Amintiri despre viitor. Mistere nerezolvate ale trecutului – Erich von Daniken – recenzie

Titlul: Amintiri despre viitor. Mistere nerezolvate ale trecutului

Autorul: Erich von Daniken

Editura Prestige

Anul apariției: 2025

Nr. de pagini: 256

Colecția: Reconnect

                         De câte ori s-au scufundat în ruine pilonii înțelepciunii noastre!

   Viziunea autorului despre trecutul planetei noastre pornește de la ideea că premisele existente despre viață, trebuie regândite și reanalizate deoarece aceasta nu se bazează pe un adevăr absolut, dimpotrivă există multe mesaje din trecut care spun o poveste diferită. Acceptarea acestor noi premise și încercarea de a le descifra fără să ne ascundem în spatele cuvântului utopie, este alegerea fiecăruia dintre noi. Cartea de față se adresează celor deschiși la minte și care au curajul de a vedea realitatea din mai multe unghiuri, acelora care vor să înțeleagă de ce unele mistere nu se vor elucidate și care sunt motivele reale ale acestor demersuri  voite.

  Uneori, a rămâne în umbră nu este cea mai bună soluție, sunt momente când acest mod de privare, pe care de cele mai multe ori singuri ni-l impunem, poate fi în detrimentul nostru. Un subiect care a împărțit prin convingeri lumea în două tabere, se referă la faptul de a fi sau a nu fi suntem singuri în univers. Într-un spațiu imens cum este cel al Cosmosului și posibilitățile tind să fie în egală măsură ca număr, în concluzie această singularitate și considerentele pe care se bazează sunt puțin probabile.

  În sprijinul acestei opinii vin și o serie de cercetări care au demonstrat că viața se poate dezvolta și în alte condiții decât celor asemănătoare de pe Pământ, că prezența ei nu este legată de condițiile existențiale ale planetei noastre și este total greșit să credem că ea nu poate lua ființă fără apă și oxigen.

Timp de secole, legile vieții și condițiile de viață de pe Pământ păreau să fie centru lumii. Această convingere a deplasat și a estompat perspectivele, le-au pus ochelari cercetătorilor, permițându-le să privească universul cu măsurătorile și cu sistemele noastre de gândire. Teilhard de Chardin, gânditorul epocal, a postulat: “În Cosmos, doar fantasticul are o șansă de a fi real.“

  Întrebarea dacă există un ciclu etern pentru dezvoltarea inteligenței ne poartă pașii într-o incursiune fascinantă în istoria planetei noastre. Dovezi incontestabile că civilizații de mult apuse erau dezvoltate cu mult înaintea timpurilor sale, se găsesc în toate colțurile lumii. În acest context, autorul ne vorbește printre altele și de harta Piri Reis și datele destul de exacte deținute de aceasta. Exemplu cel mai elocvent sunt lanțurile muntoase din Antarctica pe care această hartă datând din anul 1513, le avea marcate în timp ce noi le-am descoperit abia în anul 1952. Doar fotografierea de la altitudini extreme putea face posibilă această descoperire, lucru imposibil la aceea vreme, dacă privim doar prin prisma premiselor cunoscute.

  Depășirea barierei prejudecăților prin speculațiile îndrăznețe ale unor vizionari, limitele posibilităților care par să se îngusteze tot mai mult în viitor, teorii ce au depășit imaginarul devenind realitate, multe dintre ele sunt pilonii de bază ai societății noastre, texte și fragmente rămase ce transmit cunoștințe din timpuri străvechi, sunt câteva dintre reperele următoarelor capitole.

 Credința într-o a doua viață în altă lume este cea mai cunoscută și des întâlnită în vestigiile civilizațiilor trecute. Arta îmbălsămării în procedeul mumificării și ritualurile specifice ale înmormântării faraonilor sunt dovezi de necontestat ale credințelor acestora în reîncarnare. Despre preoții din Teba, Herodot emite o ipoteză cel puțin bizară legată de timp rezultând o serie de demarcări cronologice. În scrierile sale ne vorbește despre cele 341 de statui pe care aceștia i le-ar fi arătat reprezentând generații succesive ale marilor preoți,  întinse pe o perioada de 11.340 de ani. Conform istoriei, timpul aferent acestei perioade este de 6500 de ani… cu restul ce s-a întâmplat…

Știm acum că fiecare mare preot își făcuse deja propria statuie în timpul vieții sale, Herodot relatează, de asemenea, din călătoria sa la Teba, că fiecare preot i-a arătat statuia sa pentru a-I demonstra că fiul a urmat întotdeauna tatălui. Iar preoții l-au asigurat pe Herodot că informațiile lor sunt foarte exacte, deoarece au scris totul, generație după generație, și i-au explicat că fiecare dintre aceste 341 de figuri reprezintă o generație și că înainte de aceste 341 de generații, zei ar fi trăit printre oameni și că niciun zeu cu chip omenesc nu i-a mai vizitat după aceea.

  Teoria conform căreia înțelepții popoarelor de altădată ar fi ascuns anumite secrete și tradiții ale științei în construcțiile colosale ale timpurilor sale, din dorința de a preîntâmpina o posibilă distrugere în viitor, devine plauzibilă ținând cont de modul distructiv de care dăm dovadă. Nu facem și noi același lucru, într-o manieră diferită, pentru generațiile următoare? Dorința de supraviețuire a speciei umane în furtunile timpurilor care vin, pare să fie scrisă în ADN-ul  nostru de strămoșii cărora le datorăm viața și potențialul actual. 

  Recomand această fascinantă și ingenioasă incursiune într-o lume a misterelor mai mult sau mai puțin elucidate din vremuri de mult apuse. 

                        “Timpurile se schimbă, iar noi ne schimbăm odată cu ele.“         

Recenzii cărți