Edith Piaf: fara iubire suntem nimic de Jean-Dominique Brierre-Editura Rao

Edith Piaf: fără iubire suntem nimic de Jean-Dominique Brierre

Titlu original: Edith Piaf: sans amour on n’est rien du tout
Traducere: Vasile Savin
Editură: Rao
Anul apariției: 2014
Număr pagini: 224
Nota mea: 8,5/10

Prezentarea editurii:
,,La cincizeci de ani după moartea sa, această biografie foarte bine documentată trasează destinul măreț și bulversant al celei mai mari doamne a cântecului francez, cunoscută și astăzi la nivel mondial. Ce rămâne astăzi din Edith Piaf? Un repertoriu, cântat încă de numeroși artiști, o legendă, țesută dintr-o viață măreața și tragică, o voce excepțională care continuă să ne emoționeze până în adâncul inimii. Jean Dominique Brierre ne conduce pe urmele lui Piaf, ale debutului ei în Parisul interlop al cartierului Pigalle, ale turneelor sale triumfătoare în America de după război. De la P’tit Louis la Marcel Cerdan sau Theo Sarapo, ultimul soț, trecându-i în revista pe Cocteau, Montand, Aznavour, Canetti, Coquatrix, Moustaki… cu toții se regăsesc în aceasta biografie, toți bărbații pe care ea i-a iubit și cei cărora le datorează succesul în cariera sa. Această carte trasează parcursul atipic al acestei mari cântărețe a muzicii franțuzești.”

Stau și scriu această recenzie în timp ce ascult muzica lui Edith, însă nu știu ce mai poate fi spus despre acest talent, despre cea mai renumită pariziană care a cucerit lumea cu glasul ei aurit. Nu cred că există vreun om care nu a auzit de franțuzoaica Edith Piaf și de renumitele ei cântece, proiecții ale vieții sale, printre care se numără Non, je ne regrette rien, La Vie en Rose, Milord, Padam, Hymne à l’amour. Când le auzi ai impresia că cea care le cântă a fost cel mai fericit om din lume, însă fericirea nu se clădește așa ușor…
Edith Giovanna se naște pe data de 15 decembrie 1915 într-o mahala, fiind fiica a doi artiști săraci. Are o copilărie plină de lipsuri și neajunsuri, fără o mamă care s-o sprijine la greu. Ea debutează în cartierul parizian Pigalle, cântând pe străzile presărate de pericole și interlopi care-i vor influența viața. Se îndrăgostește, naște o fetiță, însă soarta nu-i este favorabilă, căci aceasta va ajunge în custodia tatălui, după care va muri de meningită la numai doi anișori. „În orice caz, un lucru e sigur: are optsprezece ani și nu va mai simți niciodată experiența maternității.”
Louis Leplee o descoperă pe Edith pe stradă și-i propune să lucreze în cabaretul lui. Această acceptă și este botezată de acest mentor care o lansează „puștoaica Piaf”, întrucât vocea ei este comparată cu cea a unei vrăbiuțe (Piaf = vrăbiuță). Așa își începe cariera artista care în scurt timp va ajunge un mare nume. Viața ei este presărată de nenumărate povești de dragoste, fără a fi deranjată de faptul că este amanta unui bărbat însurat sau că își înșeală soțul. Cel care și-a pus cea mai mare amprentă asupra vieții și asupra sufletului ei este boxerul Marcel Cerdan, pe care moartea i l-a răpit.

Nu cred că există cântăreți care să fi avut o activitate atât de intensă ca a lui Piaf. Repertoriul ei de câteva sute de cântece l-ar face invidios pe oricine. A susținut zeci, sute de concerte, turnee, nu numai în Franța, ci și pe continentul american. A jucat și în câteva filme ceea ce denotă că a fost un artist complex, care a pus suflet în tot ce a făcut, pentru care muzica era cea care-i oferea putere, iar acea muzică, acele versuri, luau naștere din inima sa alimentată cu iubire.
Pe data de 10 octombrie 1963 Edith Piaf moare, după câteva lupte cumplite cu boala. Iubea atât de mult cântatul, încât și-a neglijat sănătatea, muncind deseori până la epuizare. Poate că artista nu se mai află printre noi, însă ea va rămâne veșnic vie prin melodiile sale ce farmecă omenirea, pentru care reprezintă un model de ambiție, putere, demn de urmat. Edith Piaf este cântăreața mea de origine franceză favorită, ale cărei capodopere i le ascult cu fiecare ocazie, căci mă pun pe gânduri, mă fascinează, prin multitudinea de sentimente și trăiri pe care le transmit. Îl felicit pe Jean-Dominique Brierre, deoarece a reușit să scrie această carte despre un om minunat, despre ,,școala muzicii franceze”! Cartea are și câteva poze superbe ce surprind evoluția artistei…
Vi-o recomand cu mare drag, căci mesajul pe care Edith dorește să ni-l transmită este acela că ,,fără iubire suntem nimic”. Fără iubire tânăra cântăreață din Pigalle nu ar fi ajuns Edith Piaf, fără iubire viața noastră este egală cu zero, fără iubire nu am fi oameni, nu am fi noi…

Câteva fragmente care, sper eu, vă vor convinge să oferiți o șansă acestui volum:
,,Imaginați-vă un chip palid, aproape livid, se înflăcărează ziaristul, în care găsești atât intenția răutăcioasă a unui puștan de Poulbot și, la încheietura nasului, un fel de noblețe patetică și secretă, fără îndoială ignorată. Fetișcana Piaf nu poartă decât un pulover destul de sărăcăcios peste o rochie absolut simplă: nu știe să facă vreun gest, iar lumina proiectoarelor o jenează, nu știe nici măcar să salute; de fapt, nu știe nimic… Dar cântă… Fata aceasta venită de pe trotuar dă cântecelor de stradă aceeași poezie sfâșietoare, pătrunzătoare și ușor veninoasă ca și Carco în romanele sale cu subiecte din lumea străzii. O simți pătrunsă de umezeală, de frig, înghețată de acea ploaie măruntă care udă asfaltul pe unde trec niște siluete neliniștitoare.”
,,Aveam conversații lungi, foarte serioase. Îmi vorbea de lecturile sale. Ceea ce m-a uimit este că citea Platon. M-aș fi așteptat să citească romane polițiste, dar nu, ea citea Platon. Se interesa mult de filosofie și de unele teorii mistice. Discutam despre subiecte ca nemurirea sufletului.”
,,Asta dă Non, je ne regrette rien, explicase textierul, înainte de a-i mărturisi lui Charles care era foarte reticent: cântecul îi este destinat lui Piaf. Intenție logică fiindcă textul traduce exact starea de spirit a cântăreței în acel moment dificil din carieră. Evocă trecutul – un trecut haotic, dar pe care ea și-l asumă pe deplin -, însă, în timp ce mulți o cred terminată, el anunță și un viitor mai bun, cu acel vers care sună ca o formulă magică: ,,O iau de la capăt”. Nu va trebui nimic mai mult pentru ca Piaf să facă din acest cântec instrumentul renașterii sale.”
,,După ce voi muri, se vor spune atâtea despre mine încât nimeni nu va ști cu adevărat cine am fost. Îmi veți zice că asta nu are importanță. Este adevărat. Dar e un gând care mă rănește.” – Edith Piaf

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Edith Piaf: fără iubire suntem nimic de Jean-Dominique Brierre este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Cosmin