Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul, de Giles Milton – recenzie

Titlu: Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul

Autor: Giles Milton

Editura: Corint

An apariție: 2019

Număr pagini:    192

Traducere: Alina Popescu

   Să recunoaștem: trăim vremuri în care nu doar amploarea și semnificația evenimentelor istorice ne atrag atenția, ci și ceea ce se întâmplă în spatele cortinelor, mai ales viața personală a celor care au avut sau încă au o contribuție esențială în desfășurarea istoriei. Până acum câteva decenii, elementele vieții private ale marilor personalități istorice nu au fost atât de etalate publicului larg, însă astăzi există posibilitatea de a cunoaște – prin intermediul informației obținute atât de simplu din cărți sau din media – fiecare aspect din existența mai mult sau mai puțin tumultuoasă a acestora.

   Giles Milton s-a născut în anul 1966 și are – așa cum reiese din titlurile sale – o adevărată pasiune pentru istorie și pentru personalitățile istorico-culturale marcante ale umanității. După absolvirea Universității din Bristol, Milton a devenit specialist în istorie narativă. Iată câteva dintre scrierile cu care s-a făcut remarcat în întreaga lume: The Riddle and the Knight (1996), Big Chief Elizabeth (2000), White Gold (2005), Paradise Lost (2008), Wolfram (2011), Russian Roulette (2013), Churchill’s Ministry of Ungentlemanly Warfare (2016) și D-Day: The Soldiers’ Story (2018).

  În anul 1999 devine celebru pentru cartea Nathaniel’s Nutmeg, prezentată chiar și la postul BBC Radio 4. Pe lângă pasiunea pentru istorie, Milton a mai scris și câteva cărți pentru copii, dar se pare că succesul l-a cules din prima sa pasiune.

   „Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul” este o colecție de relatări rupte din evenimente istorice. Modul în care Milton transmite informațiile nu este doar lejer, ci și plăcut, chiar dacă cantitativ, datele sunt relative multe. Totuși, abordarea aceasta lejeră a istoriei pare să fie o modalitate plăcută prin care omul de astăzi reușește să cunoască trecutul.

   Titlu cărții este, cu siguranță, unul care atrage atenția și dezvăluie faptul că între file vom găsi informații pe care nu le știam și de care ne vom mira… și asta pentru că până nu demult, figurile impozante ale istoriei erau cunoscute numai din prisma evenimentelor remarcabile și purtau, prin urmare, o alură dură, solemnă. Dincolo de imaginea pe care o aveam despre marii oameni ai istoriei, descoperim acum laturile ascunse, defectele, slăbiciunile sau alte aspecte care modifică percepția noastră anterioară.

  În cele 15 capitole aflăm povești incredibile, relatate cu o doză potrivită de umor și ironie, astfel încât importanța evenimentului istoric să nu fie minimizată, ci mai degrabă reliefată.

   Primul capitol este despre Hitler… nu acel Hitler dur și aspru care a marcat omenirea prin cruzimea sa, ci un Hitler îndrăgostit. Dacă majoritatea dintre noi cunosc povestea de iubire dintre Hitler și Eva Braun, ei bine, Milton ne spune o altă poveste… Se pare că Eva Braun nu a fost singura mare iubire a lui Hitler.

 

„Unity Valkyrie Mitford era o femeie banală, cu dinții stricați și o talie nu tocmai subțire. Înfățișarea neatrăgătoare nu o deranjase niciodată, deoarece știa că are mai multe șanse să pună mâna pe bărbatul visurilor ei spunând răspicat ce gândește, decât etalându-și nurii”.

   Ei bine, această femeie îi captează atenția lui Hitler cu ajutorul articolelor pe care le scrie la un ziar antisemit:

 

„Englezii nu știu nimic despre pericolul evreiesc. Cei mai ticăloși dintre evreii noștri lucrează doar în culise. Ne gândim cu bucurie la ziua în care vom putea spune „Anglia pentru englezi! Afară cu evreii! Heil Hitler!”. Vă rog să-mi publicați numele întreg, vreau să afle toată lumea că îi urăsc pe evrei”.

   Metoda de seducție a englezoaicei a funcționat, astfel că Hitler, îndrăgostit iremediabil, îi oferă un apartament în Munchen. Următorul pas era înlăturarea Evei Braun… însă ceva nu a mers cum fusese plănuit, iar Unity devine suspect în ochii serviciilor secrete britanice. După ce încearcă să se sinucidă, Unity se întoarce la casa părintească. Urmările fizice ale încercării sale de a-și lua viața sunt destul de grave.

   Într-un alt capitol aflăm uimitoarea povestea a Agathei Christie. Se pare că aceasta a avut parte de mister, nu doar în romanele sale, ci și în viața reală. Astfel, în anul 1936 Agatha Christie dispare. Căutarea sa este una dintre cele mai ample acțiuni de acest gen din epoca respectivă. Ca element de noutate, pentru prima data în cazul unei dispariții, se folosește un avion cu care sunt monitorizate porțiuni mari de teren.

„În dimineața zilei de vineri, 3 decembrie 1926, puțin după ora 21.30, Agatha Christie s-a ridicat din fotoliu și a urcat la etajul casei sale din Berkshire. Și-a sărutat fiica, pe Rosalind, în vârstă de șapte ani, care dormea, și a coborât din nou. Apoi s-a urcat în mașina ei, un Morris Cowley și a dispărut în noapte. Nimeni n-a mai văzut-o vreme de 11 zile”.

   Pentru că era deja celebră, operațiunea căutării sale a fost una amplă și efervescentă, cu implicarea directă a ministrului britanic de interne din acea vreme, William Joynson-Hicks. Sir Arthur Conan Doyle, celebru și el pentru romanele sale polițiste, a participat și el la căutare. La 11 zile după dispariție, Agatha este găsită la un hotel din Harrogate, dar nu își amintește nimic despre cum și de ce a ajuns acolo. Mai mult decât atât, Agatha nu a vorbit niciodată despre acest eveniment, lăsând misterul să învăluie aceste caudate 11 zile.

   Un alt capitol dezvăluie elemente inedite din culisele echipajului de pe Titanic. Se pare că unul din membrii echipajului, vădit atins de licoarea lui Bachus, dormea în momentul în care Titanicul a lovit icebergul. Cu toate acestea, trezit din cauza impactului, el a avut un rol cheie în salvarea vieții mai multor oameni. Alcoolul l-a ajutat – se pare – nu doar să ia decizii curajoase, dar și să poată rezista temperaturii foarte scăzute.

   Când vorbim despre o bombă, ne putem imagina că explozia sa distruge totul în jur… și chiar așa este. Totuși, există șanse de supraviețuire, iar  Tsutomu Yamaguchi este o dovadă clară în acest sens. Se pare că acesta se afla în Hiroshima când bomba atomică de uraniu de 13 kilotone a fost lansată la 600 m deasupra orașului. A supraviețuit miraculos, cu arsuri pe partea stângă a corpului. Când se afla la spital pentru îngrijiri, cade a doua bombă. Mor 74 000 de oameni. Tsutomu Yamaguchi supraviețuiește împreună cu soția și fiul lor nou-născut. Toate circumstanțele ar fi dus spre un alt final, însă acest om, împreună cu familia sa, a continuat să trăiască. Să fie miracol… să fie o forță care gestionează evenimentele după un anume calcul?! Nu se știe… cert este că fiecare dintre noi avem acum oportunitatea de a alege pacea și de a construi.

   Acestea sunt doar câteva din poveștile incredibile pe care le veți afla citind această carte, pe care o recomand nu doar pasionaților de istorie, ci și celor care vor să descopere că în culise, personalitățile se dezbracă de alura solemnă și devin oameni simpli, ca tine și ca mine, oameni cu slăbiciuni, oameni cu temeri, oameni cărora li se întâmplă chiar și miracole.

Cartea Când Hitler a luat cocaină și Lenin și-a pierdut creierul – Giles Milton o găsiţi pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi