Vertigo de Boileau Narcejac - Crime Scene Press - recenzie

Vertigo, de Boileau Narcejac – Crime Scene Press – recenzie

Vertigo de Boileau Narcejac

Crime Scene Press, 2021

Sueurs Froides

Traducere: Delia Tuica

Număr pagini:187

  “Pierre Boileau (1906-1989) și Thomas Narcejac (1908-1998) au fost scriitori de roamne polițiste și de aventuri. Colaborarea lor a început în 1948, iar tandemul lor a devenit cunoscut pentru multe romane care s-au bucurat de succes. Boileau era responsabil cu intriga, iar Narcejac cu atmosfera și cu caracterizările.

  Cei doi autori au scris și scenarii de cinema, radio și teelviziune și au publicat recenzii de romane polițiste. Cărțile lor au fost ecranizate, cel mai important regizor fiind Alfred Hitchcock.”

Roman ecranizat în 1958 de Alfred Hitchcock

  Roger Flavières a fost polițist, dar teama lui de înălțimi l-a făcut să dea greș într-un caz pe care-l ancheta și a condus la moartea colegului său. Acum, trebuie să intre din nou în rolul detectivului: un vechi prieten îl roagă să-i urmărească soția, Madeleine, care în ultima vreme se comportă extrem de ciudat. Cu inima îndoită, Flavières acceptă.

  Într-un decor parizian din ajunul celui de Al Doilea Război Mondial, mașinațiunile diabolice ale unei femei, pline de minciuni, aparențe și speranțe deșarte, vor schimba definitiv soarta tuturor celor implicați în anchetă.”

  Este al doilea roman al cuplului de autori pe care îl citesc. Mărturisesc că eram curioasă cu ce poveste vin cei doi autori, mai ales că primul roman mi-a plăcut foarte mult.

Veți zice: ce mare lucru o cărticică?!!!

Da știu, pare o cărticică de buzunar ușor de citit la câte pagini are….

  Dar nu e atât de simplu, nu poți doar s-o citești, trebuie să te gândești la fiecare rând la fiecare poveste, să înțelegi personajele, să descâlcești întâmplările, să încerci să rezolvi enigma și la final să “gândești” și să asimilezi explicațiile.  Așa că ești pus la treabă ca și cititor mai ales că în puține pagini ai mai multe personaje și povești care se întretaie decât într-un  roman cât o “cărămidă”. Dar să vedem  puțin despre ce e vorba…

  În primul rând îl avem pe Roger Flavieres, fost polițist, ajuns acum avocat și uneori detectiv. Plecase din poliție pentru că suferea de vertij și ezitarea lui l-a făcut să dea greș într-o anchetă și  să se simtă vinovat pentru moartea colegului său.

  Este mirat când este căutat de fostul coleg de școală și, credea el, prieten, care-l roagă să-i urmărească soția, pe Madeleine, care se comportă ciudat în ultimul timp.

  Grevigne îi spune că-și iubește mult soția, dar ea se comportă ciudat și-i spune povestea lui Pauline Lagerlac, bunica ei, care se înecase și se credea că era  cam nebună.

Mai mult, îi spune că Madeleine nu știa nimic pentru că părinții nu-i povestiseră.

  Roger îl crede, Grevigne i-o arată pe Madeleine la teatru, el începe s-o urmărească, se împrietenesc și în final se îndrăgostește de ea. Când ea îi scrie soțului ei pe terasa unui bar, apoi rupe plicul și se aruncă în apă, părând că vrea să se sinucidă, el o salvează.

  Roger e din ce în ce mai îndrăgostit și chiar dacă se preface se simte oarecum vinovat față de cel pe care-l crede prieten

  După ce află de sentimentele lui, Madeleine are o cădere nervoasă și a doua zi când se văd cere să-i conducă mașina. Conduce aparent haotic și parcă dibuind drumul ajunge într-un sat pustiu la o veche biserică. Înainte de a pleca de acolo Madeleine vrea să vadă clopotnița și urcă fără să țină cont că Roger suferă de vertij. Cu toate că încearcă, Roger nu poate s-o ajungă din urmă și ea se aruncă de sus și desigur moare zdrobită de ciment.

  Când Roger coboară îi vede doar părul, nu are curaj s-o vadă de aproape, conștient că e moartă, ia doar ca amintire micuța brichetă pe care tot el i-o făcuse cadou, nu anunță pe nimeni și revine la Paris.

  Acolo îl vizitează pe Grevigne, susținând că Madeleine nu a venit la întâlnire și sugerându-i să anunțe poliția s-o dea dispărută, apoi pleacă.

  La un momentdat Grevigne îl sună panicat, îi spune că fusese găsit corpul lui Madeleine și că poliția îl bănuiește.

  Dar Roger e departe, la un client la Orleans și începutul războiului și evacuarea din oraș, îl împiedică să revină la Paris.

  Ajunge în Dakar, unde va deschide o afacere și se întoarce în Franța la sfârșitul războiului, bolnav și slăbit. Doctorul îi prescrie odihnă și tratament,  dar obsesia pentru Madeleine reînvie și pe lângă că o crede o reâncarnare a bunicii ei vrea să afle exact ce s-a întâmplat atunci. Află cine din sat a găsit-o și a chemat poliția, care l-a crezut vinovat pe soțul ei, mai ales că sătenii văzuseră un cuplu cu o mașină, doar că el nu intrase cu mașina lui în sat. Apoi află că Grevigne  plecase din Paris și pe drum mașina îi fusese mitraliată de nemți și el murise. Portarii de la casa lui îi spun că cei doi se înțelegeau perfect. Acum realizează Roger că nu se întâlnise cu Grevigne decât la birou, în afară de ultima seară când murise Madeleine

  Trebuie să plece la Nisa la tratament, dar seara merge la cinema și la jurnal vede o femeie care i se pare că seamănă cu Madeleine însoțită de un afacerist bogat.

  Alcoolic și bolnav este obsedat de femeie, o caută, o găsește, și-o face prietenă.

  Dar Renee neagă că e Madeleine, deși merge într-o zi la alt hotel unde avea o cameră pe numele Pauline. Roger insistă și până la urmă reușește să afle tot adevărul

Cine e Renne?

Cine e Madeleine?

Care e legătură dintre ele? Dar dintre ele și Pauline?

De ce l-a ales Grevigne pe Roger să-i păzească soția?

Ce intenții avea? Care este povestea reală?

Ce s-a întâmplat în final cu Renne? Dar cu Roger?

Dacă vreți să aflați trebuie să citiți cartea, s-o “gândiți” și să înțelegeți finalul.

  Vă asigur că este un final surprinzător și chiar ușor halucinant, la fel ca și comportarea lui Roger amplificată de alcool și boală.

Iată și câteva păreri avizate:

  „Boileau și Narcejac țes o poveste de suspans rafinată și au abordare de-a dreptul inventivă asupra identității, obsesiei și dorinței.”(Publishers Weekly)

  „Drama e complexă, captivantă… E imposibil să-i uiți pe Flavières sau pe Madeleine. Ce putem reține din carte e că obsesia nu înseamnă iubire, și că dacă nu e ținută în frâu poate deveni distructivă, chiar catastrofală.”(Crime Review)

Carte disponibilă pe Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Vertigo de Boileau Narcejac – Crime Scene Press – recenzie

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

6 COMMENTS

  1. Interesant ! Am citit cu multă plăcere recenzia ta! Felicitări! Mulțumesc pentru recomandare!

  2. Ce interesant! Credeam ca e acelasi autor, Boileau-Narcejac :)) Am mai citit de ei „Diabolique”, ecranizat de 2 ori 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.