Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson-Editura Epica

Cerul e pretutindeni, de Jandy Nelson-recenzie

Titlul original: The Sky is Everywhere
Traducere: Cristina Jinga
Editura Epica
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 288
Cotă Goodreads: 4.06
(+13 ani/Contemporary/Literary/Romance/Drama

JANDY NELSON este autoarea momentului, laureată a premiului Michael L. Printz, 2015, pentru excelență în literatura destinată tinerilor
Captivantă și fascinantă de la primul rând până la ultimul. The Guardian

O lectură perfectă pentru fanii romanelor lui John Green, David Levithan și Rainbow Rowell.

Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…

„Plină de sentiment, de farmec neobişnuit şi minunat  scrisă, această carte pur şi simplu străluceşte.” — Deb Caletti, finalistă la National Book Award
„Okay. Recunosc. M-am îndrăgostit nespus de cartea asta — este extraordinară, pasionantă, amuzantă, sexy şi profundă”. — Sonya Sones, autoarea romanului What My Mother Doesn’t Know
„Uau. Am plâns de mi-au secat ochii şi apoi am râs printre lacrimi. De multă vreme nu m-am mai îndrăgostit într-atât de o poveste şi de personajele sale. Uluitoare, sfâşietoare, amuzantă. O poveste care cutremură Pământul.”— An Na, laureată a Printz Awards şi finalistă la National Book Award
„Cerul e pretutindeni evocă intensitatea dorinţei şi a agoniei mâhnirii cu o claritate care îţi taie respiraţia. Această poveste frumos scrisă o să lase o impresie de neşters în sufletele voastre.” — Susane Colasanti, autoarea romanului When It Happens
„Cartea mâhnirii adânci, scrisă de Jandy Nelson, reuşeşte să fie, totodată, o încântare, o celebrare şi o poveste romantică — fără să abandoneze adevărurile tari ca stânca ale pierderii unei persoane dragi.” — Sara Zarr, finalistă a National Book Award şi autoarea romanelor Story of a Girl şi Sweethearts
„O poveste captivantă, romantică, emoţionantă şi pătrunzătoare a dramaticei pierderi a unei persoane dragi suferite de o tânără – şi a la fel de dramaticei sale autodescoperiri. Serios, nu mai citiţi prezentarea asta, începeţi şi citiţi cartea!” — Gayle Forman, autoarea romanului Dacă aş rămâne, bestseller NYT

Am început să citesc Cerul e pretutindeni la scurt timp după ce mă bucurasem de o carte veselă, optimistă, exact genul meu. Chiar dacă opiniile veneau valuri în jurul meu am făcut tot ce se poate ca să nu mă las influenţată. Începutul a fost promiţător, dar pe parcurs mi-am dat seama că undeva este o problemă. Am făcut chiar şi o pauză de lectură pentru a ieşi din starea în care mă aflam, dar tot degeaba. Vă pot transmite că se citeşte ușor, personajele sunt plăcute, dar din păcate ceva i-a lipsit.
După cum vă daţi seama este o carte premiată, foarte multe păreri pozitive, dar din punctul meu de vedere n-a avut foarte multe aspecte care să o scoată din acel con de umbră şi să pot afirma din tot sufletul, waw, ce minunată este!

Lennie (17 ani) este o tănără pasionată ce adoră să cânte la clarinet. Deși este talentată, întotdeauna a simţit că nu este suficient şi a stat în umbra surorii sale mai mari, Bailey. În urmă cu patru săptămâni, sora sa a murit subit, o pierdere enormă pentru Lennie, dar şi pentru familie. Crescută de bunica lor, sub atenta supraveghere a unchiului lor Big, şi tânjind după prezenţa mamei care le-a părăsit fără un cuvânt în urmă cu şaisprezece ani, fetele au înflorit frumos şi s-au înţeles de minune. Acum Lennie se simte singură, părăsită, debusolată şi îşi scrie toate gândurile pe tot ce prinde, ca mai apoi să le abandoneze în drumul său. Îşi manifestă durerea păstrând hainele surorii sale intacte, nu acceptă să îi mute nici măcar un ac, dar crede că va veni momentul să facă şi pasul următor şi să se împace cu ideea că nu se mai întoarce vreodată. Numai că durerea nu dispare, din contră, pare să se accentueze, iar gândurile bune sau rele le împarte cu Toby, fostul iubit al surorii sale, Bailey. Trăieşte cu impresia că timpul petrecut împreună ar putea să aducă o mică parte din tot ce a fost înainte când ea trăia. Este o iluzie, dar ei nu se pot opri din îmbrătişări pătimaşe şi săruturi. Ceva pare să se schimbe, atunci când Joe Fontaine apare în oraş.

„Hopa! A fost adus de vânt în şcoala nostră dintr-o altă lume? Băiatul arăta necondiţionat fericit, ca un felinar din dovleac, cum nu se poate mai străin de atitudinea ursuză pe care cei mai mulţi dintre noi se străduiesc s-o perfecţioneze. Are zeci de bucle şatene ciufulite, care flutură în toate direcţiile, şi gene ca picioarele de păianjen, atât de lungi şi dese, încât atunci când clipeşte zici că-şi azvârle ochii lui verzi-strălucitori drept la tine. Faţa lui spune totul, îl citeşti dintr-o privire, ca pe un graffiti pe pereţi. Îmi dau seama că scriu uau pe coapsă cu degetul şi hotărăsc că mai bine deschid gura şi ne decuplez pe amândoi din această neaşteptată competiţie de holbat.”

