Casandra de Christa Wolf-Editura Univers

Casandra de Christa Wolf

Editura: Univers
An publicaţie: 2014
Traducere din germană de: Iulia Dondorici
Număr pagini: 160
Colecţia : Romanul Secolului XX

     “Christa Wolf s-a născut în anul 1929, în provincia Brandenburg, din Regatul Prusiei, în oraşul Gorzow Wielkopolski, de pe teritoriul actual al Poloniei. Autoarea operei „Cassandra şi Medea” a avut o carieră marcată de controverse, fiind acuzată de legături cu Stasi, poliţia secretă a Germaniei de Est, potrivit BBC. A câştigat numeroase premii de-a lungul vieţii, inclusiv premiul Georg Buchner, în 1980, şi este dublă câştigătoare a premiului naţional pentru literatură. În anul 2010, ea a câştigat premiul Thomas Mann, pentru că a scris despre „luptele, speranţele şi greşelile vremurilor sale”. “

      Despre Legenda Casandrei care în traducere înseamnă „cea care îi ademeneşte pe bărbaţi” ştim multe aspecte, unele controversate, altele greu de crezut chiar şi pentru o perioada atât de zbuciumată, cum a fost perioada căderii Troiei. Casandra era fiica regelui troian Priam, mama sa fiind Hecubea şi sora geamănă a lui Helenos. Cartea ne prezintă povestea vieţii Casandrei pe care ea o memorează în ziua morţii ei.”Cu povestea asta cobor în moarte.  Aici sfârşesc, lipsită de puteri, şi nimic din ce-aş fi putut face, voi sau gândi, nu m-ar fi dus în altă parte. Mai adânc decât orice altă emoţie, chiar decât propria-mi frică, mă cutremură, mă macină şi otrăveşte indiferenţa zeilor faţă de noi, pământenii.” Despre legenda Războiului Troian, perioada în care Casandra, eroina cărţii a trăit, ştim că este una dintre cele mai importante teme ale literaturii greceşti antice, deşi neconfirmată istoric, ea a devenit foarte cunoscută şi datorită celor două mari epopee, Iliada şi Odiseea lui Homer.      Începutul cărţii te transpune practic la finele poveştii, la finalul vieţii personajului principal, lucru bulversant dacă nu cunoşti din lecturi anterioare personajele legendei. Autoarea prezintă aceste personaje, atât de cunoscute nouă într-o lumină aparte şi anume prin ochii Casandrei. Un exemplu îl constituie felul cum îşi priveşte tatăl, pe Priam regele Troiei ca fiind rupt de realitate: “Pe el care nu prea lua în serios realitate. Trăia în lumi fantastice, nu înţelegea prea limpede condiţiile de existenţă ale statului său, nici măcar cele care îl ameninţau. Toate astea nu făceau din el regele ideal, dar, pentru că era soţul reginei ideale, se bucura de nişte drepturi speciale“. Şi marele Hector este privit cu diferenţe notabile. “Hector, nor întunecat! Printre fraţii mei erau destui mult mai iscusiţi în luptă decât el! “ Este prezentat ca fiind mătăhălos şi cu multă nevoie de odihnă, preferat al reginii fără să merite acest statut! Nu spune nimic de înţelepciunea lui, despre iscusinţa de neegalat în luptă, despre dragostea nemărginită pentru Troia şi despre curajul lui legendar. De asemenea, Ahile este prezentat ca o bestie, una care plătea pentru a răspândii zvonul legat de naşterea lui, dintr-un tată zeu şi mamă-o pământeană. Despre darul profeţiei pe care Casandra şi-l doreşte foarte mult, autoarea îl prezintă astfel : “Apolo, zeul profeţilor. Care ştia că-mi doream atât de fierbinte: darul profeţiei, pe care mi l-a dat mai mult într-o doară, la drept vorbind, cu un gest care, mă temeam s-o recunosc, dar mai degrabă m-a dezamăgit, şi doar că să se poată apropia de mine ca bărbat: în acelaşi timp – datorită teribilei mele spaime, credeam eu-, a luat chipul unui lup înconjurat de şoareci şi neputând să mă răpună, mi-a scuipat mânios în gură.” Gestul înseamnă că va devenii profetă, dar nu o va crede nimeni! Lucru care s-a întâmplat de altfel.    Câteva obiceiuri specifice perioadei sunt descrise pe larg în paginile cărţii. Unul îl constituie ritualul deflorării pe care Casandra îl prezintă astfel: „Oare nu am stat eu – a trebuit… înfiorându-mă toată de ruşine, ca şi atunci- în urmă cu un an, abia ce sângerasem prima oară, împreună cu celelalte fete, în perimetrul templului Atenei, unde totul s-a desfăşurat după rânduiala prescrisă?… Într-o singură zi m-am săturat de picioarele virile pentru toată viaţa, ei însă nu bănuiau nimic. Le simţeam privirile pe obraji, pe sâni. Nici măcar nu m-am uitat la celelalte fete, nici ele la mine. Nu aveam nimic de-a face una cu cealaltă, bărbaţii erau aceia care trebuiau să ne aleagă şi să ne defloreze.” Copii rezultaţi din aceste ritualuri erau consideraţi copii zeilor! Casandra a devenit cunoscută în istorie datorită celor două profeţii şi anume, sosirea la curte a prinţului Paris, fiul înstrăinat şi dragostea acestuia pentru Elena, ceea ce va duce la căderea Troiei! Autoarea prezintă în detaliu felul cum aceste profeţii i-au schimbat viaţa şi percepţia asupra realităţii! Durerea Casandrei când află că părinţii i-au ascuns anumite informaţii despre Paris, ea fiind preferata regelui, cu greu acceptă acest aspect, este prezentată prin ura pe care o capătă pentru aceştia. Perioadele când reuşeşte să vadă dincolo, să afle urmările decizilor celorlalţi, sunt desprinse parcă din filmele de groază, automutilări, negarea realităţii şi altele. “Acea parte din mine care începuse din nou să mănânce şi să bea, numindu-se iarăşi eu, n-o înţelegea. Cealaltă parte, cea care pusese stăpânire pe mine în nebunie, şi pe care “eu” o înăbuşisem acum, n-a mai fost întrebată. Nu fără părere de rău, am lăsat nebunia să se îndepărteze. Tulburat, ochiul meu lăuntric a văzut cum o făptură necunoscută şi-a făcut apariţia din apele întunecate care se retrăgeau.”

