Urmașii de sânge și os – Tomi Adeyemi – Editura Epica – recenzie

Titlu: Urmașii de sânge și os

Autor: Tomi Adeyemi

Editura: Epica

Număr pagini: 581

Anul apariției: 2018

Trilogia “Zestrea Orishei”

   Urmașii de sânge și os este un roman scris de către scriitoarea americană Tomi Adeyemi, publicat inițial la data de 6 martie 2018 la editura Henry Holt and Company, și apărut în București la editura Epica.

  Tomi Adeyemi este o scriitoare americană de origine nigeriană de numai 25 de ani, care a îndrăznit să își expună sentimentele între paginile unei cărți. După încheierea studiilor de literatură engleză, ea își completează parcursul său cu studiul mitologiilor vest-africane, a religiei și a culturii.

   Romanul “Urmașii de sânge și os” face parte din trilogia “Zestrea Orishei” și a fost gândit ca reacție a numeroaselor atacuri nejustificate încă active asupra persoanelor de culoare, atacuri de cele mai multe ori mușamalizate de către autorități și care au lăsat copii fără mame, părinți fără copii și care au împrăștiat durere și ură care nu ar fi trebuit simțite niciodată de către cineva.

   Romanul începe cu propoziția “Alege-mă pe mine!”. O propoziție aparent nesemnificativă, însă care are o semnificație importantă în parcursul personajului principal. După cum spune autorul și filosoful Eric-Emmanuel Schmitt, prima frază dintr-o carte poate fi mai importantă chiar decât cartea însuși, căci dacă un cititor citește prima frază și renunță la dorința de a mai citi cartea, nu mai are nicio importantă faptul că aceasta ar putea să îi ofere o experiență inedită. În această privința, autoarea mi se pare că s-a descurcat excepțional pentru că încă de la prima frază a atras atenția asupra personajului și a generat dorința de a afla: cine să fie ales și pentru ce să fie ales?

   Orisha este un ținut care cândva era stăpânit de magie, în care oamenii trăiau fericiți. Mama cer a creat pe pământ oamenii, urmașii ei de sânge și os, iar în ceruri a creat zeii și zeițele care întruchipau fiecare câte o parte din sufletul ei. Pentru a crea o legătură între toți, și-a împărțit darurile cu zeii care urmau să le dăruiască oamenilor. Însă, la scurt timp după aceea, puterile dăruite aveau să fie folosite necorespunzător. Unii oameni le-au pierdut. A apărut astfel frica față de maji, cei care încă aveau puterile magice, frică ce s-a transformat în ură puternică și nejustificată. Regele Orishei a început astfel o propagandă de ucidere a tuturor majilor sub motivul “purificării” Orishei. Însă a omis pe cineva. Zeile, o fată a cărei mama a fost ucisă în fața ei și al cărei scop primordial devine dorința de a recrea legătura între maji și zei. Iar atunci când o întâlnește pe Amari, prințesa evadată de la castelul regelui, scopul ei pare să prindă contur.

   Această carte m-a emoționat nu numai prin subiectul ei, cât și prin semnificația pe care o are. Majii asupriți din Orisha sunt oamenii de culoare uciși fără de veste, copiii lăsați fără părinți la o vârstă mult prea fragedă. Și, deși această carte este dedicată lor, eu aș extinde la mult mai mult. Aș dedica-o tuturor oamenilor care au pierit de sabia conducătorilor însetați de putere, tuturor copiilor care au murit de foame în timp ce alții huzuresc în bogăție, tuturor mamelor care și-au pierdut copiii în război și, mai ales, tuturor oamenilor care nu au avut o șansă la viață, mai bună sau mai rea.

   Cartea aceasta se învârte în jurul a patru personaje cheie: Zelie, cea care a fost aleasă de zei să ducă la bun sfârșit ritualul de înviere a magiei, Tzain, fratele grijuliu al ei, omul care a protejat-o încă din prima ei zi de viață și care i-a dăruit iubirea lui necondiționată, Amari, prințesa evadată sătulă de ideile ucigașe ale tatălui său și hotărâtă să își ia viața în propriile mâini, și nu în ultimul rând Inan, fratele lui Amari, prințul nehotărât care schimbă taberele după cum bate vântul și după cum îi convine.

