În boxa acuzaţilor de Michael Hartland-recenzie

În boxa acuzaţilor, de Michael Hartland-(Ruth Carrington)-recenzie

   Cunoscutul scriitor britanic MICHAEL HARTLAND s-a născut în Cronwall şi a absolvit cursurile Universităţii Cambridge. Înainte de a se lansa în literatură a lucrat ca diplomat douăzeci de ani, timp în care a călătorit foarte mult în lumea întreagă. De asemenea, a îndeplinit funcţia de director al Agenţiei de Antiterorism din cadrul O.N.U. A făcut documentare despre spionaj pentru radio şi televiziune, a scris articole pentru: London Times, Daily Telegraph şi Guardian.

   Acumulând o asemenea experienţă, el reuşeşte să abordeze, cu uşurinţă şi profesionalism, în cărţile sale, teme din lumea secretă a spionajului şi contraspionajului, conferindu-le astfel, un caracter de mare autenticitate. Cărţile sale au fost traduse în 27 limbi europene şi japoneză şi adaptate pentru BBC Radio-4 and Tv.
Actualmente trăieşte cu familia în Devon, unde lucrează la un nou proiect literar inspirat de terorismul Islamic.

   Primul său roman, intitulat “ÎN IAD PRINTRE MORŢI”, s-a bucurat de o primire entuziastă în rândul cititorilor din întreagă lume.
Curând, MICHAEL HARTLAND a devenit unul dintre cei mai mari scriitori contemporani ai genului thriller.
În limba română au fost traduse trei romane: ” Anul Scorpionului”, ”A treia trădare” şi “În Boxa Acuzaţilor”– publicat iniţial sub pseudonimul “RUTH CARRINGTON”

   Doctor Quinn ajunge acasă buimăcit de oboseală, găseşte casa plină de poliţişti, soţia lui Nikki şi copiii Tom şi Jessica nicăieri. Este speriat, confuz, disperat şi cumplit de obosit, le spune poliţiştilor unde a fost, dar Manning, şeful comisariatului din Bristol (Anglia) îl arestează convins că şi-a ucis soţia şi copiii.

“Quinn chiar nu înţelegea. Era prea năucit ca să mai şi vorbească.Trăia un adevărat coşmar.Cele trei zile care trecuseră i se păreau ireale. Omul cu înfăţişare sălbatică şi care condusese nebuneşte maşina parcă nici măcar nu fusese el, ci o altă persoană. Era convins că urma în curând să se trezească din somn, iar în acel moment coşmarul avea să ia sfârşit.”

   În cazanul de încălzire poliţia găseşte un cadavru dezmembrat, care ardea de câteva zile. Patologul presupune că este cadravrul lui Nikki, dar copiii nu sunt găsiţi. Ajuns la închisoare, Quinn încearcă să se adune şi cere dreptul la un avocat. Când îi permit acest lucru realizează că poate apela doar la Bill Taylor, un amic, vecin cu el, deoarece munca lui îl ţinea prea ocupat pentru prietenii.

   La început, când s-au mutat în cartier şi încă trăia soţia lui Bill, se mai întâlneau la un grătar, chiar îşi cumpăraseră împreună un mic iaht, pe care îl foloseau iniţial cu toţii, apoi pe rând. Quinn avea din ce în ce mai puţin timp liber, renunţase la chirurgie şi lucra ca medic de familie, aşa că era la lucru aproape tot timpul. Văzuse în timp cum Nikki se schimbă, mai ales după ce au crescut copiii, cum viaţa lui de familie începe să se destrame şi îşi dă seama că dragostea lor, dacă a existat vreodată (sau a fost numai atracţie) s-a răcit. De un lucru e sigur: îşiiubeşte copiii necondiţionat şi n-ar putea accepta să nu-i mai vadă, asta îl convinge oarecum că tot ce spune poliţia e minciună. De altfel în cele trei zile agonizante cât lipsise, îşi căutase familia. Venit după o gardă, obosit, a găsit casa goală şi s-a gândit că Nikki a plecat cu copiii. Aşa că i-a căutat peste tot unde credea că ar putea fi: la o cabană a familiei în alt comitat, la sora ei în alt oraş, iar acasă l-a aşteptat poliţia. Bill Taylor îi aduce un avocat tânăr Dixon, care nu numai că nu se descurcă, dar nici nu este interesat s-o facă. Cazul îl preia Alison Hope, care rămâne surprinsă de durerea din ochii lui Quinn, şi de convingerea lui că cei doi copii nu sunt morţi.

“Îi iubesc foarte mult pe amândoi, nici nu-ţi pot spune cât de mult…Şi cred că mi–aş fi dat imediat seama dacă ei mureau. Ar fi ca şi cum murea o părticică din mine. Cumva aş fi ştiut.”