      Încercarea Casandrei să-i facă să înţeleagă pe locuitorii Troiei că acel cal primit dar de la greci, este o înşelătorie se soldează la final cu un mare eşec. “La scut timp, Troia s-a prăbuşit. Sfârşitul acestui război a fost măsura începutului său, o ruşinoasă înşelăciune. Iar troienii mei au crezut ceea ce vedeau, nu ceea ce ştiau atât de bine. Că, grecii se retrăgeau! Şi lăsau în faţa zidului acel monstru, pe care toţi preoţii zeiţei Atena, căreia obiectul urmă să-i fie consacrat, pripiţi, l-au numit “cal” … Mă aşteptăm la ce era mai rău, şi nu pentru că mi-aş fi dat seama de planul grecilor, în toate amănuntele, ci pentru că vedeam trufia nemăsurată a troienilor. Am strigat, i-am rugat, am jurat şi am grăit în limbi…”
        Cuvintele Casandrei la final m-au impresionat!
      “Fie ca durerea să ne amintească de noi. După ea ne vom recunoaşte mai târziu, dacă există un mai târziu în care să ne reîntâlnim. Lumina s-a stins. Se stinge.“
      Cartea este impresionantă din mai multe puncte de vedere, prezintă pagini dintr-o istorie despre care ne place să aflăm cât mai multe, ne transportă într-o perioadă de mult apusă a cărei splendoare azi doar o putem visa! Vă recomand cu multă căldură această poveste impresionantă a legendarei Casandra, profetul care nu a fost crezut, acest aspect schimbând pentru totdeauna istoria unui minunat popor! Nota mea pentru carte este 9.5.

Cartea  Casandra de Christa Wolf a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iliuţa Raduţi