Domnița Lacului (Witcher – cartea a VII-a) de Andrzej Sapkowski – Editura Nemira – recenzie

Domnița Lacului (Witcher – cartea a VII-a)

Autor: Andrzej Sapkowski

Editura Nemira
Colecția Armada
Data publicării în limba română: 2020
Titlu original: Pani Jeziora (1999)
Traducere: Mihaela Fiscutean
Număr de pagini: 592

  În cartea a VII-a a seriei The Witcher, penultima, Geralt, Yennefer și prințesa Cirilla sunt prinși din nou într-o țesătură tăioasă de comploturi, jocuri de putere și lupte sângeroase, cărora încearcă să le supraviețuiască, în căutarea unei oaze de liniște.

  Este păstrat tonul cinico-amuzant, tipic autorului narator, care lasă loc în momente critice perspectivelor individuale ale personajelor – capabile să atingă, prin empatie, fiecare coardă a spectrului emoțional. Nu lipsesc experimentele în structura capitolelor, structură care a cunoscut ușoare, dar constante modificări în toate cărțile dedicate vrăjitorului-mutant din Rivia.

  Sapkowski își reconfirmă capacitatea de-a trece de la general la particular, încadrând micile momente cotidiene din viața protagoniștilor și a eroilor secundari în scenarii pe cât de grandioase, pe atât de devastatoare, legându-le nonșalant prin fire lăsate aparent suspendate, aducând înapoi în scenă oameni, fapte sau noțiuni împrăștiate cu mimată nepăsare anticipativă în cronica isprăvilor trecute ale lui Geralt.

  După ce răzbate prin portalul din Turnul Rândunicii, scăpând cu viață aproape miraculos, prințesa Cirilla se trezește într-o lume condusă de elfi. Ajunsă în imposibilitatea de a-și împlini destinul, va avea nevoie de toate talentele ei de războinică și de vrăjitoare, pentru se întoarce în universul său.

  Ciri e copila din profeție și nu poate să se lase învinsă. Știe că trebuie să evadeze ca să se alăture din nou prietenilor ei protectivi, Geralt și Yennefer.

  Leo Bonhart, omul care a urmărit-o, a rănit-o și a torturat-o pe Ciri, este încă pe urmele ei. Iar lumea e încă în război.

  Bătălia decisivă de la Brenna, dintre Regatele de Nord aliate și armata invadatoare din Nilfgaard este oglindită din diverse puncte de vedere, dând viață unei descrieri corale de impact. E o modalitate foarte originală de a surprinde toată grozăvia războiului, în care mai multe micro-universuri și voci umane își găsesc o identitate care altfel s-ar pierde prin strigătele de furie, țipetele răniților sau incitarea la măcel.

  Accentul se deplasează continuu de la un personaj la altul, de la marele conducător la soldatul panicat, ajungând chiar și dincolo de câmpul de luptă, într-un cort ce servește drept infirmerie, unde putem percepe cu toate simțurile efectele reale ale războiului și putem înțelege absurditatea lui.

  Mai surprinzătoare decât oricând pe parcursul seriei sunt interludiile, ele stabilind legături neașteptate cu miturile oficializate ale lumii noastre, nu numai cu unele generice, vag recognoscibile, ca până acum.

  Sir Galahad, cavalerul Regelui Arthur, dă peste Ciri la scăldat, o crede Domnița Lacului din Camelot, iar ea îi istorisește aventurile ei.

  Paralel cu evenimentele urmărite, la ani după povestea principală, vrăjitoarea Condwiramurs este ucenică la Nimue, Doamna Lacului, pentru a studia legenda lui Geralt și Ciri, unde are vise clarvăzătoare, stimulate de cercetarea tablourilor și a altor ilustrări imaginative ale acesteia.

  La nivel narativ ni se oferă o lectură fluidă, rapidă, care captivează, menținându-ne absobiți de curgerea sa. În același timp, textul este presărat cu referințe, omagii, citate din teatru sau literatură, istorii paralele, ce pe lângă faptul că încântă cititorii foarte atenți, ajută la înfrumusețarea operei literare, ridicând-o cu mult peste stereotipurile unui gen care, în imaginea colectivă și uneori chiar în realitate, sacrifică verosimilitatea în favoarea clișeelor și scenele fără excese, în numele epicității.

  Așadar, două caracteristici care diferențiază foarte mult această carte de cele anterioare sunt metatextualitatea și incursiunea pe teritoriul science-fiction-ului, asupra cărora nu e indicat sa ne oprim prea mult, pentru a evita spoilerele și a nu plictisi. Elementele respective pot fi în concordanță cu istoria și mitologia pe care Sapkowski le-a creat pentru universul său, dar anumite alegeri vor fi apreciate de cititorii mai orientați spre amestecul de genuri literare, în timp ce ar putea părea incomode pentru cei care abordează saga cu intenția de a savura un fantasy clasic. Însă asta e, polonezul a ținut neapărat să se joace cu regulile beletristicii, ieșind parțial învingător și parțial învins.

  Domnița Lacului, la fel ca toate scrierile autorului, are parte de o abordare inteligentă, atentă la cel mai mic detaliu, care își găsește echivalarea în psihologia personajelor, pornind de la amestecul lor de lumini și umbre, atuuri și slăbiciuni, dar și în panoramarea unor scene ce sunt, în același timp, plauzibile, uimitoare și șocante.

Din seria The Witcher (Wiedźmin) fac parte volumele:

Ultima dorință / The Last Wish / Ostatnie życzenie (1993)
Sabia destinului / Sword of Destiny / Miecz Przeznaczenia (1992)
Sângele elfilor / Blood of Elves / Krew elfów (1994)
Vremea disprețului / Time of Contempt / Czas pogardy (1995)
Botezul focului / Baptism of Fire /  Chrzest ognia (1996)
Turnul Rândunicii / The Tower of the Swallow / Wieża Jaskółki (1997)
Domnița lacului / The Lady of the Lake / Pani Jeziora (1999)
Anotimpul furtunilor / Season of Storms / Sezon burz (2013)

Carte disponibilă pe site-ul Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți