Ierusalim-Sensul Lumii de Stavrofora Theodora (Videscu)-Editura Nemira

Ierusalim-Sensul Lumii de Stavrofora Theodora (Videscu)

Editura şi anul apariţiei: Nemira, 2015
Număr pagini: 251
Autori: Stavrofora Theodora (Videscu)

“Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare şi regi se vor ridica din tine. Voi pune legământul Meu între Mine şi ţine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine.Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în care pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică şi vă voi fi Dumnezeu. ( Facerea 17, 1 – 8)”

IERUSALIM – SENSUL LUMII este un titlu pe care mi l-am dorit. Fără ca asta să însemne că eram în căutarea de confirmări sau infirmări de vreun fel în ea, fără ca asta să însemne că sunt vreo împătimită a cărţilor religioase, căci este prima de genul ăsta pe care am simţit imboldul de a o citi.
Că mă aflam în căutarea a ceva, asta e sigur, aşa cum fiecare din noi o facem de-a lungul vieţii. Căutăm împliniri, senzaţii, lucruri, oameni sau locuri, ceva bine ştiut sau, dimpotrivă, ceva neclar. Ceea ce nu prea mai pare sigur, e faptul că unele întâmplări sunt doar simple coincidenţe.
Căci cartea o primisem de unde nu mă aşteptam, încă de la începutul lui noiembrie, dar, cumva nu am reuşit să o încep până în, coincidenţă sau (…?) chiar săptămâna Naşterii Domnului, adică a Crăciunului.

Aşadar, în mijlocul a tot felul de lucruri care puteau merge prost, cele mai multe lucruri au mers surprinzător de bine. Iar legătura, dacă există într-adevăr, vreuna, am conştientizat-o abia după câteva capitole citite.
Nu mă voi lansa acum în vreo pleiadă de afirmaţii motivaţionale, gen “citeşte şi vei descoperi secretul x” şi nici nu voi spune că m-a convins să mă apuc de citit zeci de cărţi religioase. Ceea ce voi spune, însă, este faptul că am simţit ceva special citind-o; ceva încă nedefinit, dar ce ştiu că mi se va lămuri la momentul potrivit.
Ce vei găsi deci, în Ierusalim – sensul lumii, dacă alegi să o citeşti?
Însemnări despre locurile sfinte, exact aşa cum şi anunţă coperta. Detalii preţioase pentru orice om, indiferent de apartenenţa religioasă; citate biblice.
Relatările sunt sprijinite pe educaţie, documentare, experienţă, mult devotament şi, ceea ce mi-a plăcut poate cel mai mult legat de acest aspect, este imparţialitatea, care aici, zic eu, are valoarea atât de preţioasă a confirmării.

Vorbind despre mai multe popoare şi locuri, despre religii şi tradiţii, despre suferinţe sau izbande, nu se simte niciunde părtinirea unora, în detrimentul altora. Iar astfel se dovedeşte puterea exemplului, că toleranţa şi respectul chiar ar putea fi calea către mai puţină suferinţă, fără ca asta să însemne delăsare ori habotnicie.
Iar dacă aspiri să şi înţelegi ceea ce citeşti, trebuie să fii pregătit pentru concentrare, timp pentru mai multă documentare, o minte deschisă, apel la cunoştinţe din mai multe domenii, capacitate de analiză şi sinteză.
Legat de conţinut, trebuie să spun că mai mult mi-a plăcut prima jumătate, în care sunt majoritar însemnări despre locurile sfinte şi citate; ele sunt prezente şi în partea a doua, dar cu o pondere mai mică, lăsând loc şi unor relatări despre sfinţi, preoţi români şi activitatea lor în locurile sfinte.
Capitolul 25, ultimul, este dedicat experienţelor duhovniceşti la locurile sfinte, mai exact mărturii ale unor oameni care au ajuns acolo, iar dintre ele cel mai mult mi-a plăcut chiar prima dintre ele, poate pentru că şi mie, aşa cum notează autorul ei, “aşteptările mi-au fost depăşite” citind această carte, lăsând o urmă importantă în suflet şi deschizând, totodată, o cale specială…
Cartea se încheie cu două anexe, din care, din nou, trebuie să votez pentru prima; ea se referă la Pontiu Pilat (acela care s-a spălat pe mâini în faţa mulţimii şi L-a trimis pe Iisus să fie răstignit, deşi nu îi găsise nicio vină… ) şi îndreaptă atenţia asupra a ceea ce s-a întâmplat cu acest individ, după momentul crucificării, evoluţia vieţii lui, care nu pare să fi fost una tocmai plăcută.

Autoarea. Stavrofora Theodora (Videscu) s-a născut în 1962, la Bucureşti. Înainte de a se dedica vieţii monahale a studiat, surprinzător, nu teologia, ci tehnică cinematografică, litere şi jurnalism având ulterior funcţii de jurnalist, regizor, realizator şi producător de televiziune.
“A scrie în secolul XXI o carte despre Ţară Sfânta, după ce alţii au scris mai înainte mii de pagini, pare inutil. Mulţi se vor întreba: La ce bun atâtea cărţi despre acest subiect?! Despre Israel, Ierusalim, patriarhii, profeţii, regii şi sfinţii acestor locuri, despre preşedinţii şi popoarelor care s-au succedat pe aceste pământuri s-a scris şi se va mai scrie. Tărâmurile Orientului Mijlociu cheamă la rugăciune, la meditaţie, la întrebări şi răspunsuri.”

NOTĂ: 8,5 / 10

Autor: Adelina