Dincolo de percepția obișnuită, de Ionel Mohîrță – Editura Herald – recenzie

Titlu: Dincolo de percepția obișnuită

Autor: Ionel Mohîrță

Editura: Herald

An Apariție: 2019

Colecția: Confluențe

Număr Pagini: 272

Autori români

   Dincolo de percepția obișnuită Fenomenul sonoluminic.

    Ionel Mohîrță este psihosociolog român, psihoterapeut transpersonal specialist și psiholog clinician. Specialist în tehnici de regresie, în resuscitare cardiorespiratorie, procesul memoriei adânci, alchimie internă taoistă, în analiza și sinteza informației, în gândire critică și respirație Pneuma, este interesat de psihotanatologie și, concomitent, de cercetarea experimentală și teoretică.

   Competențele lui psihologice și psihosociale au fost dezvoltate în urma studiilor de psihologie, atingând diverse niveluri de calificare: Doctor în Psihologie, Conferențiar universitar la Universitatea „Danubius” din Galați, Vicepreședinte al Asociației Europene de Psihologie Transpersonală, Director al Asociației Române de Psihologie Transpersonală și Redactor al Jurnalului de psihologie transpersonală.

  De-a lungul timpului, acesta a realizat cercetări privind influența sunetului și a luminii asupra personalității umane, și a fondat Psihologia Sonoluminică și Terapia Sonoluminică. 

   Fenomenul sonoluminic este o simbioză între psihologie și fizică cuantică, limita care guvernează comportamentul multor fenomene mentale, conform tezei de doctorat a autorului: aici 

   Cartea Dincolo de percepția obișnuită abordează psihicul uman dintr-un alt punct de vedere decât cel obișnuit, discutând despre felul în care percepem inconștient un stimul pe baza caracteristicilor fizice ale sale. Autorul încearcă să pună în discuție abilitățile de anticipare care sunt reprezentate de subconștient și de cultivarea echilibrului emoțional.

   El ne prezintă o altă abordare asupra percepției într-o monografie explicată pe înțelesul tuturor, punându-ne în vedere faptul că fiecare poate să își reprogrameze conștienta astfel încât să poată vedea lumea dintr-un alt punct de vedere decât cel cu care este obișnuit.

  Titlul cărții, Dincolo de perceptia obișnuită, poate să fie destul de ușor de înțeles. Acesta ne spune faptul că fiecare dintre noi dispune de mai multe sisteme de percepție, de care putem să fim mai mult sau mai puțin conștienți, aducând în discuție teoriile marilor psihologi și psihanaliști ai secolului trecut, Freud şi Jung. Astfel, el împarte psihicul uman în mai multe niveluri structural-funcționale: conștient, subconștient, inconștient și transconștient. 

   Conform autorului, există numeroase procese și activități psihice care nu pot fi încadrate nici în inconștient nici în subconștient, deoarece acestea sunt instanțe inferioare ale psihicului uman, și cu toate astea ele sunt incluse eronat în subconștient, când ele de fapt trec peste nivelul obișnuit al conștienței și ar trebui încadrate în transconștient.

   Exemple de procese care ar putea fi încadrate în transconştient sunt intuiția, revelația, clarviziunea sau extazul creator și telepatia. 

   O teorie interesantă expusă de către autor asupra telepatiei este aceea că ea apare între două persoane foarte apropiate și conectate psihic, sau chiar între un om și animal. Acest lucru ar putea să explice legăturile atât de strânse și comunicarea atât de eficientă între unii oameni și animalele lor de companie. 

   Telepatia se pare că funcționează în așa fel încât cel care primește mesajul telepatic îl percepe ca și cum ar fi o idee proprie, răsărită de nicăieri, și nicidecum una implantată în mod telepatic de către o altă persoană. Lucrul asta este normal atât din punct de vedere psihic așa cum a explicat autorul cât și din punctul de vedere al reticenței și scepticismului încă existente în prezent cu privire la acest subiect.

   Subtitlul acestei cărți, Scoaterea din ascundere a realității poate, spre deosebire de titlu, să pună în dificultate cititorul care intră prima dată în contact cu această carte. De aceea, scriitorul a binevoit să ne prezinte o mică introducere în semnificația acestui subtitlu în introducere. El pornește de la două cuvinte grecești: aletheia (adevăr, neascundere) și lethe (ascundere, fals). Acesta precizează că adevărul este starea de neascundere, adevărul este cel dorit. Și cu toate astea, el își pune întrebarea de ce este necesară adăpostirea (ascunderea). Explicația prezentată în introducere este aceea că ar putea avea o tentă inițiatică, ceea ce este dez-ascuns va fi re-ascuns sub o altă formă, pentru a permite accesul doar celor inițiați, descoperirea ființei așa cum este ea fiind rezervată doar celor care o caută. Scopul acestei ascunderi a realității ar putea să aibă drept scop evitarea banalizării lumii în care trăim. Eu personal am asociat această ascundere a realității cu un joc de-a v-ați ascunselea. Intră în joc doar cine vrea, cine este dispus să îl caute pe celălalt în toate cotloanele casei (psihicul uman).

   Cu alte cuvinte, subtitlul cărții ne dă indicii asupra faptului că psihicul uman are puteri mult mai mari decât cele pe care le conștientizăm, și că ține numai de noi să îl explorăm și să le descoperim pentru a debanaliza lumea înconjurătoare. 

   Un alt subiect care mi s-a părut prezentat într-un mod interesant în această carte este acela al eului. Deși multe cărți de dezvoltare personală tratează problema eului, ele de cele mai multe ori eșuează în a expune fix esența acestuia, oferind diverse “tratamente” care implică această noțiune atât de abstractă, însă de fapt ajungând să trateze efectul și nu cauza. 

   Căci de fapt, este eul o problema în viața omului? Eu personal aș considera că nu, atâta timp cât nu el este cel care deține controlul. 

  În această carte am avut plăcerea să observ o altă abordare asupra eului. 

   Autorul împarte prezentarea sa în patru părți: falsificarea protectoare, evitarea situațiilor conflictuale, descărcarea psihică în condiții de suprasolicitare și compensarea realităților indezirabile. Toate sunt metode prin care eul încearcă să se protejeze în situații de frustrare și conflict. Toate cele patru procese defensive au fost grupate de către Sigmund Freud într-o singură noțiune comună: mecanisme de apărare. În prezent însă, psihanaliza a preferat să renunțe la acest termen considerat neadecvat, și s-a adoptat noțiunea de procese defensive pentru a face referință către același grup de procese menționate mai sus. 

  Ce am apreciat la această carte este capacitatea autorului de a îmbina detalii tehnice cu explicații logice și pe înțelesul tuturor, oferindu-ne o altă perspectiva asupra a ceea ce suntem.

   De asemenea, acesta a reușit să includă un număr destul de mare de informații noi din punctul de vedere al cititorului neavizat și să le prezinte într-un fir narativ logic și consecvent, fără însă a se pierde în detalii nenecesare care ar putea să ne bulverseze la momentul citirii.

   Autorul a dedicat de altfel cartea tuturor profesorilor și studenților săi care și-au pus vreodată întrebări despre percepție. O inițiativă lăudabilă care a rezultat într-o monografie excelentă din punctul meu de vedere a psihicului uman și care poate fi citită de oricine vrea să scoată din ascundere realitatea psihică și emoțională proprie. 

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Herald

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Autori români