Cele patru oglinzi ale adevărului, de Ana-Maria Negrilă – Hyperliteratura – recenzie

Ana-Maria Negrilă

Cele patru oglinzi ale adevărului

Editura: Hyperliteratura

An apariție: București 2021

Nr. Pagini: 451

  Ana-Maria Negrilă, absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, doctor în literatură veche, scriitoare și traducătoare, a debutat în 1993, cu povestirea „Fragile”, în Jurnalul SF. A publicat în nenumărate alte antologii, inclusiv internaționale (ArtPanorama, Haemus Revistë Evropiane, Argos, String, New Weird ș.a.), iar prozele sale au obținut numeroase premii la concursurile de profil. Scrierile sale includ numeroase articole și studii științifice în reviste din țară și din străinătate, romane și culegeri de povestiri, precum: „Orașul ascuns” (2005), „Împăratul ghețurilor” (2006, reed. 2018, 2019, tradusă în Ungaria la ed. Metropolis Media cu titlul „Jégcsászár”, în 2019) pentru care a obținut Premiul Vladimir Colin, „Lumile se prăbușesc” (2015). În 2016, i-a apărut „Regatul sufletelor pierdute”, primul volum al seriei Stelarium, un space opera unic în peisajul românesc de gen. A fost urmat la câteva luni de volumul al doilea, „Ascensiunea stelară”, iar în 2019 de ultima parte, „Agenții haosului”.

  „Cele patru oglinzi ale adevărului” – este publicat în 2021 și abordează un stil diferit de celelalte, fiind primul roman istoric al autoarei.

  Personajul principal, Stefano Moro, ajuns la bătrânețe, își istorisește povestea ciudată a vieții sale.

 Născut în Moldova, Ștefan nu își cunoaște vârsta sau proveniența. Copil de pripas, cu un talent deosebit, acela de a înțelege și vorbi graiul animalelor, Ștefan este crescut de un vânator față de care nutrește sentimente filiale, într-o căsuță izolată din pădure. Contactul cu oamenii este limitat, doar animalele sălbatice sunt cele care îi țin companie.

  Milos și cu suflet mare, Ștefan își ghidează viața după alegeri care au în vedere acceptarea cu simplitate a celor din jur, așa cum se prezintă. Naiv și incapabil de a accepta răutatea gratuită a celor din jur, la vârsta de 12 ani se trezește într-o ipostază dificilă când Toader vânătorul moare subit în pădure, lăsându-l fără protecție și îndrumare.

 Pasionat de arta desenului, Ștefan este îndrumat să plece la Mânăstirea Negrea pentru a-și perfecționa talentul dar programul riguros, stilul de viață auster, rugăciunile cu care nu rezonează și dezamăgirea pe care o suferă atunci când constată că libertatea pe care o resimțea schițând frumusețile și sălbăticiunile naturii, nu poate fi înlocuită de transcrierea scrierilor bisericești, îl conving să fugă.

“Fusese adus la mânăstire, pentru că nu mai avea pe nimeni pe lume și aici putea să învețe și să-și facă un rost. El nu se gândise să rămână, ci doar că va picta și își va câștiga traiul din asta. Cum nu avea o familie, cel mai bine îi era dacă rămânea la Negrea și intra în cadrul obștii, însă pictatul manuscriselor nu îl atrăgea în mod deosebit, chiar dacă slovele îi erau acum prietene. Ar fi preferat oricând să iasă afară, în loc să stea în sala friguroasă ascultând o voce monotonă citind din cărțile sfinte, și ar fi vrut să vorbească din nou cu animalele iar nimeni să nu vadă în asta ceva necurat.”

 Pașii îl poartă spre Cetatea Sucevei, unde neștiutor și încrezător în spusele lui Miro, un personaj controversat, șarlatan de profesie, se decide să plece împreună cu acesta spre Genova. Lipsa banilor și anturajele dubioase cu care este nevoit să interacționeze, îi pecetluiesc soarta lui Ștefan, care printr-o înscenare plină de sadism, ajunge să fie vândut ca sclav în schimbul datoriilor acumulate de Miro.

“-Adevărul? Miro se înroși și furia i se revărsă în priviri. Adevărul îl vrei. Ei bine, adevărul este că te-am luat din Suceava, pentru că știam că aveam nevoie de bani și că, poate, la un moment dat, o să-mi folosești. Nu am văzut un prost mai mare ca tine, un închipuit mai mare care să nu vadă nici câț îi e lungul nasului! Te-am înșelat pentru că m-ai invitat să te însel. Iar Luciano, căruia, da, i-am spus să te vândă în așa fel încât să nu-ți mai văd mutra plângăcioasă vreodată, nu a avut destulă minte și te-a dat singurului om cu care tot dau nas în nas. Dar, asta e! Din Constantinopol drumurile noastre se vor despărți, slavă Domnului, așa că acum, fă bine și nu îmi mai sta în cale. Ai fost o marfă ca oricare, destinată să treacă dintr-o mână în alta. Mai dorești și altă explicație?”

 Prins într-un amalgan de întâmplări dureroase și umilitoare, Ștefan își găsește calea fără să își piardă încrederea în oameni. Un exemplu demn de urmat dar judecabil din prisma unei societăți actuale modernizate, în care răutatea este răsplătită cu răzbunare și bunătatea cu înșelăciune.

 Cartea este împărțită în patru părți, patru oglinzi ale adevărului, patru capitole diferite, patru perioade cu întâmplări care au puterea de a schimba parcursul și destinul personajul principal.

 O aventură despre puterea de a-ți asuma deciziile corecte chiar dacă acestea nu își facilitează calea spre mai mult sau mai bine și despre înțelepciunea de a înțelege că libertatea este un drept de care adesea abuzăm fără să îl înțelegem.

Carte disponibilă pe site-ul Hyperliteratura

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți