Cele trei femei ale domnului consul, de Jean-Christophe Rufin – Crime Scene Press – recenzie

Cele trei femei ale domnului consul

Jean-Christophe Rufin

Crime Scene Press – 2021

  Jean-Christophe RUFIN (n. 1952) este medic, diplomat, istoric şi romancier. A fost preşedintele asociaţiei Action Contre La Faim, unul dintre primii medici care s-au alăturat organizaţiei umanitare Médecins Sans Frontières şi unul dintre cei mai tineri membri ai Academiei Franceze. Dintre romanele sale, amintim: L’Abyssin (1997), laureat cu Prix Goncourt du premier roman şi Prix Méditerranée, Les Causes perdues (1999), distins cu Prix Interallié, Rouge Brésil (2001), laureat cu Prix Goncourt, Le Parfum d’Adam (2007), Le Collier rouge (2014).

  “O nouă anchetă a consulului Aurel Timescu, continuarea volumului “Spînzuratul de la Conakry”

   Maputo, capitala Mozambicului. Un hotel de vis al cărui prag nu-l calcă nimeni. Patronul hotelului – un individ imposibil, certat cu toți. De aceea, nimănui nu-i pasă atunci când patronul e găsit mort, înecat în piscină. Numai Aurel Timescu, fost refugiat politic, actual consul-adjunct la Ambasada Franceză, vrea să afle ce s-a întâmplat, de fapt.

  Simpatic și stângace, deloc în largul lui în rol de diplomat, dar deosebit de priceput în rol de anchetator, Aurel Timescu descoperă că în jurul patronului orbitau trei femei: fosta soție, actuala soție și amanta. Deși poliția alege în mod arbitrar un vinovat, Aurel e convins că lucrurile nu sunt atât de simple.

  Ancheta îl va arunca într-o plasă de păianjen a relațiilor necurate, în profunzimile unor patimi africane pe care nu le-ar fi bănuit niciodată – și care stau la baza uneia dintre cele mai mari tragedii ecologice de pe planetă.”

  Fugit din România în perioada comunistă, fost refugiat politic în Franța, Aurel Timescu ajunge în mediul diplomatic. Deși intrase în diplomație printr-un examen inferior, Aurel ar fi putut, muncind din greu și dând dovadă de slugărnicie, să urce ușor în ierarhie. Dar nu putea, așa că deși trecuse de cinzeci de ani, era mutat dintr-un loc în altul. Cel mai ușor era să-l plaseze unui nou venit, așa ajunsese în Mozambic, unde era un consul general tânăr, abia ieșit de pe băncile școlii, care-și propusese o sarcină imposibilă: să-l schimbe pe Aurel.

Acum Aurel Timescu era consul –adjunct la Ambasada Franceză din Mozambic.

  Un tip  liniștit, introvertit, cu multe manii, Aurel își slefuise o adevărată metodă de-a sta în umbră și de-a nu lucra. Era îmbrăcat mereu la patru ace, dar nu pentru clima din Africa.

  Lui Aurel îi plăcea să rezolve enigme, să cânte la pian, să își cultive hobyurile și mai ales să nu lucreze. Așa că face tot posibilul ca Mortereau, consulul, să-l considere o cauză pierdută, dar acesta e prea idealist pentru a-și recunoaște eșecul.

  Era de șase luni la ambasadă când survine moartea lui Beliot, proprietarul hotelului Residence dos Camaroes. Timescu locuise acolo o perioada până se mutase în locuința lui, unde nu-i plăcea să primească musafiri. Locuința lui plină de mizerie și dezordonată contrasta cu aspectul și mai ales cu mintea și intuiția lui.

  Pentru că fusese arestată prima soție a lui Roger Beliot, o franțuzoaică Francoise, Aurel este trimis la închisoare să stea de vorba cu ea, să-i ofere consultanță și chiar să investigheze cazul.

