Ziua când te-apucă noaptea, de Cristian Radu Constantin – Editura Velvet Story – cronică literară Veronica Balaj

Ziua când te-apucă noaptea de Cristian Radu Constantin – Veronica Balaj poezie.

Cronică literară semnată de: Veronica Balaj – Poet, prozator, filolog, jurnalist cultural radio, tv.

Eu sunt eseninul cel nou

   Autorul acestui vers pe care l-am ales drept motto al notei de lectură, ne propune o carte de versuri cu titlu acroșant, Ziua când  te-apucă noaptea. Închizi  ochii o clipă, clipești încă un pic și zici, hai să risc o plonjare în postmodernism sau avangardism acordat la strunele contemporane. Ei bine, am datoria a vă mărturisi că nu am avut dreptate. Titlul este susceptibil de mai multe conotații. Poți crede că ziua e prelungită miraculos până chiar în miezul de noapte. Sărind sprintenă peste arcul cronologic statornicit în mod implacabil, poezia însă, are puteri magnetizante. Ea este cu totul  altceva. Normele lui Cronos  se buimăcesc, se suprapun, fac giumbuclușuri și, iată-ne într-un spațiu inedit, fantast și fermecător. Poți de asemeni să crezi că ziua este atât de magică atât de ireală, încât, nu se mai distinge de noapte, nici nu apuci s-o mai trăiești și ai și ajuns în/printre valurile visării susținută de întuneric. În fine, trecem de titlu și parcurgem 216 pagini de poezie la rang de vers cantabil. Nu este de ignorat nici prefața semnată de Ciprian Tănăsescu.

   Volumul este construit dintr-un eșafodaj de stări dintre cele mai diverse. Ni se oferă invitația de-a intra într-un joc de-a viața și măsurarea simțămintelor în cea mai poetică formulă. Într-o sintagmă, (evident  condensată), se poate afirma că avem de-a face cu o poezie a….esențelor vitale,  a  trăirii, a vieții trecută însă prin morișca stărilor, a celor mai repetabile omenești stări, numai că, poezia, din nou, își are forța sa proprie. Le transfigurează într-un fulminant vertij de visare, dulci singurătăți, anotimpuri sugestive, melancolii seducătoare. De data aceasta, absolut atractive.

   Vom experimenta un excurs sentimental unic, pe diapazonul muzical ales de poetul însuși.Talentat, mereu în grațiile inspirației. Vom asimila interior toamne și primăveri în culori sugerate inventiv. Scânteietor. Poetul este un  magician. Ne-a ademenit cu inventivitatea stărilor pe care ni le propune ca experiment de viață. Serile ca și tramvaiele pot duce spre infinit. Vom putea descoperi propriile noastre balene albastre purtate în interior, surpriza poeticească este formidabilă. Imagini cantabile și mereu pline de senzații, senzații, senzații.

   La un moment dat spui, aici este bacovian, trece umbra călătoarei negre, alunecăm pe Calea Umbrelor, iată, a intrat în scenă și toamna și însingurarea, unde să mai fie loc pentru exuberanță?. Dar, nu e decât o părere. Primăverile duc spre alte trăiri. Cafele nocturne, votca, iubirile trecute fără a lăsa răni, zeii care nu dau vreun răspuns, amintirile în fundal, fără un iz înnecăcios,  toate completează un formidabil cadru vital. Intervin personaje care mai de care, o Euridice, din clasicitate, o Dominique, modernă, Capuccino, Guinever, oh, în fiecare dintre noi /e-o diferență de iubit/nevoia pasului în doi /se manifestă diferit/.O poezie care te răsucește ca într-un carusel.

   Acum spui, iată accente din Minulescu, le-am dibuit, și, într-o altă clipită ești obligat să afirmi Esenin, apoi, devii plin de încântare și concluzionezi: volumul este un univers fascinant, al unui  poet plin de imaginație.Versul curge ușor, fără obstacole, iar muzicalitatea, aduce aminte de impresioniști, și bine se potrivește sloganul lor,  de la musique, avant toutes schoses. Într-un  admirabil excurs de sentimente avem și mărturia poetului, sunt un truver sentimental.

 Veronica Balaj – Poet, prozator, filolog, jurnalist cultural radio, tv.

Carte disponibilă precomandă pe site-ul Editura Velvet Story

 cronică/critică literară