Colecționarul și alte povestiri stranii, de Mircea Cărbunaru – Editura UP – recenzie

Colecționarul și alte povestiri stranii

Mircea Cărbunaru

Editura UP

București 2022

Nr. pagini – 144

  Încă o lectură dedicată unei colecții de nuvele scrise de un autor român, de data aceasta stilul abordat depășește bariera realului, îmbinând cu migală creativitatea, suspansul și răsturnările de situație cu o tentă de science fiction care zgândără imaginația.

  În 144 de pagini regăsim 7 povestiri stranii, după cum chiar autorul alege să le încadreze.

 Personajele principale sunt diferite ca sferă de activitate, dar nu neapărat ca personalitate sau temeri ascunse.

  Prima dată ne întâlnim cu un colecționar de cărți măcinat de faptul că după 20 de ani pasiunea sa începe să se estompeze. Fundația pe care o contactează pentru a-l ajuta să-și reactiveze pasiunea apelează la o soluție mai puțin întâlnită după o analiză psihologică atentă a nevoilor emoționale ale acestuia. Cum ar fi ca toate cărțile să fie recondiționate și îmbrăcate în piele umană modificată genetic astfel încât timp de 50 de ani să reziste factorilor externi și să ofere și apropierea fizică de care colecționarul avea nevoie? Cât de mult ar putea degenera situația și ce impact pe termen lung ar avea o astfel de soluție?

  O altă poveste ne aduce în lumea unui măcelar robotizat și supraîncărcat care se confruntă cu o situație absurdă. Porcii pe care ar trebui să îi omoare și să-i tranșeze au abilități care îngreunează o activitate care ar fi trebuit să își urmeze cursul normal. Mai mult de atât, uciderea lor declanșează o schimbare inexplicabilă pentru locuitorii micului orășel.

  Urmează povestea caligrafului care refuză să își abandoneze meseria în favoarea digitalizării și a cărei putere specială este de a activa sentimente și gânduri adânc ascunse prin simpla prelucrare a literelor care dau glas anunțurilor solicitate de clienți diverși. Să se ascundă în spatele acestora dureri împărtășite și înțelesuri divine?

  Cum s-ar desfășura lucrurile dacă asupra Londrei s-ar abate fenomene cosmice nejustificate? Explozii care radiază tot în cale și lasă în urma lor mii de cadavre, bubuituri asurzitoare care creau vertijuri și pierderea cunoștinței și numeroase hemoragii fatale rezultate în urma spargerii tuturor geamurilor și oglinzilor existente ori poate valurile de sufocări generate de scăderea cantității de oxigen necesară pentru a susține viața umană. Ce rol ar putea avea în această poveste un soldat și un jurnalist a căror poveste se întrepătrunde?

 La ce ai putea să te aștepți când meseria ta de curier medical devine problematică în plină pandemie? Cum ai putea să-ți desfășori activitatea când probele pe care le transporți de la spital către laboratorul de analize sunt contaminate și societatea se află sub efectele legii marțiale?

  Cum ar fi viața ta dacă ai fi ultimul supraviețuitor al unei lumi pârjolite de strălucirea soarelui? Când stratul de ozon dispare, doar plantele reușesc să se adapteze. Plantele și cinci peștișori ascunși într-un acvariu protejat de lumina ucigașă. Să fie metamorfoza soluția atât pentru viața de pe pământ cât și din spațiu, singura care să asigure procrearea și răspândirea speciei?

  Colecția se încheie cu o nuvelă scurtă, cea mai scurtă dintre toate, dar nu de mai puțin impact. Cei patru călăreți ai Apocalipsei împrăștie moartea și distrugerea peste un tărâm încercat de lupte. Să fie ei incontestabilii învingători sau jalnicii învinși de la finalul timpului?

  O carte antrenantă, plină de imaginație care trezește pe alocuri incertitudinea realității actuale pe care ne mințim uneori că o cunoaștem și o intuim.

Mai jos vă las câteva fragmente –

---

 “Trupul mlădios al femeii se înălță ușor, ușor după cearceaful străveziu, până ce trecu mult peste sârma întinsă pe care atârnau rufele ude. Pamfil privea siderat la aripile ei lungi, unduitoare care o țineau nemișcată în aer. Deodată, femeia întoarse capul și salută un alt zburător, un vecin de pe o stradă alăturată, care îți ridică pălăria curtenitor și dispăru pe lângă turla bisericii evannghelice din apropiere. În departare, trupuri ușoare, purtate de aripi angelice, se roteau liniștite prin aerul cald al amiezii, un aer care părea mai încărcat ca niciodată cu mirosuri îmbietoare de friptură abia scoasă din cuptor.”

––––––––––––––––––––––––

 “Bărbatul găsea un oarecare erotism în aceste mișcări bruște, de o violență sexuală care îl frisona…Numai că ele păreau ceva neterminat, care se sleia de energie înainte de vreme, ca o cădere în gol fără final și asta pentru că Patricia schimba fulgerător direcția când ajungea la numai două degete de nisipul alb-cenușiu.”

––––––––––––––––––––––––

Carte disponibilă pe site-ul Editura Up

Recenzii cărți