Borgia. Păcatele familiei de Sarah Bower-Editura Nemira-recenzie

Editura Nemira, 2018

Colecția Damen Tango

Titlu original: Sins of the house of Borgia (2008)

Traducere de Corina Mitrulescu

Nr. pagini: 624 

Dragostea e simplă și adâncă, precum marea când nu o privește nimeni.

  Borgia. Păcatele familiei este un roman care surprinde imaginea hiperbolizată a unei familii foarte puternice din Italia renascentistă, o carte ce folosește adevărul istoric și poveștile țesute în jurul unei dinastii, pentru a le îmbina cu ficțiunea creatoare, născându-se astfel, dincolo de epoca evocată, o poveste de iubire dureroasă.

   Cred că aproape toată lumea știe câte ceva despre această familie controversată; o bârfă despre un incest, o legendă despre o crimă pasională sau o poveste despre un copil nelegitim al unui Papă cam afemeiat. Familia lui Rodrigo Borgia (devenit Papa Alexandru al VI-lea) s-a făcut cunoscută pentru domnia coruptă, pentru adulter, presupus incest, furt, mituire, crimă. Dorința de a deține puterea i-a atras și inamici, precum Sforza și Medici. Lucreția Borgia a fost căsătorită după voia tatălui său pentru a crea alianțe politice, pentru prima dată când aceasta avea treisprezece ani, cu Giovanni Sforza. Al doilea soț, prințul Alfonso al Aragonului, a avut parte de o moarte prematură învăluită în mister. Perioada căsătoriei cu Alfonso d′Este, al treilea și ultimul soț al Lucreției (relație începută când aceasta avea douăzeci și unu de ani), este cuprinsă în romanul de față, iar povestea este spusă de o doamnă de companie a Lucreției, Esther Sarfati. Moartea Papei în 1503 constituie începutul declinul familiei.

   Acțiunea începe în anul 1492, când familiile de evrei din Spania erau puternic afectate de rasism, fapt ce îl determină pe bărbații din familia Sarfati să plece la Roma. Mama și fiica pleacă ceva mai târziu, dar la destinație va ajunge doar Esther. Obligată de tatăl care devenise bancherul Papei, devine doamna de companie a Lucreției Borgia, nu înainte de a fi convertită la creștinism.

  Esther se îndrăgostește de fratele Lucreziei, Cesare, duce de Valentinois, un bărbat periculos, insensibil, cu o dorință de putere imposibil de stăpânit. În urma scurtei relații dintre cei doi, Esther (poreclită Violante) se va alege cu un copil cu părul roșu precum al tatălui și cu sifilis.

   E așa de dureroasă cartea aceasta, că-ți vine să o arunci! Eu am sperat până în ultima clipă ca naratoarea să fie fericită, m-am rugat să se regăsească, dar… omul pe care l-a iubit nespus i-a distrus și ultima fărâmă de fericire. S-a agățat de o scrisoare patetică, în care vedea raiul și a descoperit că nu era decât un pion.

   Povestea înaintează lent, obositor și plictisitor uneori, dar permite analiza aprofundată a epocii, a obiceiurilor scandaloase, a relațiilor secrete din care apar copii nelegitimi sau care mor și sunt aruncați în râu, a pedepselor capitale de-a dreptul șocante. Un asemenea episod este cel în care sclava Catherinella este lăsată să putrezească într-o cușcă pentru îndrăzneala de a fi probat bijuteriile stăpânei.

   

,,În loc să stea locului, gloata se învârtea și se foia neliniștită. Chiar și vânzătorii ambulanți, care rareori se arătau interesați de prizonierii din turn, se opriseră sub cușcă, cu gâtul sucit în sus, fără să bage de seamă băieții cerșetori cu degete ușoare care le șterpeleau de pe tăvi mere, caise sau tarte fierbinți cu dovleac. Am privit în sus și n-am văzut decât fundul cuștii, prin ale cărei crăpături se filtrau linii fine de lumină. […] A murit sclava.”

   Și personajele numeroase te determină să consulți iar și iar primele pagini, unde este întocmit arborele genealogic al celor două familii: Borgia și Este.

    Esther se dovedește un narator iscusit și un fin observator al vieții sociale, dar naiv atunci când sunt implicate sentimentele erotice: nu reușește să înțeleagă natura relației dintre Lucreția și Cesare și nici de ce se bucură de un loc privilegiat.

   Știam de înainte câte ceva despre Lucrezia Borgia și nu m-am mirat când am descoperit că autoarea romanului a exploatat speculațiile potrivit cărora această femeie fatală a avut o relație de amor cu propriul frate, din care a rezultat un copil.

 

,,De obicei, poeții erau cei care o numeau pe Lucrezia frumoasă, împreună cu ambasadorii care aveau stăpâni de impresionat sau cu petiționari recunoscători pentru judecata ei dreaptă. Da, era fermecătoare și inteligentă și le zâmbea bărbaților, privindu-i într-un fel anume de sub pleoapele plecate, astfel că ajungeau s-o ia drept o rivală a Elenei din Troia. Avea o grație firească atunci când mergea, parcă plutea, și când dansa, parcă pășea pe nori.”

   În ediția de față, de observat sunt unele greșeli gramaticale strecurate (poate doar de tehnoredactare), dar și erori în arborele genealogic al familiei lui Rodrigo Borgia, de la începutul cărții. Nu intru în detalii.

   Borgia. Păcatele familiei este un roman polifonic: politic, o amplă frescă socială a Italiei de început de secol șaisprezece, de formare a unei personalități, erotic, istoric. Aș spune că partea de bildungsroman este cea preferată de autoare: Esther se formează ca femeie, observă familia Borgia în perioada de glorie, dar și în cea de decădere, pentru ca povestea să fie structurată în „Cărți”, precum Tora evreilor: Cartea Esterei, Cartea promisiunilor încălcate, Cartea lui Gideon și Cartea iubirii.

  O recomandare: după ce veți fi dat și ultima pagină a romanului, recitiți prologul! Și îi veți da dreptate naratoarei.

Cartea Borgia. Păcatele familiei de Sarah Bower poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Nemira

Sursă imagine: wikipedia

Borgia. Păcatele familiei de Sarah Bower-Editura Nemira-recenzie