Anul regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a Romaniei

Anul regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României

Editori: Daniel Șandru și Alexandru Muraru

Prefața: Alteța Sa Regală Principele Radu al României

Editura: Adenium

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 356

          ,,Este suficient să te uiți la statuia Regelui Carol și la Biblioteca sa, așa cum arată ele în anul 2016 în Piața Palatului Regal, ca să înțelegi că se poate construi o Românie curată și prosperă, delicată, dar solidă instituțional, pașnică, dar energică, elegantă, dar pragmatică, frumoasă, dar și puternică. Familia Regală, fondată de Regele Carol I acum un secol și jumătate, este o instituție istorică de esență statală capabilă, precum fondatorul ei, să găsească astăzi și mâine modalități noi, flexibile, motivate și potrivite de a fi utilă.”

(Alteța Sa Regală Principele Radu al României)

     ,,Anul Regal nu este doar o sărbătoare a istoricilor, care să fie dedicată doar elitelor și în niciun caz nu reprezintă doar o glorificare a trecutului. Independența, întemeierea Regatului, Marea Unire, modernizarea și dezvoltarea țării, salvarea statului – toate acestea poartă Coroana ca simbol făuritor, iar Anul Regal le pune în centrul societății și în lumina reflectorului public. Regalitatea se împlinește prin spiritul națiunii, iar dimensiunea sa națională și comunitară pornește de la moștenirea sa.” (Editorii)

     Sunt un monarhist convins. Din punctul meu de vedere, monarhia reprezintă cea mai bună formă de conducere a unui stat. Port un respect profund Casei Regale a României și de aceea nu am putut rata ocazia de a citi mai multe despre monarhia din România, despre istoria ei, despre momentele cruciale ale existenței sale, despre oamenii care ar trebui să ne facă să ne simțim mândri, mândri că suntem români.

      Inițiativa celor doi editori de a celebra Jubileul de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României prin publicarea acestei cărți este mai mult decât lăudabilă. Daniel Șandru și Alexandru Muraru reușesc să aducă în vizorul cetățenilor, în vizorul cititorilor numeroase eseuri despre Casa Regală a României, eseuri bine documentate a multor specialiști, ce reușesc să ne informeze, să ne lărgească orizontul de cunoaștere.

      Trăim în vremuri în care lumea nu se mai preocupă de adevăratele lucruri importante. Nu acord suficient timp lecturii, documentării, suferă de ignoranță, indiferență, comoditate, uneori chiar și de neștiință. Suntem într-o veșnică grabă, fugim de colo-colo, nu știm să ne alegem prioritățile, să profităm la maxim de fiecare clipă a vieții noastre efemere…

     Nu știm prea multe despre trecutul nostru, despre trecutul poporului nostru. De ce ne-ar păsa?! La această întrebare se reduce mentalitatea multora. Ceea ce nu conștientizează e că istoria e parte a vieții, că viața noastră e istorie, că noi suntem istorie. Istoria ne oferă răspunsuri legate de trecut, legate de ceea ce ni se întâmplă în prezent. Istoria e o imensă carte a omniscienței. Pentru a ne putea trăi cât mai bine prezentul trebuie să ne cunoaștem cât mai bine trecutul!

     Monarhia a reprezentat și reprezintă un element important al istoriei. Monarhia a existat, sub o formă sau alta, de când a luat naștere civilizația. De când au apărut primele societăți a apărut și nevoia oamenilor de a se organiza în state, ce au devenit, mai apoi, regate, imperii. În fruntea piramidelor sociale s-a aflat monarhul (rege sau împărat), monarh ce și-a condus supușii cât mai bine, ce i-a ghidat. În toate marile civilizații antice apar monarhi: în Grecia, la Roma, în fertila câmpie a Mesopotamiei, în lunca rodnică a Nilului, dar și în îndepărtatul Orient…

     Considerat la început trimis al zeilor pe Pământ, monarhul ,,a devenit” om ca toți oamenii. Și-a consolidat puterea, a înființata dinastii înfloritoare, a devenit monarh absolut, a luat în seamă Constituția pentru a-și păstra tronul. Monarhia a evoluat de-a lungul timpului, s-a schimbat în bine, în rău, după caz. Acum ne putem mândri că monarhia este cea mai veche instituție a umanității, ce, sper eu, va dăinui mult timp de-acum încolo…

    Poporul român a avut nevoie, ca toate celelalte popoare, de un conducător. Secole de-a rândul a fost separat, fărâmițat, aflat sub suzeranitatea și la intersecția intereselor marilor imperii (Otoman, Habsburgic, Țarist). Însă după o lungă iarnă, a venit și primăvara înfloritoare. Plaiurile românești s-au unificat și aflate la un pas de independență, la un pas de România liberă mult visată, a fost adus un principe străin care să înființeze o dinastie a României. Așa principele Carol I de Hohenzollern preia conducerea noii țări independente. Așa ia naștere Casa Regală a României în 1866, eveniment pe care-l celebrăm în acest an.

