Afacerea Chateaubriand – Fred Vargas – recenzie

Titlu: Afacerea Chateaubriand
Autor: Fred Vargas
Categorie: Thriller
Traducător: Simona Brînzaru
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 416
Titlu original: Sur la dalle

  “Fred Vargas este pseudonimul lui Frédérique Audoin-Rouzeau, născută la 7 iunie 1957 la Paris. Este scriitoare, arheo-zoolog și specialist în Evul Mediu. E cunoscută în special pentru romanele mystery & thriller care îl au ca personaj principal pe comisarul Adamsberg. Cărțile ei au fost adaptate pentru cinema și televiziune, au fost traduse în 45 de limbi și s-au vândut în peste 10 milioane de exemplare la nivel mondial. În mai 2018 a primit premiul Princesse des Asturies. Printre caracteristicile stilului lui Fred Vargas regăsim un deosebit interes pentru construcția personajelor, a intrigilor secundare și a dialogurilor. De asemenea, este evidentă atenția acordată legendelor și istoriei. Nu în ultimul rând, romanele ei conțin și o notă puternică de umor și poezie. Este de patru ori câștigătoare a Premiului Internațional Dagger decernat de Crime Writers’ Association.”

   “O serie fabulos de creativă. “(New York Times)

  Un nou roman din “Seria Comisarul Adamsberg”, la fel de atractiv și interesant ca și celelalte.
Avem o mulțime de crime, superstiții, mituri, legende și mai ales personaje foarte variate. Mai important ne întâlnim cu excentricul comisar Adamsberg și ciudata lui echipă: comisarul Danglard – extrem de erudit și pasionat de haine; locotenent Retancourt – o tipă masivă, bună luptătoare; locotenenții Noel și Veyrenc; și Mercadet care suferă de hipersomnie, dar e extrem de bun în IT. Toți sunt foarte buni în meseria lor, sunt prieteni apropiați, se protejează unul pe altul și mai ales pe Mercadet în momentele de somn. Și absolut toți îl admiră pe Adamsberg, îl respectă și-i acceptă fără murmur ciudățeniile. Adamsberg era un bun tactician și organizator, dar avea un mod ciudat de-a se relaxa, de-a gândi, în acele momente intuiția lui se activa și avea abilitatea rară de-a face conexiuni, de-a lega între ele date, cuvinte, imagini, până ce din “pânza de păianjen” apăreau certitudinile.

   Adamsberg și echipa cercetau un caz de crime în serie când citește un articol în ziar despre un incident petrecut la Louviec.

  Doar ce revenise din Comburg unde asistase la un eveniment, comisarul Matthieu Franck îl dusese să viziteze punctele de atracție din Louviec, și-i prezentase câțiva locuitori, în mod deosebit “atracția localității”, urmașul lui Chateaubriand.

  Josselin Chateaubriand, un văr îndepărtat al familiei semăna extraordinar cu strămoșul său, ceea ce-i mira și-i atrăgea pe turiști. Primarul localității îl convinsese, ca în schimbul anumitor avantaje, să se îmbrace în ținute de pe vremuri, să socializeze la han cu turiștii, era de fapt un plus pentru micuța localitate.

   Cel ucis la Louviec era Gael, un pădurar masiv, puternic deși cam necioplit și enervant.

   Adamsberg îi face o vizită lui Matthieu, care se ocupă de caz, oferindu-și ajutorul, intrigat de bănuiala șefului acestuia, bazată pe niște frânturi de cuvinte pe care i le spusese Gael doctorului înainte de-a muri. Șeful era convins că ucigașul e Chateaubriand, care chiar avusese un schimb de cuvinte cu mortul, și vrea neapărat să-l aresteze. Matthieu încearcă cât de mult poate să reziste presiunilor, dar mai este ucisă o persoană, șefa unui magazin, iar primarul intervine la minister cerând întăriri și totodată nearestarea lui Chateaubriand.

  Adamsberg și echipa lui sunt trimiși la Louviec să-i ajute pe cei de acolo, și să găsească criminalul. Apoi mai sunt ucise două persoane: psihiatra și primarul, modul de operare fiind identic, ca la primele crime, folosindu-se același tip de cuțit, pe care-l avea și Josselin în bucătărie, clar vrând să-l incrimineze. Doar că echipa verifică magazinele, se află că s-au vândut 4 cuțite asemănătoare, numai că primul, care-i fusese vândut lui Josselin, avea nituri de aur, celelalte de argint. Mai mult rănile erau făcute de un dreptaci cu mâna stângă, pentru a deturna cercetările, iar pe cadavre (lucru care nu a fost dat publicității) erau mușcături de purici. Și încep cercetări masive în curțile și casele celor care aveau animale, discuții cu sătenii speriați de crime dar și de reapariția “Schiopului”, ale cărui lovituri de baston, conform legendei, semnalizează o nouă moarte.

  Adamsberg descoperă cine era “Șchiopul” și de ce voia să-și sperie concetățenii, află legenda umbrelor, descoperă poțiunile false vândute pe prețuri mari, apoi și amănunte despre operația de articulație a “Cocosatului”- Mael, care acum are coloana reparată dar mâna în ghips. Moartea doctorului îl aduce pe Mael în atenția poliției pentru că modul de operare era diferit, iar mobilul fusese unul personal.

  Între timp în sat își făcuse reapariția Robic, acum foarte bogat. Acesta își organizase încă din școală o gașcă cu care teroriza alți copii mai slabi sau cu defecte, cum era și Mael. Au plecat apoi din sat, și-au făcut o bandă și trăiau din jafuri. Gata să fie prins Robic pleacă în America, se împrietenește cu un american și cei din sat află cu stupoare că acesta îi lăsase o avere frumușică, făcând un nou testament chiar înainte de-a muri. Totul pare cusut cu ață albă, mai ales că atunci când americanul vizitase satul le spusese doctorului și crâşmarului că este superstițios, și nu și-ar face din senin un testament.

  Și totuși… Adamsberg află însă că notarul, care validase testamentul, murise, la fel ca și avocatul americanului, în condiții suspecte. Acum Robic avea banda cu el, răspândită în regiune și voia să fie el cel care face legea. Prezența agenților îl incomoda, încearcă să-l omoare pe comisar, dar oamenii lui sunt prinși și polițiștii sunt hotărâți să destructureze banda. Robic face gresala de-a o răpi pe nepoata lui Johan (șeful hotelului și al restaurantului), susținând față de oamenii lui că vrea doar s-o dea la schimb în locul comisarului. Dar îi minte, pentru că vrea s-o ucidă pe copilă, să scape și de soția lui și să dispară. Când află adevărul oamenii se întorc împotriva lui.

  Apoi copila este salvată, din aproape în aproape membrii bandei sunt prinși, dar Robic este ucis. Modul de operare este mult mai brutal ca la ceilalți, și totuși Adamsberg este convins că este același ucigaș.

  Dar ce legătură ar putea fi între el și cei din gașca lui Robic? Adamsberg este convins că toți au fost în aceiași școală din localitate. Sigur că până la urmă află cine este.

  Cum este salvată nepoata lui Johan? Cum este prins ucigașul? Cine esta ? De ce ucide? Ce legătură aveau victimele cu el? Cu ce îi greșiseră? Ce se întâmplă cu protagoniștii?

   Veți afla totul și multe altele citind cartea. Cu multe informații, scrisă pe un ton amuzant, cartea este o lectură plăcută și extrem de alertă și interesantă.

   Iată și păreri avizate:

“După mai mulți ani de tăcere în domeniul romanelor de suspans, Fred Vargas revine cu o nouă investigație care îi pune pe Adamsberg și echipa sa redutabilă pe urmele lui Chateaubriand – și ale unui criminal. “(LeSoir)

“Puține povești polițiste îl fac pe cititor să se întrebe nerăbdător cine e criminalul… Personajele lui Vargas parcă descind din basme: antagoniști eterni, arhetipuri pe care le recunoaștem mereu, chiar dacă aventurile lor sunt de fiecare dată noi. “(The Philadelphia Inquirer)

 

Recenzii cărți

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Afacerea Chateaubriand

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu