Eu impotriva M.E.A.! sau Revolta de Daniel Botea

Eu împotriva M.E.A.! de Daniel Botea

Editura: Etnous
An apariţie: 2016
Nr. pagini: 162

DOUĂ DESTINE ÎMPOTRIVA TUTUROR!

     Multe evenimente s-au petrecut de când am recomandat primul volum-Eu împotriva mea!, dar schimbările intervenite şi starea mea s-au potrivit cumva cu situaţia lui Leinard alias Daniel.
Personajul a înflorit, iar autorul (să ne bucurăm în avans) îl putem considera proaspăt absolvent al Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu. 🙂

      Pentru a înţelege evoluţia trebuie să citiţi ce se întâmplă în volumul 1, acolo îl vor cunoaşte pe Leinard şi a lui răzvrătire pentru ca pe parcurs să îşi dea seama că piticul de pe creier îl determină să facă mai mult de atât.
      Dacă în primul volum râdem foarte mult, în al doilea acţiunea se concentrează strict pe investigaţii, scrisorile transmise către Carla, transformările sufleteşti se fac simţite, renunţă cumva la indiferenţă şi dezvoltă alte abilităţi.

     Leinard sau Daniel pare să se învârtă în jurul necazurilor, le caută cu lumânarea şi de multe ori descoperă indicii preţioase. În ton cu vremurile şi parcă într-un fel o revoltă împotriva sistemului, împotriva tuturor celor care ne conduc, el ne arată ceea ce pierdem din vedere.

      Ne orientăm către lucruri trecătoare şi luptăm pentru banalităţi când simplul fapt că suntem sănătoşi şi fericiţi alături de o familie ar trebui să ne împlinească.
      La început un rebel şi un împrăştiat, merge din aproape în aproape până o găseşte pe Carla, orfană ca şi el, dar deschisă şi iubitoare, arătându-i prin încrederea care i-o oferă, dar şi prin credinţă că se poate schimba şi nu în oricine, ci într-un om mai bun.

      La sfârşitul primului volum aflăm că a ales să fie parte dintr-un experiment al unui medic, în schimb Carla va primi tratament, dar şi atenţie pentru a se vindeca de cancer. Un gest surprinzător, mai ales din partea unei persoane care pare să nu dea doi bani pe nimeni. Acum când deja a spus Da, trebuie să se supună regulilor, numai că el fuge din Braşov. Pe drum va cunoaşte pe Ancuţa şi mama ei, o bătrână afurisită, extrem de curioasă. Asemănarea lui Leinard cu o anume persoană va aduce după sine şi propunerea de a fi pictat în schimbul banilor. Cum ar putea să refuze un venit în plus, mai ales că intenţiile lui sunt de a sta în umbră cât mai mult timp.

       Pare să se liniştească de moment, numai că Agenţia este pe urmele lui înregistrând fiecare pas. Într-un fel se aştepta, dar parcă şi-ar fi dorit să închidă ochii şi să găsească o soluţie magică, dar cum nimic nu pică din cer, el alege să se revolte aşa cum ştie mai bine.
      Vom avea parte de situaţii amuzante, urmăriri cu pistoale, situaţii care par la limită, încât nici nu ştim ce să mai credem, unde există ficţiune şi unde există strategie militară.

      Comunicarea constantă a autorului cu cititorul a făcut trecerea de la o stare la alta să fie flexibilă, deşi pe alocuri unele scene nu mi-au plăcut din cauza emoţiilor care le-a transmis.
      Dacă la început interacţiunea era doar cu băieţii cititori, acum şi domnişoarele au parte de atenţie specială, constant are grijă de sentimentele lor, de parcă ar vrea să arate că latura romantică nu este doar o părere eronată, ea chiar există.
      Simţi că eşti parte dintr-un film de acţiune în care personajul nu are stare. Acum este în apartament şi caută dovezi, acum este pe stradă luptându-se cu propriul corp ca să meargă mai departe şi să depăşească simptomele induse de substanţele care le primeşte periodic.

      Am fost alături de Carla şi am simţit din scrisorile ei dragostea pentru Leinard, dar şi cum se încurajează reciproc. Indiferent de situaţie, nu cred că este de dorit să ajungi să faci orice pentru ca o persoană să trăiască. Aşa este Leinard, se revoltă cu sistemul, cu oamenii, cu viaţa pentru ca o adolescentă să aibă parte de a doua şansă.
Acţiunea, sentimentele rămân suspendate pentru că totul se termină într-un mare fel, lăsându-mă în aer.

„Ce ar folosi unui om să câştige lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?”

     Daniel Botea are un fel diferit de a scrie, o face pentru prieteni, le plasează o acţiune şi vrea să îi pună să gândească, se sfătuieşte cu cititorul, face haz de necaz pentru ca la final să aducă în prin plan câte o replică menită să întrigă.
      Se simte că este un răzvrătit şi dacă ar avea o putere magică sigur s-ar distra trezind la realitate România, însă din moment ce nu are cum construieşte strategii din mers şi tacticile diplomatice par să nu fie stilul lui.
     De ce? Probabil consideră că noi, românii avem nevoie de mai mult, nu de vorbe de duh, ne-am săturat să aşteptăm şi cel mai bine ne stă când declanşăm câte o revoluţie. 😀

     Am selectat câteva fragmente care mi s-au părut relevante pentru a înţelege spiritul acestei cărţi.

     „Te gândeşti vreodată că tu eşti beneficiarul miilor de ani de muncă ce stau în spatele invenţiilor de acum? Eşti recunoscător sau nemulţumit? Te gândeşti vreodată că poate şi tu ar trebui să faci ceva pentru cei care vor urma? Faci cu adevărat ceva în sensul ăsta? Vezi evenimentele trecute doar ca pe istorie sau stai într-adevăr să gândeşti ceea ce a însemnat un război mondial, o foamete, Holocaustul, sclavia, comunismul sau ce aduce democraţia? Îţi poţi imagina că cea mai prosperă capitală a Europei de astăzi, Berlinul, a fost divizată, la propriu, de un zid cu doar puţin timp în urmă? Nu!”

      „M-am închinat la un sfânt termopan şi mi-am frecat ultimii bani rămaşi în portofel de un preot, ca apoi să se producă miracolul. Am sfinţit ochii dracului şi culmea: s-au înmulţit.”

     „Pentru prima dată în săptămâna aceasta realizez că nu pot fugi de viaţa mea şi de problemele mele, indiferent de locul unde sunt, asta deoarece se pare că eu sunt cel care le târăşte după mine, cum îşi poartă melcii cochilia în spate.”

       „De obicei femeile sunt mai înţelegătoare după ce le explici, dar insistă mereu să ştie.”

      „Mă simt precum adolescenţii puşi în situaţia de a le explica părinţilor că aceştia nu vor viaţa pe care au ales-o ei pentru dânşii. Că nu vor ca aceştia să îşi reconstituie viaţa lor prin intermediul copiilor, că nu vor să facă ceea ce părinţii lor nu au avut curajul să facă. Pentru că nu îi defineşte pe ei, pentru că ei sunt altcineva.”

     „Păi credeţi că Dumnezeu apreciază mai mult că staţi voi la rând să pupaţi obiectele de profit ale preoţilor în loc să ajutaţi un om la nevoie? Nu asta înseamnă să fii creştin, asta înseamnă să fii cretin.”

     Îl felicit pe autor pentru perseverenţă, ştiu că are gânduri mari şi trebuie să descoper ce se întâmplă în ultimul volum. Sufletul lui este atât de agitat încât chiar mă gândesc cu groază ce soluţii ar putea să găsească pentru Carla şi Leinard. Sper doar să fie un final pozitiv, iar cei care i-au folosit pentru propriile interese să fie pedepsiţi. 

   Îi mulţumesc lui Daniel că mi-a dat voie să descoper ce se întâmplă în Eu împotriva M.E.A.!
Acum rămâne să vedem ce surprize ne rezervă în următoarea perioadă.

Autor: Mili