Farmecul său parizian, pasiunea pentru chitară şi zâmbetul molipsitor o atrage pe Lennie şi se trezeşte brusc, oscilând între doi băieţi. Toby pare să îi înţeleagă durerea şi mereu se află în jurul ei, iar Joe este altceva. Insistenţele lui Joe, prezenţa lui în fiecare zi în casa bunicii sale, muzica pe care i-o cântă la chitară, cântecele scrise special petru ea, o vor determina pe Lennie să îşi regândească strategia, să iasă din carapacea ei şi să vadă totul altfel.
Numai că incertitudinea ei îi va aduce pe cei doi faţă în faţă şi cumva va trebui să aleagă. Decizia ei ar putea să îi aducă liniştea sufletească şi fericirea sau doar îi va complica viaţa.
„Ce mă fac eu cu Toby, Toby al lui Bailey, mă gândesc, în timp ce-i răspund cu un zâmbet acestui fir-ar să fie de incredibil Joe Fontaine, care aparent s-a mutat în bucătăria noastră. Lucrurile sunt atât de anapoda-băiatul care ar trebui să mă sărute se poartă ca un frate, iar băiatul care ar trebui să se poarte ca un frate continuă să mă sărute. La naiba”

Atracţia pentru Toby, fostul iubit al surorii sale, din păcate n-a fost pe placul meu. N-am putut să îi înţeleg afecţiunea cumva obsesivă pentru cineva care nu îi aducea decât suferinţă şi fiecare discuţie îi oferea mai multe detalii despre sora sa, mici secrete care o întristau. Se simte oripilată de sentimentele sale, dar în acelaşi timp este atrasă ca un magnet, parcă ar fi iubire şi ură în aceiaşi persoană.
Mi-a plăcut foarte mult de Joe, aerul romantic ce îl învăluie, talentul său, afecţiunea cu care o înconjoară pe Lennie şi cum se străduieşte să o cucerească. Îi urmăreşte paşii si chiar ajunge să o înţeleagă, iar la un moment dat sentimentele îi vor fi împărtăşite. Chiar dacă n-ar fi fost atras de fata misterioasă şi tristă, cu siguranţă ar fi avut de unde alege. Fetele îl adorau şi ar fi trebuit doar să ridice privirea, iar ele i-ar fi căzut la picioare. Ar fi putut ca atenţia să o îndrepte către altceva, dar Joe este fascinat de Lennie. Îi înţelege durerea, pasiunea pentru muzică şi fără să vrea îi urmăreşte gesturile, iar pe parcurs îi citeşte şi gândurile.

„Notez o poezie pe talpa pantofului, în timp ce ei vin înapoi.
– Ai rămas fără hârtie? Întreabă Joe.
Pun piciorul jos. Uh! Care-i specialitatea ta, Lennie? Ah, da Idiotologia.”

Mi-aş fi dorit să percep cartea altfel, dar din păcate nu am reuşit să creez o conexiune cu Lennie, ea a fost problema mea. Am înţeles-o pe parcurs, dar uneori am avut impresia că este o persoană superficială, puţin aeriană. Lipsa mamei a afectat-o foarte mult, s-a simţit neglijată, abandonată şi cumva se simte că a greşit. Sentimentul că îi lipseşte dragostea, că nu a făcut suficient să o ţină aproape, pare să fie ca o vină.

Sper ca voi să percepeţi altfel cartea Cerul e pretutindeni şi să simţiţi mesajul complet, nu doar frânturi din el. Dacă simţiţi nevoia să descoperiţi alt gen de lectură, atunci îndrăzniţi să citiţi această carte, cu siguranţă va fi altceva.

În cazul în care vă întrebaţi de unde a apărut titlul acestei cărţi, răspunsul îl oferă chiar Lennie.

„Cu ani în urmă, stăteam prăbuşită în grădina lui Buni şi Big m-a întrebat ce făceam. I-am spus că mă uitam în sus la cer. El mi-a spus „Asta este o concepţie greşită, Lennie, cerul e pretutindeni, începe chiar de la picioarele tale”

Despre autoare

JANDY NELSON (www.jandynelson.com) este licențiată a Universității Cornell, deține un master în poezie de la Universitatea Brown şi încă un master în literatură pentru copii şi tineri de la Vermont College Of Fine Arts. Cerul e pretutindeni, romanul ei de debut, s-a aflat pe numeroase liste de bestselleruri, a fost nominalizat la YALSA Best Fiction for Young Adults, a avut parte de recenzii entuziaste în publicații celebre, a fost tradus în multe limbi și continuă să se bucure de un mare succes internațional. În anul 2015, al doilea roman al său, Îți voi dărui soarele, a fost distins cu Michael L. Printz Award pentru excelență în literatura destinată tinerilor și va fi publicat în curând la Editura Epica. Jandy locuieşte în San Francisco, California, și se dedică în întregime scrisului.

Mulţumesc Editura Epica pentru oportunitatea de a citi cartea Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Epica sau din librăriile online.