Voci din ghetoul Varșoviei de David G. Roskies – Editura Rao – recenzie

Voci din ghetoul Varșoviei, de David G. Roskies – Editura Rao – recenzie

Titlu: Voci din ghetoul Varșoviei

Autor: David G. Roskies

Editura: Rao

An publicare: 2021

Număr de pagini: 272

Voci din ghetoul Varșoviei este o colecție de jurnale care prezintă niște timpuri cât se poate de crude. Se vorbește foarte mult, în zilele noastre, despre Cel De-al Doilea Război Mondial și despre tragica istorie a comunităților de evrei din Europa, încăpută pe mâinile fasciștilor, însă această carte este diferită.

De data asta nu se mai povestește din istorie, ci putem asculta adevărul spus de către cei care au trăit în perioada respectivă. Această carte reprezintă o adevărată arhivă care documentează acele clipe îngrozitoare și care, printr-un adevărat miracol, a supraviețuit războiului.

Atunci când Holocaustul este descris de către victimele sale, puterea acelor cuvinte devine din ce în ce mai mare. Ideea de a ține jurnalele faptelor a aparținut unui grup clandestin din interiorul ghetoului intitulat Oyneg Shabes, în traducere Bucuria Șabadutului. Ei colecționau, în afară de jurnale, opere de artă, proză, schițe și predici, are aparțineau diverselor categorii sociale și de vârstă.

„În decursul a trei ani și jumate de război, activitatea arhivei ghetoului a fost condusă de grupul numit Oyneg Shabes. Acest nume curios își are originea în adunările de constituire a grupului, care aveau loc de Șabat„

Această colecție surprinde foarte bine dinamica socială a acestor oameni, opiniile lor cu privire la tot ce se întâmpla, dar și gândurile cu privire la soarta care-i aștepta. Unii dintre ei mai optimiști, alții îngroziți, fiecare dintre ei a încercat să meargă mai departe, așa cum a știut mai bine.

În partea de introducere, autorul ne explică o parte din istoria Holocaustului polonez și ne povestește despre acest grup de rezistență și evreii din acele timpuri, fiecare dintre ei cu opinii și nevoi diverse.

Este clar că acei oameni au fost stăpâniți de teamă, de furie, dar mai ales de confuzie. Viețile lor au fost date peste cap și au fost aruncați într-un război care nu le aparținea și despre care nu înțelegeau prea multe.

Cu toate astea au făcut tot posibilul să nu renunțe la arte, să-și lase vocile să vorbească, atât cât se putea, unii dintre ei știind faptul că ele vor fi mărturia târzie a faptelor îngrozitoare întâmplate atunci.

„Ne-am dat seama că germanilor le păsa foarte puțin de ceea ce făceau evreii între ei. Întâlnirile aveau loc într-o atmosferă și abordau subiecte imposibil de conceput înainte de război„

Citind aceste jurnale mi-am dat seama că oamenii au făcut tot posibilul să-și păstreze capul limpede și să se gândească la faptul că totul avea să se termine într-o bună zi. O parte dintre ei nu credea că aveau să supraviețuiască, în timp ce alții încercau să se convingă de faptul că aveau să revină la viața lor de dinainte de război. Până la urmă nu făcuseră nimic greșit, nebunia trebuia să se sfârșească cât mai repede.

Sigur că sunt descrise și atrocitățile comise de trupele germane și de sentimentele celor care reușeau să supraviețuiască. Nu este o lectură ușoară, chiar deloc, dar acești oameni merită să-și spună poveștile, să fie ascultați de către o lume întreagă.