   Mi-a fost dat să întâlnesc în această carte o asemenea îndârjire după libertate, o asemenea putere sufletească cum nu știu dacă ar mai putea avea cineva, cel puțin nu în zilele noastre în care comoditatea este cuvântul definitoriu. Probabil că ar trebui ca societatea noastră să fie adânc îngropată în ticăloșie pentru a putea deștepta în sufletul nostru acel suflet războinic care să pună dreptatea mai presus de propria viață. Zelie ar fi capabilă să sufere chinuri îngrozitoare, torturi  negândite și chiar moartea pentru a putea aduce magia înapoi, pentru a putea reda libertatea fraților săi maji. Moartea mamei ei a urmărit-o toată viața, iar după nenumăratele batjocuri și vieți curmate din cauza unei regalități însetate de sânge, ea hotărăște să sacrifice confortul căminului ei cât de cât liniștit pentru a pleca în căutarea libertății. Libertatea de exprimare, de existență, dreptul la respect.

   În drumul ei spre insula unde ar putea să își folosească puterile magice pentru a readuce freamătul viu pe care acestea le aduc în trupurile tuturor majilor, ea întâmpină tot felul de greutăți care pe oricine altcineva l-ar doborî. Își vede prieteni murind, tatăl murind, oameni asemenea ei fiind folosiți și chinuiți, jefuiți de aproape tot ce au. Vede oameni care mai trăiesc doar prin sufletul pe care îl au, însă însă a căror viată este aproape inexistentă. Care sunt ca niște carcase goale de sentimente, adaptate pentru traiul sub mojicia gărzilor regale.

   Ai zice că aceste chinuri sunt cele care ar putea să o întoarcă din drum, să o împiedice să își ducă la îndeplinire scopul. Însă cel mai mare obstacol al ei este ea însăși. Ea nu este capabilă să își țină în frâu propriile puteri, și îi este mereu teamă că îi va răni pe cei din jur. Dorința de pace o ține pe loc. O face să se întrebe ce se va întâmpla o dată ce majii își vor recupera puterile. Se întreabă dacă va fi un alt măcel ca și acela care a avut loc în urmă cu 11 ani sau dacă vor reuși să conviețuiască în pace. Pe de altă parte, sentimentele din ce în ce mai puternice pentru prințul moștenitor o fac să nu mai vadă limpede și să ia cu inima decizii  pe care ar trebui să le ia cu capul. Sunt decizii care aproape o costă viața și periclitează misiunea ei. Însă spre norocul ei are alături oameni care sunt capabili să vadă dincolo de un chip frumos și niște minciuni împachetate frumos. Sunt capabili să vadă nestatornicia într-un om care a luptat toată viața să demonstreze ceva. Ca și copil, Inan a încercat mereu să îi demonstreze tatălui său că este capabil. O dată ce înțelege că această cale nu este tocmai cea corectă, încearcă să îi demonstreze lui Zelie că este capabil de a face ce trebuie și a se întoarce împotriva tatălui sau, dar, mai ales, încearcă să își demonstreze sieși că este capabil de ceva, orice. Numeroasele umilințe pe care le-a suferit ca și copil din partea tatălui l-au făcut să își dorească acum să fie pe placul tuturor, ceea ce construiește caracterul lui dual. Și, deși înțelege singur acest lucru și își dă seama că această atitudine îl va duce la  pierzanie, el nu reușește să acționeze niciodată în numele propriu. Și tot singur își dă seama că, deși sora lui a părut mereu cea mai slabă, ea a fost de fapt mereu cea mai puternică prin faptul că a reușit să îi țină piept regelui și să zică nu atunci când toate legile palatului îi cereau să zică da.

   Acest roman ne demonstrează cât de letală poate fi forța urii. Această ne macină pe dinăuntru, ne face să acționăm într-un mod care nu aduce decât suferință. Și, deși această ură ar putea să ne aducă satisfacție pe moment, acest sentiment de ușurare nu va dura mult. Pentru că dorința noastră de răzbunare va fi din ce în ce mai mare, și nu se va opri decât când ne va goli de sentimente și vom fi niște roboței care nu acționează decât din reflex. Reflexul de a face rău și de a plăti cu aceeași monedă și care ne va aduce într-un cerc vicios din care nu mai este cale de scăpare. De asemenea, acest roman ne mai arată cât de periculoasă este repulsia față de ceea ce este diferit. Trebuie să înțelegem că suntem cu toți copii ai lui Dumnezeu, urmașii de sânge și os ai Lui, și că indiferent de culoarea pielii, etnie, religie sau credințe, suntem toți la fel, mânați de aceleași sentimente și care funcționăm după același sistem. În momentul în care vom înțelege asta vom reuși să fim fericiți. – citiţi povestea în Tomi Adeyemi – Urmașii de sânge și os

Verifică disponibilitatea cărţii- Urmașii de sânge și os – Tomi Adeyemi în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi fantasy

Urmașii de sânge și os -Tomi Adeyemi – o carte tulburătoare