Crama lui Stalin, de John Baker@Nick Place – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Crama lui Stalin de John Baker@Nick Place 

Volum  bazat pe  întâmplări  adevărate

  “John Baker a fost hotelier și promotor al industriei rock’n’roll în acea perioadă din anii ’80 când trupe precum Midnight Oil, INXS și Cold Chisel erau la apogeul popularității. A devenit comerciant de vinuri și a deschis mai multe magazine unde se vindeau vinuri de calitate superioară, printre care se numără Quaffers Double Bay Cellars și Newport Bottler, precum și Bordeaux Shippers, societate care se ocupă de importuri. Lui Baker îi plac vinurile din toate colțurile lumii (atât timp cât sunt foarte bune), iar în prezent e implicat în diverse proiecte, inclusiv afaceri cu ulei de măsline, întrucât susține că e sănătos și nu se resimte la fel de tare a doua zi.”

  “Nick Place a publicat cinci romane și o serie de cărți de nonficțiune, se ocupă de asemenea de comedie și scrie scenarii, ocazional poezie, fiind și autorul unui spectacol original de pantomimă scris pentru scenă. Mai mult, Place se poate lăuda cu o carieră îndelungată și marcată de diversitate în domeniul mass‑media, axându‑se în principal pe chestiuni sportive. Locuiește în Melbourne, unde sprijină cu pasiune industria whisky‑ului single malt, a vinului, dar și a cafelei.”

“Crama lui Stalin este o plimbare sălbatică, uneori dură, în lumea plină de farmec a vinului scump și rar. De la Double Bay, Sydney la Tbilisi, Georgia, pe străzile Parisului, podgoriile din Bordeaux și Château d’Yquem. O pivniță de milioane de dolari și o colecție uluitoare de vinuri. Din distribuție fac parte Stalin, Hitler, țarul Nicolae al II-lea și o adunătură pestriță de oameni de afaceri georgieni din primele zile ale dezvoltării afacerilor rusești premergătoare erei lui Putin.

Crama lui Stalin: o colecție impresionantă de vinuri scumpe furată de la țarul Nicolae al II-lea, ascunsă din calea lui Hitler și descoperită de un comerciant din Sydney.”

  Mărturisesc că atunci când am primit cartea eram nedumerită, pe de-o parte mă tenta titlul și mențiunea că e bazat pe întamplari adevărate, pe de altă parte mă gândeam că va fi plictisitoare vorbind atât de mult despre vinuri. Dar m-am înșelat !!!

  Cartea este astfel structurată încât “te prinde”. Pricipală este povestea unei vechi crame din Georgia, a vinului lui Stalin, intersectată cu pagini document despre tipuri de viță de vie, de vinuri și despre domenii viticole renumite.

  John și asociatul lui canadian Kevin  fac afaceri cu vinuri. Au un mic magazin unde organizează seri exclusiviste de degustare de vinuri, reușind să facă vânzări bune. Mai au un prieten Harry, care le dă ponturi despre vânzări de vinuri din crame private, fie că muriseră proprietarii și urmașii își împărțeau moștenirea, fie că se împărțea conținutul cramei în urma unui divorț. Ponturile se dovediseră a fi bune și vinurile se vindeau imediat, John și Kevin fiind mulțumiți de afacerea lor.

  Este momentul când Harry le povestește despre crama de la Tbilisi-Georgia. Acolo, pe un domeniu viticol aflat în paragină, era o cramă extraordinară, dar mai important exista și o altă pivniță rămasă ascunsă până acum.  Acolo  era “Crama lui Stalin”, erau vinuri și băuturi de pe vremea țarului Nicolae  al-II-lea,furate de naziști, dar găsite,  după plecarea lor, de către Stalin și chiar  complectate cu alte băuturi.

John și Kevin sunt tentați de valoarea vinurilor parte bani, parte istorie și mister.

  Harry le face cunoștiință cu Neville, un tip extrem de bogat, care deja făcea afaceri cu mine de metale în Georgia, și cu Giorgi-George, un georgian bogat și bine ancorat în afacerile locale.

  Multe semne de întrebare, dar explicate prin “așa sunt georgienii”, și curiozitatea îi determină pe cei doi să se asocieze cu Harry și Neville și să plece în Georgia, pentru că ei erau experții în vinuri.

  Găsesc acolo o lume  cu totul diferită, John ne povestește despre societatea georgiană, despre cum se fac afacerile,despre cei avuți care circulă numai  însoțiți de bodyguarzi, despre gărzile cu arme purtate la vedere.

  După multe precauții, negocieri, reușesc  să vădă crama, să evalueze cât de cât sticlele și  chiar să plece cu 12 sticle din cele 24 cerute, pentru  a fi expertizate și a putea lua legătura cu casele de licitație.

  Doar că odată ajunși acasă sunt înșelați de Neville și Harry, care îi exclud din afacere, iar Giorgi nu le mai răspunde la telefoane și emailuri.

John și Kevin își văd mai departe de viață și afaceri, deși gândul la crama secretă îi mai bântuie.

  John și prietena lui ajung în Franța la Château d”Yquem, unde se fabrică unul dintre cele mai scumpe și căutate vinuri. Au cu ei o sticlă, luată din crama rușilor, pe care vor s-o evalueze, să vădă dacă este originală, fiind veche de un secol.

   După câteva peripeții  li se spune că vinul este original și că proprietarul domeniului ar fi interesat și de alte sticle vechi.

  John reușește să ia din nou legătura cu Giorgi, care nu mai era în afaceri cu Neville și urmează un joc de-a baba oarba cu mailuri…apoi  liniște.

Supărat John își continuă afacerile încercând să uite de Giorgi,oricum trecuseră deja câțiva ani.

  La o degustare este vizitat în Sydney de Piotr, unul dintre paznicii lui Giorgi. Acesta îi sfătuiește să uite de cramă,de Tbilisi, lăsându-i să înțeleagă că societatea și șefii acelor lumi se schimbaseră, că balanța puterii atârna altfel, deci nu aveau de ce și chiar era periculos să încerce să facă afaceri acolo.

  Pe rețelele sociale John îl va găsi și pe Giorgi, acum  “un englez bogat”, stabilit cu familia în Londra, se numea George Kensington.

  Sigur că povestea este mai complexă. Autorul ne face cunoștiință cu georgienii, cu modul lor de viață  și de-a face afaceri, cu felul în care fac alianțe, cu stilul de-a intimida.

   Ne plimbăm prin localuri, ni se arată cum chefuiesc  localnicii, mâncarea și băutura locală. În același timp prin John și Kevin aflăm informații despre Australia și Europa, sigur legate în special de vinuri.

  Interesantă este și partea documentară, capitolele în care aflăm istoria unor vinuri scumpe și foarte cunoscute, a unor băuturi, mai puțin știute, specifice Georgiei, modul de fabricare  al vinurilor franțuzești și rusești.

  La începutul cărții avem hărți cu locurile despre care aflăm în poveste, la final poze cu John și Kevin în Tbilisi, poze reale deoarece și întâmplările sunt adevărate, și o lista cu cele mai renumite vinuri.

  Mi-a plăcut cartea, m-au “prins” povestea și peripețiile personajelor, am fost interesată și de istoria vinurilor și ce le face atât de speciale și valoroase.

  “Crama lui Stalin“ este o carte care merită citită atât pentru povestea în sine cât și pentru istoria vinurilor și a vinificatiei.

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți