Aer de Bucuresti-Editura Tracus Arte

Aer de Bucureşti-recenzie

Editura: Tracus Arte
Număr pagini: 93
Autori: Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Florin Iaru, Mike Godoroja, Mihai Zgondoiu

“spiritualitatea nu coboară în mocirlă şi nici prin casele de marcat singurătatea”

Aer de Bucureşti nu a fost ceea ce căutasem atunci când am ales cartea; sigur, în destule ocazii neprevăzutul aşterne chiar mai bine decât am face-o noi înşine, doar că de astă dată nu i-a ieşit prea bine.
Nu mă pot lăuda cu prea multă poezie citită, deci ocazia ar fi fost tocmai bună, numai că nu prea am reuşit “să prind” atmosfera, aerul căutat.
În volumul îmbrăcat frumos în coperţi cartonate, cu o imagine emblematică, stau rânduite versuri a cinci nume culturale de astăzi- Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Florin Iaru, Mike Godoroja, Mihai Zgondoiu – despre care, admit sincer, nu ştiam nimic.
Activează în domenii ca jurnalism, litere, teatru, prin studii sau profesie, sunt implicate în diverse proiecte, iar în Aer de Bucureşti îşi înscriu propriile versiuni / variante ale capitalei, în versuri postmoderniste.
 Deja cunoscuta mea pasiune pentru clasic este, evident, valabilă şi în cazul poeziei, totuşi nu cred că ea a influenţat semnificativ felul în care am întâmpinat versurile din acest volum.
 Nu suspin melancolic după vreun tipar de ritm sau rimă, nu am o problema nici cu faptul că, “saturaţi de cultură, autorii simt nevoia de a ieşi din bibliotecă în stradă”, de a nega sau contrazice totul până la ei.
Ceea ce am resimţit mai ales a fost un fel de ordine în haos despre care ştiu că e acolo, dar nu am prins-o. Şi numai ce fusesem cumva prevenită…: ”totul depinde de felul în care vei procesa dezordinea”
De fapt, aşa cum mai spune analista Carmen Muşat “generaţia `80 apare pe fondul unei acute crize de realitate, motiv pentru care scriitorul este tot mai mult preocupat să exprime fundamentele existenţei cotidiene”, deci asta e ceea ce vei găsi în acest volum.
 Iar ca o urmare firească, împătimiţii clasicului nu cred că se vor regăsi prea mult aici, spre deosebire de cosmopoliţi, care vor fi în elementul lor.
 În ce mă priveşte, ansamblul nu m-a convins, dar rămân totuşi câteva puncte în care ea, poezia, şi eu, am zâmbit când privirile şi fiinţele ni s-au întâlnit, chiar şi pentru scurte, răzleţe şi capricioase momente.
 Sau poate că versurile, arta modernă în general, sunt, de ce nu, asemeni unui vin sec, cu care gustul trebuie obişnuit treptat, puţin câte puţin…?

Cât despre DVD-ul ataşat de coperta-spate, este o idee pe care o găsesc şi inedită, dar mai ales, nimerită; imaginile fac mai mult decât reuşiseră să facă vorbele scrise. Muzica aleasă nu doar că îmi place, dar cred că pune versurile în lumina potrivită, care până acolo părea vagă, difuză.

IOANA CRĂCIUNESCU:
“ (…) Agripina o cheamă
pe femeia care
 matură stradă, adună în pubele rămăşiţele memoriei
 noastre.” – oare câţi dintre noi ne gândim că între oamenii care matură străzile sunt femei, mame, soţii, fiice, iubite, sprijincuiva, că au nume, vieţi, poveşti, visuri, speranţe? Fiindcă Bucureştiul şi orice oraş, în general, este şi cine / ceea ce sunt oamenii din el.

 “Moartea alerga deodată cu mine în aceleaşi sandale.”–un vers în care mi-au plăcut construcţia şi dramaticul crud al cuvintelor. Îl asemăn cu gustul dulceag – amar.

“Fără vreo vină la paisprezece ani alergam fericită
 cu cămaşa
descheiată prin ploaie pentru primul meu buletin.” – prilej de introspecţie, nostalgie, confruntare care poate varia, fireşte, dela o extremă la alta, în funcţie de cel care priveşte în oglinda trecutului.

FLORIN IARU: / O iubire contemporană
“ – Sunt singură, doamne, cât sunt de singură!
(…) se lipeşte iar ca o ventuză de singurătatea
din oglindă.” – ecoul unui glas patetic, răcnit în timpanele unui vinovat încă nedefinit, neelucidat, un glas poate din cele mai nimerite pentru iubirile şi relaţiile umane în anii vitezei, ai tehnologiei, ai platformelor de socializare, ai marilor oraşe; actual plătit cu destine.

“Jos realitatea,
căci s-a prostituat!” – construcţie şi sonoritate cu care am rezonat.

M.G. / Blues bizar de Bucureşti:
“Curaj, iubito, hai în Bucureşti,
În semnale wi-fi şi sandale pluteşti,
Cu iphone-ul la gât mă săruţi crunt şi febril
Printre cărţi, manele şi discuri vinil…” 

 În încheiere, dacă ar trebui să şi fac un fel de alegere, probabil că votul meu ar merge către Dan Mircea Cipariu, iar Bucureştiul meu s-a întâlnit cu cel al scriitorului în zone ca:
“(… )motoarele / claxoanele / ţevile de eşapament
scandează într-o limba asurzitoare 

 (…) 75% dintre bucureşteni se trezesc la şapte dimineaţa
sau chiar înainte” 

 “(…) savurez ceaiul negru cu lapte adus de o chelneriţă
Care poate recita în germană pe de rost câteva poeme
De Rainer Maria Rilke”

“(…) Viaţa ta e un cartier lăsat pe întuneric în care exersezi
tehnici sumare de supravieţuire
viaţă ta privită printr-un microscop al lucidităţii e o
intuiţie a unui drum făcut cu alţii de mâna” 

NOTĂ: 7 / 10

Cartea Aer de Bucureşti a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată din librăriile online

Autor: Adelina