Titlu: Cea care rămâne
Autor: Rene Karabaș
Editura Alice Books, 2026
Nr. Pagini – 144
“Eliberez păsările, deși știu că nu vor zbura departe. Porumbeii se întorc întotdeauna acolo unde le-au fost tăiate primele pene. Acasă este acolo unde ți se taie aripile.”
O carte scurtă ca întindere, care reușește să lase în urmă o apăsare pe care nu o măsori în numărul celor mai puțin de o sută cincizeci de pagini citite, o carte pe care am început-o fără a avea așteptări foarte mari și alături de care am descoperit o poveste delicată, dureroasă, uneori aproape brutală, care probabil îmi va rămâne în minte o perioadă de timp.
Romanul ne poartă într-un sat din Albania, într-o comunitate în care tradițiile și regulile patriarhale continuă să dicteze destine. În centrul poveștii se află Bekia, o fată care știe că nașterea sa a reprezentat o dezamăgire pentru familie. Tatăl și-ar fi dorit un băiat, iar această dorință devine, în timp, o povară pe care fiica lui ajunge să o poarte în toate aspectele existenței sale. Încă de mică, este învățată să vâneze, să muncească pământul, să construiască și să îndeplinească activități considerate exclusiv masculine, pentru a compensa pentru moartea în pântec a fratelui său geamăn și pentru nefericirea abătută asupra familiei de a avea, ani mai târziu, un alt fiu care se dovedește pasionat de dansuri și haine feminine, nu de purtat pe umeri povara unei tradiții restrictive.
Unul dintre cele mai interesante elemente ale cărții este introducerea tradiției fecioarelor jurate, cunoscute în Albania sub numele de burrnesha. Este vorba despre o practică veche, întâlnită în special în nordul Albaniei și în anumite comunități din Balcanii de Vest, prin care o femeie putea adopta rolul social al unui bărbat, asumându-și un jurământ de celibat pentru tot restul vieții. În schimbul renunțării definitive la căsătorie și la orice relație sexuală, putea beneficia de drepturi și libertăți rezervate bărbaților: putea moșteni, conduce gospodăria, purta arme, participa la viața comunității și se putea deplasa fără restricțiile impuse celorlalte femei. Practica era legată de regulile cutumiare cunoscute sub numele de Kanun, un sistem tradițional de norme care reglementa inclusiv relațiile familiale și conflictele dintre comunități.
Este o realitate culturală fascinantă, dar și profund tulburătoare. Libertatea femeii era posibilă numai dacă aceasta renunța la ceea ce comunitatea considera că definește feminitatea. Nu putea avea simultan dreptul de a-și conduce propria viață și dreptul de a iubi, de a se căsători sau de a-și întemeia o familie. Practic, trebuia să renunțe la o parte fundamentală din propria existență pentru a primi o parte din drepturile care ar fi trebuit să îi aparțină oricum.
Pentru Bekia, alegerea devine inevitabilă atunci când familia hotărăște să o mărite cu Nemanja. Ea este însă îndrăgostită de Dana, prietena sa din copilărie, iar relația dintre cele două depășește cu mult granițele unei simple prietenii. O noapte petrecută împreună schimbă definitiv situația, pentru că Bekia nu mai este virgină, iar într-o comunitate în care onoarea familiei este legată de puritatea miresei, consecințele pot fi fatale. Tradiția îi oferă mirelui posibilitatea de a-și ucide soția dacă descoperă că aceasta nu era virgină, iar glonțul primit simbolic de la tatăl miresei devine expresia unei cruzimi greu de conceput.
“Oamenii și nevoile lor nesfârșite, ce creaturi jalnice suntem, noi, oamenii, nu ne prea pricepem să murim singuri. De vină pentru toate astea este frica, iubirea își bate joc de noi după bunul ei plac, sună când are ea chef, pune întrebări incomode, imploră. Mă simt ciudat, nu mai simt floarea și spinii ei în stomac, nu mai simt nimic în afară de mirosul șamponului Danei pe fața mea. Ce s-a întâmplat?”
În ajunul nunții, Bekia ia o decizie care va schimba nu doar viața ei, ci și destinele celor din jur. Refuză căsătoria și alege să devină fecioară jurată, primind numele de Matja. Numai că nici această alegere nu o eliberează cu adevărat. Conform regulilor comunității, familia mirelui abandonat poate cere răzbunare, iar prețul nu este unul material, ci o viață omenească. Matja trebuie să desemneze un bărbat din propria familie care să poarte banderola neagră, semnul că poate fi ucis. Alegerea ei cade asupra fratelui mai mic, tânărul sensibil pe care tatăl nu l-a acceptat niciodată ca pe propriul fiu. Când acesta fuge pentru a-și salva viața, tatăl ajunge să preia povara, iar consecințele devastatoare transformă libertatea obținută de Matja într-o condamnare personală, însoțită de vinovăție și suferință.