   Alison lucrase la o firma mare de avocatură din Londra şi deseori se gândea să se întoarcă la avocatură “vie, fascinantă şi bine remunerată” din marele oraş. Dar îşi găsise aici refugiul, după decepţia suferită, care aproape o doborâse, departe de umilinţă şi bârfe.
George, prietenul ei, un tip solid şi de încredere, lucra ca detectiv privat şi începe discret să cerceteze ce ştia lumea pe străzi despre Quinn. El este cel care îi spune lui Alison că nu cu mult timp în urmă Quinn păruse un erou pentru oraş. Ajuns primul la locul unei înfruntări armate între bande, salvează una dintre victime, o faţă şi pentru că văzuse maşina care pleca de la locul crimei, apare la proces ca martor, declaraţia lui ducând la arestarea unui mafiot local Simon Boniface.Tânărul ucis era nepotul unui alt şef de bandă Jevangee, care însă lucra legal ca medic, la cabinetul lui mergând mulţi oameni bogaţi. Deşi bănuit de trafic de arme, prostituţie şi trafic de droguri nu a putut fi incriminat, adeverind zicala “hoţul neprins …negustor cinstit”.

   De-a lungul anilor poliţia nu-l putuse aresta nici pe Boniface, aşa că mărturia doctorului a fost providenţială. Doar că Boniface evadase de trei luni şi nimeni nu mai ştia nimic de el (ulterior îi va fi descoperit cadavrul, mort de trei luni) iar la proces jurase să se răzbune pe cei care l-au închis. Poliţistul care-l arestase murise de atac de cord, judecătorul moare într-un accident de maşină, şi Alison vorbeşte cu Manning, dar acesta nu acceptă să mai piardă timpul convins că doctorul şi-a ucis soţia. Descoperirea cadavrelor a doi copii creează o adevărată isterie, dar laboratorul afirmă că scheletele datează din perioada războiului, deci nici o legătură cu cazul.

   Cercetând în cartierul select în care locuia Quinn, unde lumea nu se prea vizita şi nu prea vorbea, George şi Alison îl cunosc pe Alan Mar, director onorific al firmei de construcţii unde Bill Taylor era asociat. Dar Alan Mar deţinea şi ziarele locale şi-i pune în legătură cu o reporteriţă Gina, care făcuse nişte cercetări despre un club. Gina îl ajută pe George să identifice un grup de vecini, care împreună cu Nikki participau la adevărate orgii cu alcool, droguri şi sex. Nikki avea mult timp liber pentru că avea o bonă la copii (care pleacă la un moment dat la Londra pentru că nu avea actele în regulă şi despre care nu se mai ştie nimic), copiii erau deja destul de mari şi Quinn era tot timpul la lucru, iar când se vedeau nu îndrăznea s-o întrebe prea multe de frică ca ea să nu plece cu cei mici.

   Quinn a încercat să discute cu ea, conştient că ea avea un amant, dar Nikki nega cu înverşunare.
George identifica o astfel de petrecere şi vede poze la Rebecca, vecină şi prietenă cu Nikki, cea care o şi duce la prima petrecere.
Apoi lucrurile se precipită: Quinn este atacat şi aproape omorât în închisoare, Rebecca se sinucide, judecătorul Carswel este ucis, maşina lui Alison este aruncată în aer (din păcate la volan era mecanicul ei un tânăr simpatic). George şi colegul lui Douglas reuşesc să între la o petrecere ca angajaţi ai unei firme de catering, dar sunt descoperiţi. Douglas este omorât, maşina lui George zdrobită în accident şi lumea îl crede şi pe el mort.

   Au loc primele zile de proces şi cu toate că este distrusă, crezând că George este mort, Alison reuşeşte să facă faţă. Dar nici mărturia lui Bill Taylor sau a lui Alan Mar, nici încercările ei de-a discredita martorii acuzării, nu o duc prea aproape de adevăr, lumea continuând să creadă în vinovăţia doctorului.
Scăpat ca prin minune din accident, rănit, George nu reuşeşte să dea de Alison, aşa că cere ajutorul reporteriţei Gina. Se pune pe picioare şi convins de-acum că doctorul nu e vinovat, se hotărăşte să pândească casa lui Alan Mar, pentru că i se părea că nu e de încredere şi ascunde ceva.

   Şi surpriză…din casă lui Mar iese o persoană deghizată care pleacă cu avionul. Ajutat de Gina, George îşi schimbă înfăţişarea, îl urmăreşte pe tip şi pleacă cu el cu avionul în Mexic.
Abia aici descoperă adevărul, povestea sordidă, care de fapt nu avea nici o legătură cu membrii clubului de orgii şi mai ales nevinovăţia doctorului.Se adevereşte încă odată că natura umană este total imprevizibilă.

Sper că v-am făcut cât de cât curioşi.

   Adevărul este că romanul nu-l poţi povesti, ar însemna să devoalez tot, pentru că autorul are un stil simplu, aproape cinematografic, fără detalii inutile. Multe personaje, multă acţiune pigmentată cu poveşti de dragoste, principiul că nimic nu este ce pare a fi, şi mai ales deznodământul surprinzător şi total neaşteptat, iată ingredientele unui roman care te ţine conectat de la prima până la ultima filă.
Dar pentru restul…va trebui să citiţi romanul.
Michael Hartland este un scriitor care surprinde cu fiecare roman şi tema abordată.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti