Vânătoare – Mihaela Gheorghe – Editura Datagroup – recenzie

Vânătoare – Mihaela Gheorghe – Editura Datagroup – recenzie

Vânătoare - Mihaela Gheorghe - Editura Datagroup
Literaturapetocuri.ro Recenzii carti Autori romani

Vânătoare, de Mihaela Gheorghe – Editura Datagroup – recenzie

Vânătoare

Mihaela Gheorghe

Editura Datagroup

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 268

    Când te gândești la poveștile cu vampiri, crezi că le-ai citit și le-ai văzut pe toate. Nu multe se pot schimba la ființele supranaturale, dar prezența lor e de fiecare dată însoțită de un dram de curiozitate. Ce surprinde însă, este atunci când personajele acestea fantastice nu sunt centrul acțiunii, dar joacă rol esențial, iar natura lor este motiv de vânătoare pentru o altă rasă cu atât mai periculoasă. Premisa conflictului dintre două specii supranaturale sună incitant, iar alăturând acțiunii și o protagonistă umană, o poveste de viață, de iubire și ideea unei răzbunări, puncte pe care autoarea Mihaela Gheorghe le-a introdus  în cartea sa – „Vânătoare” -, povestea, chiar dacă inspirând linii previzibile, reușește să exprime o potențială intrigă captivantă. „Vânătoare” este apogeul și declinul unor trăiri și sentimente umane, care prin prisma unor rase de vânători și vampiri împletește o poveste ce poate primește prea puțină substanță din partea autoarei, acțiunea desfășurându-se într-un ritm sacadat, cu salturi în timp ce nu lasă loc de o mai bună relaționare cu personajele și povestea lor.

   Mergând pe firul amintirilor, scenele sunt povestite de Patricia, personaj al cărei trai și suferințe sunt o imagine dureroasă. Locuind în sărăcie, într-un adăpost de carton, cu un tată alcoolic și abuziv, și o mamă neputincioasă, adolescenta de șaisprezece ani este supusă batjocurii colegilor de liceu și a întregii comunități. Situațiile nefericite au înăsprit-o pe Patricia și orice atenție primită este suspicioasă, mai ales venind din partea băiatului nou din oraș și din liceu. Pentru că autoarea a ales să pună sub urma aducerii aminte evenimentele ce se petrec în viața Patriciei, intersectarea cu pasaje ce relevă timpul acțiunii este oarecum bulversantă. Până la punctul în care povestea începe să capete sens, detaliile sunt ambigue și încearcă răbdarea de a afla ce sunt acele ființe ce par a se contura ca supranaturale. Misterul este unul de o altă natură decât cel pe care l-am mai întâlnit până acum, pentru că pe de o parte reușești să ghicești ce se poate întâmpla, dar în același timp din toate indiciile presărate, autoarea nu spune lucrurilor pe nume decât poate prea târziu în unele instanțe și prea lipsit de impact, iar efectul se pierde.

   Dane este vampirul care nu vrea să o mai piardă din ochi pe Patricia din prima clipă de când o vede. Însă relația lor greu se urnește spre prietenie și mai dificil spre una romantică, pentru că Patricia refuză să se încreadă în vorbele lui frumoase și atracția lui pentru o fată săracă și neatrăgătoare. Dar când reușește într-un final să se apropie de Dane, viața Patriciei așa cum o știa se va schimba când familia ei își va găsi sfârșitul și o alta o va adopta și va pleca departe de tot și toate. Și chiar și cu secretele pe care pare că le dezleagă în ce privește natura lui Dane și a fraților lui, a noii ei familii – Kyrya și Dom -, Patricia alege să fie ignorantă, până în momentul când ființa ei devine altceva. Momentul transformării Patriciei dezvăluie misterul din jurul personajelor supranaturale – a rasei vânătorilor reprezentate de Kyrya, Dom și acum ea, vânători ce le vin de hac vampirilor cu veninul care le îneacă gura și colții, ghearele mortale și foamea ce poate fi potolită doar cu carnea de vampir. Însă Patricia e un vânător aparte, dar când umanitatea îi este pusă la încercare, nu îi rămâne decât să facă ceea ce îi dictează natura: să vâneze vampiri, și mai ales pe cei care i-au distrus a doua șansă la o familie.

   Fiind acum nemuritoare, anii trec foarte repede pentru Patricia, decenii și apoi sute de ani, amintiri înlocuind alte amintiri, iar timpul petrecut cu Dane este îngropat undeva adânc. Apoi drumurile îi aduc din nou împreună, dar nimic nu mai e la fel, iar instinctele lor sunt periculoase. Dacă pe tot parcursul vieții Patriciei – de la fata săracă, la cea adoptată de vânători și experiențele ei ca vânător – detalii lămuritoare au fost inserate succint și nesatisfăcător, până la punctul final al poveștii se mai aduc în vedere elemente care rămân în aceeași umbră de nesatisfacție. Acțiunea este grăbită și relațiile dintre personaje nu sunt sudate; plasarea în timp și spațiu este confuză.

   Patricia este un personaj rece încă de la început, marcat ce-i drept de suferință și tragedie, însă latura inumană pe care și-o dezvoltă, chiar și justificată, nu trezește sentimente de empatie. Parcursul ei pare lipsit de orizonturi, uneori mânat de soartă, alteori de răzbunare, dar fără putere. Relația ei cu Dane începe și se sfârșește cu sentimente bruște, care nu își impun loc să se dezvolte cât pentru a îi putea îndrăgi.

   Construcția acțiunii nu conduce spre un suspans ațâțător, deși ar fi fost destule elemente care ar fi putut declanșa un punct culminant mai incitant. Saltul în timp, depășind sute de ani, e un gol resimțit pe partea de descoperire a atmosferei, a trăirilor personajelor, a dezvoltării lor și a vânătorii în sine. Revederea dintre protagoniști nu a fost cu nimic mai dulce după atâta timp, pentru că nu s-au pus stâlpii unei relații solide, și nici urmările transformării Patriciei nu au prezentat o perioadă în care să fim martorii unor evenimente catalitice.

   Dincolo de părerea personală ce se rezumă la construcția poveștii și neputința de a mă implica afectiv, ideea cărții este interesantă și privește mai mult spre sufletul unei ființe, fie ea chiar și lipsită de viața autentică, care își găsește negreșit jumătatea și rostul. Patricia este imaginea supraviețuirii, a adaptării, un personaj care se luptă cu el însuși, dar va găsi acceptare în unicul sentiment ce poate salva, și anume iubirea.

   „Vânătoare” poate fi o poveste de dragoste, dar nu se aprinde; poate fi o luptă aprigă între două specii supranaturale, dar nu se iscă; ceea ce poate rămâne a fi, este o carte cu final fericit.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Autori români

***Alina-Ioana Dinu (Alice Dinu)***Privesc lumea prin lentile colorate, unii pot spune că sunt naivă, dar mie îmi place să cred că sunt o visătoare. Sunt o fire singuratică și pot fi percepută ca ciudată, însă caut relațiile sincere și cred în dragoste la prima vedere. Am o pasiune pentru fotografie care mă inspiră să văd frumosul chiar și în cele mai neașteptate locuri. Mă refugiez în lectură pentru că lumea descrisă în cărți mă face să îmi doresc mai mult de la realitatea mea și mă ajută să mă descopăr și să mă accept așa cum sunt. Am o fascinație pentru mitologie, fie ea greacă sau egipteană, râd și plâng odată cu personaje din cărți romantice și jucăușe, sunt prinsă în vraja thrillerelor, ador să călătoresc în lumi imaginanare, distopice, utopice, să experimentez o istorie sub genul fanteziei. Am mâinile dibace, o mică artistă, și compun Idei la întâmplare, rup bucăți din imaginație și le pun în cuvinte și sper să inspir atracție pentru literatură, pe tocuri sau nu, în aer liber sau acasă.

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.