Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți – Mathias Enard – recenzie

Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți, de Mathias Enard-recenzie

Titlu original: Parle-leur de batailles, de rois et d’éléphants

Autor: Mathias Enard

Editura: Nemira

Colecția: Babel

Număr pagini: 152

  Vorbește-le despre bătălii – recenzie

  Cel mai mare beneficiu pe care un cititor îl are este posibilitatea de a călători în spațiu și timp, întorcând filele istoriei la fel de ușor ca și cum ai trece cu un accelerat printr-o serie de gări în care trenul nu mai oprește.

   „Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți” este cartea care oferă… fascinanta oportunitate de a-l cunoaște pe Michelangelo, de a petrece timp alături de marele maestru și de gândurile sale.

   Înainte să citesc cartea, am auzit unele opinii potrivit cărora autorul, Mathias Enard nu a ilustrat suficient de amplu Imperiul Otoman… dar constat că Imperiul Otoman, în toată opulența sa, devine minuscul în raport cu complexitatea personalității lui Michelangelo… de aceea, cartea nu e despre acest imperiu, ci despre marele maestru și modul cum a gestionat el întâlnirea cu această lume.

   Mathias Enard s-a născut pe 11 ianuarie 1972 în Franța. Este un scriitor şi traducător. A studiat araba şi persana la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. În anul 2000 s-a stabilit la Barcelona. În anul 2015,  Mathias Enard a primit premiul Goncourt pe 2015, pentru romanul său „Boussole”, în care descrie povestea unei insomnii trăite de un tânăr muzicolog vienez, bântuit de amintirile sale din Orient.

    Se pare că de această dată, Mathias Enard a ales ca temă tot frământările interioare, însă de data aceasta personajul principal este unul memorabil – Michelangelo.

   Cum ajunge Michelangelo să facă cunoștință cu Imperiul Otoman? Ei bine, acesta este chemat de către sultanul Baiazid al II-lea pentru a-i construi un pod peste Cornul de Aur. Un adevărat pasionat al podurilor, se pare inițial, sultanul se tocmise cu Leonardo da Vinci, însă schițele acestuia au părut prea inovative și chiar nerealizabile pentru mintea sultanului de atunci. Pe fondul unor neînțelegeri cu Papa Iulius al II-lea, Michelangelo pleacă de la Roma și începe nu o adevărată aventură, ci un lung șir de frământări sufletești.

   Trecuseră doar 50 de ani de când capitala fusese cucerită și  transformată din capitală a Imperiului Bizantin în capitală a Imperiului Otoman. Ceea ce trăiește Michelangelo este de fapt, reacția unui străin la o capitală încă confuză, unde aglomerația de rase (italieni, greci, evrei etc) se străduiesc să supraviețuiască într-un spațiu care i se pare extrem de neprietenos lui Michelangelo. Un alt lucru care îl frapează pe marele artist este numărul mare de biserici. În aceste circumstanțe, de inadaptabilitate la exterior, temerile interioare întregesc tabloul pe care Michelangelo îl resimte ca fiind unul îngrozitor.

   Dintre toate temerile sale, una se ridică mai semeață asemeni unei turle ascuțite de biserică care vrea să-l înțepe pe Dumnezeu: dacă nu va fi capabil să întocmească o schiță care să-l mulțumească pe sultan? Dacă nu se va ridica nici măcar la nivelul schiței făcute de da Vinci?

  Întreaga carte e un cântec al frământărilor. Podul, simbolul trecerii de la viață spre eternitate, este abordat cu teamă de către Michelangelo. Perspectiva artistului asupra abordării acestei creații denotă teama de evenimentele esențiale ale vieții, de marea trecere dincolo, despre care marele Michelangelo știe că se petrece identic la toți muritorii.

   Dincolo de amploarea frământărilor… există întotdeauna ceva care determină artistul să creeze și acel ceva e iubirea. Michelangelo, ca majoritatea artiștilor, creează sub impulsul emoțiilor cauzate de iubire.

    Sub vraja unei dansatoare, marele artist întrezărește nu doar un plan pentru pod… ci își vede – în cele mai fine amănunte – viitoarea creație.

   Însă… nimic nu e simplu pentru marele maestru. Așa cum în Italia fusese implicat, de multe ori fără voia sa, în cele mai complicate scandaluri politice, la fel se întâmplă și aici, unde jocurile de culise nu îl ocolesc. Renumele său îi determină pe unii oameni fără scrupule să se folosească de Michelangelo pentru anumite mișcări politice esențiale. Evident, este o situație incomodă pentru artist, care-și dorește… la fel ca toți artiștii… liniște. Dacă va avea parte de liniște, dacă va construi sau nu podul, toate acestea le veți afla răsfoind paginile de poveste ale cărții.

   Structurată în zeci de capitole scurte și nenumerotate, cartea pare o poveste pe care cineva vrea să o spună repede, dintr-un suflet. Frazele sunt scurte și au o construcție aproape poetică, ascunzând uneori înțelesuri pe care cititorul e obligat să le detecteze. La finalul cărții, sesizezi o oarecare muzicalitate… și te întrebi dacă nu cumva îmbinarea acesta de stiluri amintește de sonetele de iubire scrise de Michelangelo.

    Iată câteva citate:

 „Într-o cameră cu plafon din lemn, care dădea în această curte, fuseseră așezate perne și carpete. Le-au fost servite băuturi parfumate și fructe proaspete. Apoi au început să sosească alți convivi; printre ei, vizirul Ali Pașa și inseparabilul său paj japonez, care l-au salutat pe Michelangelo cu o răceală pe care artistul a resimțit-o ca umilitoare”.

„În singurătatea pierdută a celui care ignoră totul: limba, codurile și uzanțele reuniunii la care ia parte, Michelangelo se simte pustiit, obiect al unei atenții pe care nu o sesizează”.

„Sculptorul se întoarce și se ghemuiește la marginea patului. Ea a cântat pentru el, această umbră, iat-o alături de el și nu știe ce să facă; îi este rușine și frică; ea se întinde lângă el și dă să-l atingă; îi simte respirația și se-nfioară de parcă vântul nopții, venit dinspre mare, l-ar fi-nghețat dintr-o dată. O mână i se așază pe biceps, se oprește din tremurat, mângâierea-l arde. Nu știe care dintre cele două bătăi de inimă e cea pe care o simte bătând atât de tare prin degetele care-l ating. Un val julav de păr îi trece peste ceafă. Cu ochii închiși, își imaginează…”.

   Recomand cartea pasionaților de istorie, pasionaților de artă, dar mai ales celor care vor să citească o carte excepțională.  Sunt doar 152 de pagini pe care le citești, apoi ai vrea să le recitești… ca într-o poveste unde nu regreți decât sosirea inevitabilă a finalului.

Cartea Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți de Mathias Enard poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărţi