Vremea vrăjitoarei – Chris Bohjalian – recenzie

Titlu: Vremea vrăjitoarei

Autor: Chris Bohjalian 

Editura Rao

București, 2023

Nr. pagini: 466

 Autor american a peste 20 de romane agreate de public, este recunoscut pe piața de carte românească pentru povestea “Însoțitoarea de zbor” și în prezent pentru ultima sa apariție – “Vremea vrajitoarei”.

 Pentru mine, romanul despre care vom povesti astăzi, este primul lecturat de la acest autor și în cazul de față, am ieșit oarecum din zona mea de confort și am pășit în sfera ficțiunii istorice. Recunosc, nu mi-a venit natural, căci povestea te aruncă în brațele părtinitoare ale Bostonului anului 1662, unde obiceiurile și stilul de viață ne reamintesc de perioadele patriarhatului, religiei forțate și a limitării cognitive, rețeta perfectă pentru punerea bazelor poveștilor cu vrăjitoare.

 Într-o societate închisă, totalitară, a căror reguli sunt scrise de și în avantajul bărbaților, Mary duce un trai dificil alături de soțul său Thomas. 

 Thomas este mult în etate față de Mary, este văduv, fiica acestuia din prima căsătorie, Peregrine, fiind de vârstă similară lui Mary. Spre deosebire de soțul său ale cărui rădăcini muncitorești l-au promovat pe scară ierarhică, fiind recunoscut la nivel de comunitate pentru serviciile oferite în calitate de morar, Mary provine dintr-o familie cu origini aventurier-intelectuale, părinții săi provenind din zona londoneză unde obișnuiau să se ocupe cu negoțul maritim.

  Viața în această comunitate mică și rigidă ridică dificultăți pentru Mary deoarece femeile sunt strunite de bărbați cu violență mascată și slugărnicie insuflată de interpretarea convenabilă a scripturilor biblice, iar ea este obișnuită să gândească pentru sine.

 Mary mai poartă asupra sa câteva păcate considerate teribile – pofta de viață și autosuficiența dată de o stimă de sine sănătoasă și o mentalitate avidă după sens, nu doar supunere nefondată.

 Thomas este considerat în comunitate un om plăcut în fața Domnului și nimeni nu știe că în intimitatea casei, obișnuiește să își lovească și terorizeze emoțional soția, deoarece aceasta ascunde cu dibăcie semnele abuzului sistematic.

“-Doctorul spune că mâna ți se vindecă. Trebuie să fii cu mai multă băgare de seamă, Mary. Știu că tu crezi că te-am rănit fără motiv, dar nu e adevărat. Trebuie să fii îmblânzită ca un cal. Să fii umilită ca un înger căzut. Ești doar nătângă sau ceva mai rău de atât? Oare ești mândră? E ceva care te va osândi?”

 După ce într-o noapte este acuzată pe nedrept de vrăjitorie de către servitoarea casei, lucrurile degenerează și Mary se decide să facă publică situația sa dintre cei patru pereți ai gospodăriei. 

 Comunitatea o judecă acerb și decizia sa de a se separa de Thomas devine o dezbatere publică, un proces absurd care scoate la suprafață ipocrizia, misoginismul, abuzul și minciuna unei comunități care se perecepe evlavioasă dar în fapt e doar limitată și meschină.

 Lucrurile se complică și degenerează când solicitarea lui Mary este respinsă și ea este somată să se întoarcă acasă, unde îi devine destul de clar, destul de repede, că lucrurile nu au cum să se îmbunătățească, ci, dimpotrivă, nu se pot decât agrava.

 “Thomas a posedat-o peste marginea patului în noaptea aceea, în mod violent, iar ea a încleștat degetele pe pătură din cauza durerii. A prins-o de coadă, trăgându-i capul înapoi spre el, și i-a șuierat în ureche că era o păcătoasă, o desfrânată și o neascultătoare. Era desculță pe podea și a încercat să se concentreze doar pe bucata de lemn de sub călcâiul drept, dar gândurile îi reveneau la durerea dintre picioare și la durerea de pe scalp, de unde i se părea că el îi va smulge smocuri întregi de păr.”

 Va reuși Mary să pună capăt abuzurilor suferite și să își recapete controlul asupra propriei sale vieți? Poate o comunitate să accepte ideea că o femeie care dorește să aleagă pentru sine nu este o slujitoare a Satanei? 

 O lectură descriptivă și detaliată, perfectă pentru cititorii care agrează astfel de scenarii și situații literare, pentru mine a fost poate un pic prea mult pe alocuri, recunosc că aș fi scurtat anumite paragrafe sau aș fi grăbit uneori, mai mult, acțiunea.

 Ceea ce se distinge clar și pozitiv este maniera în care Mary depășește cât de cât naivitatea și frica generației din care face parte, dar este tulburător, mai ales pentru o femeie cititor, să conștientizezi, din nou, cât de puține șanse de dezvoltare și acceptare aveau la îndemână femeile într-o perioadă îmbibată de mentalități nedezvoltate și îndrumare religioasă sufocantă și restrictivă.

“-Tot timpul, de la bun început, petiția ta nu a avut nicio șansă de izbândă, ca un lătrat într-o furtună. Nu, nici măcat atât. Ca un fluture în mijlocul viscolului. Notarul tău și-a făcut treaba, dar tu nu ești decât o femeie – și o femeie al cărui comportament a fost mai suspect decât asprimea soțului său. Da, ai un tată puternic. Dar așa cum am văzut aici, chiar și cel mai puternic om e neputincios în fața unei gloate – mai ales o gloată de magistrați – care vede o vrăjitoare în mijlocul ei.”

 Ficțiunea istorică se transformă într-un thriller răzbunător dar cu un final ușor de intuit și naiv de optimist. Lucrurile se aranjează într-o manieră care, în realitatea erei vrăjitoriei, cel mai probabil ar fi militat pentru tăierea răului de la rădăcină, nu ar fi creat un oarecare context pentru Mary de a-și duce la bun sfârșit planul stabilit care să îi paveze drumul spre mult așteptata fericire. Recunosc, probabil aș fi apreciat mai mult cartea dacă ar fi avut alt sfârșit, mult mai dramatic, dar am acceptat și înțeles motivul pentru care autorul a decis să nu.

  Recomand cartea celor atrași de ficțiunea cu tentă istorică, de poveștile dramatico-diplomatice și de nevoia unei descărcări emoționale prin intermediul unui final fericit. Personal, aș vrea să mai încerc încă un roman de acest scriitor pentru a-mi creiona o idee mult mai clară despre stilul său.

Carte disponibilă în librăria online libris.ro

Recenzii cărți