       ,,Anul regal” prezintă în detaliu acest eveniment, aduce la cunoștință cititorului cum a apărut monarhia în România și de ce. Descoperim mai multe despre ,,profesiunea” de regină și despre leadership-ul feminin în modernitatea politică românească. Descoperim că femeile au jucat un rol esențial, rol pe care continuă să-l joace. Nu degeaba se spune că în spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie puternică, o femeie pentru care nu există nu vreau, nu pot, o femeie capabilă de sacrificii pentru regele ei, dar și pentru mult iubiții supuși.

     Facem cunoștință cu Carmen Sylva, „uimitoarea Regină Elisabeta a României”, cu „Sitta – Regina Mamă Elena a României”. Îl cunoaștem mai bine pe regele Mihai, rege ce a jucat un rol important în politica țării noastre, un om puternic, un om care a trecut prin multe. Două domnii, un exil lung și o revenire în țara de baștină, așa s-ar rezuma viața Alteței Sale. Din păcate, n-a revenit pentru a conduce România, în prezent o republică…

     În ultima parte a acestei cărți se vorbește deschis despre necesitatea unei monarhii constituționale în România, despre beneficiile de a avea un rege în fruntea statului, despre succesiunea Coroanei. Vă recomand cu drag această carte, de nelipsit din biblioteca oricărui român! Cine știe ce ne va aduce viitorul. Cine știe, poate monarhia va salva România…

    Înainte de a încheia, voi reda câteva fragmente din această antologie uimitoare pentru a fi mai convingător…

   ,,De ce ne trebuiesc regii?”

     La această întrebare răspunde chiar Regina Elisabeta a României, talentata poetă Carmen Sylva:

   ,,Este de reținut că avem nevoie de un conducător, unul care să aibă curajul să-și ia asupra-și răspunderea. El este acela care întipărește spiritul său unei epoci și îi dă numele său. Nu există orchestră fără dirijor, nu este fabrică fără stăpân, nu este vapor fără căpitan, nu este armată fără comandant, întotdeauna unul trebuie să conducă și ceilalți trebuie să i se  supună. Un domnitor silitor prețuiește cât aurul, căci totul din jurul său își merge calea liniștită și nicio dezordine nu se întâmplă. Ordine și pace! Avem nevoie de regi, căci ne întoarcem mereu la dânșii și chiar președinții de republică se transformă în regi, tocmai fiindcă resimțim necesitatea unui conducător responsabil. Dacă a fi rege și a fi vultur ar însemna același lucru, apoi viața pământească a regilor n-ar fi atât de grea…”

        Din discursul ținut de regele Mihai  cu ocazia aniversării a 25 de ani de la căderea comunismului, în ziua de 8 noiembrie 2014:

     ,,Viața mea a fost o lungă și loială așteptare. Așteptare ca Europa să-și revină în fire, așteptare că România să se reîntoarcă la ea însăși. Răbdarea poate fi uneori o armă împotriva destinului istoric. Așteptarea și credința. Iubirea și simțul datoriei. […] Familia mea și cu mine am muncit mult în ultimii 25 de ani de la căderea comunismului pentru o Românie democratică, prosperă, liberă și demnă. Nu vom înceta să facem acest lucru până la sfârșitul zilelor noastre, convinși fiind că instituția Casei Regale este parte a identității noastre statale și naționale.”

Câteva argumente pentru o Românie monarhică:

• ,,Monarhia este prin ea însăși o punte de legătură cu alte state, deoarece relațiile de rudenie există aproape între toate Casele Regale ale Europei. Așadar putem spune că regalitatea facilitează natural relația dintre state.”
• Monarhul ,,este un model de inspirație care unește societatea și recompensează ceremonial elitele intelectuale, profesionale sau politice.”
• ,,Continuitatea” monarhiei
• ,,Moștenirea Dinastiei Române”
• ,,Profesionalizarea funcției de șef de stat”

 

         LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Anul regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României a fost oferită pentru recenzie de către Editura Adenium. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Adenium. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulţumim Editura Adenium!

Autor: Cosmin

Sursa foto: Familiaregala.ro