Flash Interview-Adrian Christescu-13 intrebari in 5 minute

Flash Interview-Adrian Christescu-13 întrebări în 5 minute

1.Care a fost cartea ta de debut?

Adrian Christescu: – Am debutat în 2011 cu o culegere de povestiri intitulată ,,Trofeul”. La scurt timp, nici o lună, am aflat cu surprindere că volumul luase premiul de debut la Salonul Internațional de Carte din Iași ce se desfășurase în partea a doua a lunii septembrie. Nici până în ziua de astăzi nu știu cum ajuns volumul meu să concureze la acest salon de carte. Am avut surpriza să fiu invitat cu doar două ceasuri înainte de un eveniment care mă includea pe mine și pentru care nu eram pregătit deloc. Dar, până la urmă, totul a fost OK!

2.Cine a fost primul cititor al scrierilor tale?

Adrian Christescu: – Primul meu cititor a fost unchiul meu Claudiu Christescu cel care timp de peste trei decenii a fost secretar literar al Teatrului Național din București. Am trăit vreo trei zile cu stress maxim după ce i-am trimis primele mele povestiri pentru că știam despre el că nu s-ar fi sfiit să mă trimită la plimbare dacă nu i-ar fi plăcut textele. Vocea lui gravă care m-a luat direct și mi-a spus că ,, chiar ai ce căuta pe zona asta” m-a mai liniștit. Apoi a venit și confirmarea lui Alex Ștefănescu venită prin intermediul site-ului ,,Poșta Redacției”și am început să sper că, poate, scrierile mele vor vedea cândva lumina tiparului.

3.Care dintre romanele tale este “cartea ta de suflet”?

Adrian Christescu: – ,,Destinul Lupului Singuratic” și povestirea Trofeul din primul volum de povestiri sunt poveștile care sunt cele mai aproape de sufletul meu.

4.Cu care dintre  personajele tale te identifici?

Adrian Christescu: – Două, chiar trei dintre povestirile din primul volum sunt scrise la persoana a I-a și sunt într-un fel autobiografice. În rest, nu am încercat să ,,echipez” nici un personaj cu calitățile și defectele mele, atât cât le cunosc, pentru că am încercat să mă țin cât mai departe și am încercat să fiu un ,,povestitor” cât mai obiectiv al imaginației proprii.

5.Care roman al tău ai vrea să fie ecranizat?

Adrian Christescu: – Toți criticii și cititorii mei s-au pronunțat asupra faptului că ,,Destinul Lupului Singuratic” are un foarte bun potențial cinematografic iar eu sunt ferm convins de aceasta. De altfel, așa l-am și scris. Romanul acesta a fost o transcriere a unui film care s-a derulat în mintea mea pe tot parcursul muncii la acest proiect. Când l-am început habar nu aveam unde o să ajung dar aveam scena de început în cap. Apoi, pe măsură ce mă așezam în fața paginii goale, filmul a curs mereu până când am simțit că am ajuns la un prim sfârșit. După, a fost o adevărată muncă de chinez să articulez amănuntele și datele dar, cu ajutorul câtorva colaboratori, lucrurile s-au orânduit așa cum trebuie.

6.Ce actor ai vedea in rolul principal?

Adrian Christescu: –E o întrebare grea. Acțiunea acestui roman se întinde pe o perioadă de aproape patruzeci de ani așa că ar trebui măcar doi actori pentru a da viață acestui rol al lui Virgil. Într-o variantă românească cred că mi-ar place să-l văd pe Ovidiu Nicolescu iar într-una internațională pe Edward Norton.

7.Cât timp îţi ia scrierea unei cărţi?

Adrian Christescu: -Ținând cont că merg zilnic la serviciu și uneori, destul de des, sunt supus chinului de a călători o sumedenie de timp pentru diverse probleme de serviciu, destul de mult. La ultimul roman am scris doi ani. E adevărat că am avut pe la mijlocul lui o pauză de un an din diverse motive familiale și de altă natură dar, per ansamblu, slavă Domnului că există zilele de sâmbătă și duminică. Bine… și să nu uit de diminețile cotidiene în care pot lucra de la cinci la șapte.

8.Cum treci de momentele de “blocaj ale scriitorului”?

Adrian Christescu: – Nu pot spune că am blocaje ci, mai degrabă, puterea de a mă convinge că am suficient timp pentru a mă așeza la scris. Odată pus în fața calculatorului ,,filmul” din capul meu se conectează repede.

9.Ce autor preferat ai?

Adrian Christescu: -Citesc mult și cred că ar fi extrem de greu să nu îi uit pe toți aceia care mă țin noaptea cu sufletul la gură răsfoind pagină după pagină. Stephen King, Kenn Follet, Jeffrey Archer, Umberto Eco, Paul Johnson, Andrei Pleșu, Erich Maria Remarque sau Carlos Ruiz Zafon sunt câțiva dintre autorii cărora le citesc cărțile necondiționat. Poate în copilărie Jules Verne și Karl May au fost pe primul loc acuma însă, e mai greu!

10.Când ai fost prima dată la un târg de carte şi la care?

Adrian Christescu: -Sincer, nu cred că pot răspunde la această întrebare. De când mă știu merg la toate târgurile de cărți de care aflu. Pe vremuri, în armată, săream și gardul fără învoire pentru a mă putea duce să-mi cumpăr cărți. Nu țin minte când am fost la primul meu târg de carte chiar dacă am niște amintiri încețoșate din anii 70’ la o lansare de vinil cu ,,Ruy Blas” la magazinul Melodia pe Calea Victoriei.

11.Cu ce edituri colaborezi?

Adrian Christescu: -După mai multe încercări cu felurite edituri care nu au binevoit niciodată să-mi răspundă la vreun mail am avut norocul să-i întâlnesc pe cei de la ADENIUM. Am descoperit o editură tânără și m-am ales cu o sumedenie de prieteni acolo. Când mă duc la ei mă simt ca și cum aș fi într-o casa de-a mea, una mai specială, în care nu intru decât în momente de sărbătoare.

12.Ce gen de muzică preferi? Ai o piesă favorită?

Adrian Christescu: -Ascult opera pe pâine și am o discografie impresionantă începând din primul deceniu al secolului trecut, dar toată această pasiune a început după patruzeci de ani. Dintotdeauna am ascultat rock-ul în toate formele sale de exprimare, pur, psihedelic, alternativ ș.a.m.d.

13.Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Adrian Christescu: -Am început pe la douăzeci de ani cu ,,Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți” și am ajuns aproape de cincizeci de ani la ,,Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât îmi iubesc mai mult câinii”. În rest, putem negocia că doar suntem la Porțile Orientului!

Mulţumesc, Adrian Christescu! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!