  Francoise se despărțise de foarte mulți ani de  Beliot cu care avusese doi copii. Aceștia erau la casele lor acum, dar ea ajunsese în lipsă de bani și fusese sfătuită să vină în Mobuto să-i ceară lui Beliot partea ei din hotel și avere, țînând cont că ar fi fost niște probleme în actele de divorț. Dar după câteva zile Beliot este ucis și ea acuzată.

Oare cine o sfătuise sau cine avea nevoie că ea să poată fi învinuită?

  Cercetările lui Aurel îl fac să cunoască alte două femei din viață lui Beliot. Cu Fatoumata, a doua soție avea un fiu, care locuia cu mama lui la casa familiei ei. Fatoumata era o femeie frumoasă dar rece, bogată ea însăși, prietenă bună cu fostul șef al poliției, cu multe relații în lumea ei.

  Și în final Lucrecia, o tânără gravidă acum, pe care o ținea de câțiva ani pe lângă el și care după moartea lui se refugiază la orfelinatul de la mănăstire, la măicuțe.

  La înmormântare mai apare o prietenă de familie, care-l cunoștea pe Beliot din tinerețe și care-i povestește lui Aurel multe lucruri despre tinerețea și caracterul acestuia.

  Beliot devenise celebru pentru poveștile lui șocante de viață, relațiile cu partenerii, ușurința cu care făcea afaceri de succes pe care tot atât de repede le falimenta. Ucigașul se părea că furase tot din seif și toate probele și mărturia Fatoumatei duc la concluzia că Francoise ar fi vinovată.

  Deși tânărul consul voise să investigheze cu Aurel este încurcat de sosirea delegației ONU  și-l lasă singur. Delegația trebuia să asiste la preluarea fildeșului, rechiziționat de ceva vreme de la braconieri și păstrat într-un depozit păzit al vămii.

  Dar surpriză!!! Întreaga cantitate de fildeș dispăruse din depozit și consulul încearcă să afle împreună cu cei din delegație ce s-a întâmplat.

  Aurel are câteva idei și investighează în continuare crima discutând din nou cu familia, cu servitoarele de la hotel, cu paznicii și cunostiintele lui Beliot. Unii îi spun ca nu ar fi avut nimeni altcineva motive să-l ucidă, dar Aurel pe măsură ce înaintează cu cercetările își dă seama că Beliot a fost un tip temut, urât și disprețuit, că ajunsese un bătrân ursuz care primea doar pe cine voia el.

  Lucrecia este cea care îi dă ultimul indiciu spunându-i că atunci când îl găsise la piscină mort era aprinsă lumina verde. Tot ea îi arată de unde mânuia Beliot luminile și-i explică că avea o culoare pentru fiecare persoană apropiată sau nu. Tot ea îi spune și-i arată unde era de fapt adevăratul seif al lui Beliot, că cel găsit de poliție era gol, și Aurel dă de multe acte lămuritoare.

Actele și investigațiile lămuresc nu numai moartea lui Beliot ci și furtul fildeșului.

Cine l-a ucis pe Beliot și de ce?

Este vreuna dintre femeile lui vinovată?

Care este legătura cu furtul fildeșului?

Veți afla totul citind cartea.

  Mi-a plăcut că autorul ne oferă un erou total atipic, un tip oarecum banal, plin de bizarerii, dar cu o minte brici și încăpățânat, când prinde un indiciu se ține de el până află adevărul.

Iată și câteva păreri avizate:

“Fost ambasador în Senegal, Rufin utilizează pretextul romanelor polițiste lejere și spumoase pentru a ridica un colț al vălului care ascunde dedesubturile corupte ale Africii. Și își confirmă aici și interesul pentru miza ecologică actuală.”(L’Obs)

„O savuroasă cufundare în mocirla diplomației. O lectură extraordinar de plăcută!”(Lydie Baillie, Page de libraries)

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Cele trei femei ale domnului consul de Jean-Christophe Rufin – Crime Scene Press