finalitatea. O poveste care te poartă în locuri și țări diferite, în comunități cu obiceiuri și istorii diverse, între oameni cu mentalități și idealuri deosebite.

  O poveste care-ți arată, dacă mai este nevoie, cât de puternică e soarta, ce rol important are în viețile noastre.

O poveste pe care trebuie s-o citiți!

Și sincer mi-ar plăcea să știu ce se va mai întâmpla cu Natalia.

Felicitări autoarei!

Carte disponibilă pe site-ul Editura Up

Recenzii cărți

Unde plecăm atunci când plecăm de Narcisa Cîrligeanu – Editura UP – recenzie