Dragostea printre jaluzele

Dragostea printre jaluzele

   Gelozia  este sentimentul care umbrește și întemnițează înțelepciunea. Una dintre cele mai dureroase emoții umane, gelozia ne aduce în pragul disperării, întunecă rațiunea, poate depăși limitele înțelegerii, conducând la excludere și însingurare.

   În 2011, un raport al Organizației Mondiale a Sănătății anunța că gelozia este cea mai distructivă dintre toate pasiunile umane, fiind cauza majorității crimelor pasionale de pe mapamond. Atât de des întâlnită, probată, şi-atât de bine ascunsă… Metaforic, am numit gelozia „dragoste printre jaluzele” ( cuvânt înrudit semantic și etimologic cu „gelozia” luat de la francezul „jalousie”),”), sentiment nemărturisit, tăinuit, ascuns în umbra rațiunii.

   Trăgând cu ochiul și la alții (tipic feminin, veți spune!) am aflat că există un top al geloziei la diferite națiuni: spaniolii geloși aveau dreptul sa-și închidă soțiile în mănăstire, pentru un timp limitat sau pentru totdeauna; rusul nu-şi ucide soția necredincioasă, ci se spânzură el; germanii fac din gelozie o chestiune de onoare, pentru a avea ocazia să se bată; americanul nu este gelos, fiindcă prețuiește mai mult timpul și sănătatea lui decât pe soție; grecul nu este gelos deoarece consideră că, din toate câte se pot repara pe lume, cel mai ușor se repară pierderea femeii; triburile din insulele Sandwich taie urechile femeilor suspecte de infidelitate; somalezii cos preventiv labiile vaginale ale fetițelor. Despre români cam știm: în linii mari, învinețesc ochii „păcătoaselor”! Bogată istorie, mândre civilizații, femeile mereu oprimate.

   Şi-atunci de ce m-ar mira că suntem tot noi, femeile, arătate cu degetul? De ce până și cei mai mediocri dintre bărbați se simt ca niște zeități atunci când se compară cu femeile? Îmi spunea un cunoscut: „Uneori sunt atât de gelos încât îmi vine să sparg ceva: semințe, telefoane, conturi de Facebook!…”

   Bărbații tind să nege sentimentele lor de gelozie, dar o reprimă adeseori prin furie si violență, în timp ce femeile admit mult mai repede sentimentelor de gelozie si reacționează manifestând depresie, tradusă prin…vigilență! Se știe: o femeie geloasă va investiga mai bine decât F.B.I.-ul!

   Dar totul se explică: încă din cele mai vechi timpuri, bărbații au fost preocupați de reproducerea speciei, în timp ce femeile s-au axat pe siguranța ei. Astfel, gelozia masculină se va raporta mai mult la sexualitate, iar cea feminină la afectivitate, sinonimă nevoii de siguranță și stabilitate. Formele hidoase prin care se manifestă gelozia, înseși cuvintele „gelos”, „a gelozi” devenite periorative, atrag priviri piezișe și ironii. La femei, nesiguranța cu privire la propria valoare duce adesea la gelozie, la anxietate, la dorința de control; din păcate, la bărbați se va transforma în agresivitate și brutalitate.

   La gelozie nu ar trebui să se răspundă agresiv, ci cu dialog și dovezi de încredere. Toți visăm o dragoste reciprocă, una care să ne absoarbă cu totul, pe care să nu o împărțim cu nimeni. Când suspectăm că ființa iubită se gândește la altcineva, devenim nefericiți și răzbunători. Cauza nefericirii noastre este acum obiectul urii noastre. Îl vom urî pe cel iubit pentru că ne provoacă cele mai rele gânduri, frustrări. Îl vom invidia și urî și pe cel care se bucură acum de atenția persoanei iubite. În simbolistica populară al culorilor, galbenul este asociat cu idea de gelozie, pornind de la expresia „galben de invidie”. Gustul dulce al dragostei va fi înlocuit de amărăciunea de fiere a geloziei. Trandafirul galben este și el catalogat ca un mesaj direct al geloziei. Și tot în popor se spune că „bărbatul este capul, iar femeia este gâtul”. După cum se știe…gâtul poate întoarce capul în orice direcție vrea el! 🙂

    Recunosc: literatura nu a produs niciun personaj feminin asemănător lui Othello. Dar am întâlnit atâtea Desdemone… cât „polițiste sub acoperire”!!!

Sursa foto> Printerest