Anii trec, iar Matja își duce existența într-o singurătate apăsătoare, încercând să întrețină gospodăria și să respecte jurământul care i-a schimbat identitatea. Scrisorile primite de la fratele plecat în Bulgaria îi redeschid însă trecutul. Acesta a reușit să-și construiască o viață, devenind dansator, și încearcă să o cheme aproape de el. În același timp, în Bulgaria se află și Dana, femeia pe care Matja a continuat să o iubească.
Călătoria spre Bulgaria este, de fapt, o confruntare cu tot ceea ce a rămas nerezolvat. Fata analfabetă dintr-un sat albanez, obișnuită cu munca grea și cu o existență în care nu a avut prea multe alegeri, ajunge într-o lume străină, în care trebuie să învețe să se descurce altfel. Reîntâlnirea cu fratele ei și apoi cu Dana aduce la suprafață răni vechi, regrete și întrebări la care nu există răspunsuri simple.
Un alt element al romanului, care adaugă poveștii o dimensiune aproape simbolică, este descoperirea făcută în urma unei intervenții chirurgicale. Formațiunea despre care Matja crezuse că este o tumoare se dovedește a fi fratele geamăn absorbit în timpul dezvoltării intrauterine. Este o revelație stranie, cu o încărcătură simbolică puternică, mai ales dacă ne gândim la dorința obsesivă a tatălui de a avea un băiat. Într-un fel aproape grotesc, Bekia purtase în propriul corp tocmai acel fiu pe care familia îl așteptase atât de mult.
“Mâna tatălui meu atârna deasupra mea ca pasăre de pradă, fustele mamei mele rămăseseră suspendate în aer, ridicate de vântul iscat de mâna lui. Timpul se oprește, rămân doar țipetele și vena care zvâcnește pe fruntea tatălui meu. Îl privesc drept în ochi, uită-te la mine, sunt eu, băiatul lui tata, nu poți să-ți lovești fiul, alt fiu nu ai, eu sunt, Bekia, fiica ta, fiule. Mâna tatălui meu se încleștează într-un pumn și se sfărâmă în mii de cioburi pe podea. Timpul trage de hățuri și mă poartă înapoi, acolo unde vreau să fiu acum.
Eu și Dana stăm întinse una lângă alta pe piatra mare a morii, ne legănăm ușor în pântecul morii. De unde ai cicatricea asta? Culegeam măceșe pentru mama și m-am zgâriat la față în tufe, dar tu de unde o ai pe a ta? Mă jucam cu tata de-a avionul, eu săream, el mă prindea, m-a scăpat și mi-am spart sprânceana.”
Mi-a plăcut mult și dimensiunea autobiografică pe care o sugerează construcția romanului. Dana, personajul care ocupă un loc atât de important în viața Bekiei, este însăși autoarea cărții care a vorbit despre felul în care și-a integrat propria experiență într-o poveste construită în jurul unei lumi patriarhale, în care sensibilitatea și vulnerabilitatea sunt adesea privite ca slăbiciuni. Acest detaliu adaugă o notă de autenticitate poveștii, fără să o transforme într-o simplă confesiune.
Dincolo de intrigă, ceea ce mi-a rămas cel mai mult din această lectură este felul în care romanul vorbește despre identitate, vinovăție, iubire și libertate. Este o poveste despre oameni care încearcă să supraviețuiască unor reguli pe care nu le-au stabilit, despre alegeri făcute din disperare și despre consecințe care nu dispar odată cu trecerea timpului.
Stilul este introspectiv, sensibil și uneori tăios, fără să devină excesiv de dramatic. Finalul lasă loc unei întrebări esențiale: mai poate fi reparat ceva după atâția ani de suferință, alegeri greșite și absențe?
“Cea care rămâne” este una dintre acele cărți scurte pe care le-aș recomanda tocmai pentru că reușesc să spună atât de multe în atât de puține pagini. O poveste duioasă și crudă în același timp, despre oameni, despre libertatea de a fi tu însuți și despre prețul pe care uneori trebuie să îl plătești pentru a o obține.
Frontieră - Can Xue - Editura Prestige - recenzie Titlu: Frontieră Autor: Can Xue Editura Prestige…
Refugiul - Nikki Allen - blog tour Titlu: Refugiul Autor: Nikki Allen Număr pagini: 288…
Viața în doi și jumătate - Gelu Duminică - recenzie Titlu: Viața în doi și…
Arse de soare - Chloe Michelle Howarth - recenzie Titlu: Arse de soare Autor: Chloe…
Văd că vă interesează întunericul - Illarion Pavliuk - blog tour Autor: Illarion Parvliuk Editura:Trei…
UNT - Asako Yuzuki - Editura Litera - recenzie Titlu: UNT Autor: Asako Yuzuki Editura Litera…