Insula armelor, de Amitav Ghosh – Editura Litera – recenzie

 Insula armelor

Amitav Ghosh

Editura: Litera

An apariție: București 2023

Nr. Pagini: 360

  În vârstă de 66 de ani, Amitav Ghosh este un autor Indian cu un doctorat în antropologie socială în urma studiilor absolvite în cadrul Universității Oxford, studii care își reflectă influența în toate romanele și nuvelele publicate.

 Pentru mine a fost o primă întâlnire cu acest autor care a reușit să aducă în prim planul romanului despre care urmează să vă povestesc, noțiuni atât de antropologie cât și istorie, mitologie și psihologie colectivă, resimțită fin prin sfera acțiunilor personajelor principale.

  Am avut senzația că sunt păcălită de acest autor, pentru că desi nu mă regăseam neapărat în povestea comerciantului de cărți rare – Deen Datta, am continuat să citesc deoarece acțiunea capătă valențe atât de complexe, dar totodată accesibile, încât mi-am dorit să mă lămuresc cum se termină acest parcurs.

  Personajul despre care vă menționasem, Deen, este un individ relativ fad, aflat în pragul vârstei de 50 de ani, necăsătorit și bântuit de singurătate, cu un trecut neinspirat care l-a purtat de-a lungul timpului din țara natală – India, în SUA la studii și după un parcurs nefavorabil, activitatea sa se rezumă în prezent la colecționarea și ulterior comercializarea de cărți rare, din care reușește în mare parte să își acopere un trai decent.

  Aflat în orașul bengalez Kolkata (sau Calcutta cum mai este cunoscut), Deen se reunește cu o rudă îndepărtată care îl convinge să pornească într-o călătorie scurtă, de o zi, pe o insuliță semi-inundată, unde se presupune că stau ascunse rămășițele unui templu vechi, unde Bonduki Salagar (aka Negustorul de Arme) și-a găsit protecție de zeița șerpilor – Manasa Devi.

  Deși lipsit de spirit de aventură, Deen se lasă convins să bifeze această călătorie în speranța că va putea face o legătură între această legendă neconsemnată nicăieri și Societatea Arheologică Indiană, posibil interesată de o colaborare care să se dovedească avantajoasă.

  Adept al raționalismului limitativ și al unei vieți în căutare de liniște și confort, ferită de orice impact social deviant, excursia în inima mlaștinii declanșează pentru Deen o serie de evenimente absurde, ale căror explicații combină legenda cu schimbările fizice și sociale declanșate de încălzirea globală, fenomenul migrației, sărăcie, devianță și adaptare forțată.

  Întâlnirea cu o cobra regală pe o insulă în care legenda presupunea absența șerpilor, mușcătura suferită de Tipu, un membru al echipajului expediției cu care Deen continuă să se intersecteze ulterior atât în Turcia, cât și în Pakistan sau Italia, strânsa colaborare cu Pyia, biologul marin și Cinta, un ilustru profesor licențiat în Istorie, fac ca toate informațiile și întâmplările să se strângă într-un mănunchi de idei filozofico-sociale, menite să pună cap la cap nu doar adevărul din spatele legendei Negustorului de Arme, ci chiar conștientizarea problemelor cu care se confruntă omenirea din cauza capitalismului, corupției sau schimbărilor climaterice.

  Cartea abundă în explicații de natură politică și socială, colerate cu legende autohtone, care ascund în esența lor chiar esența sufletului colectiv.

  Acțiunile care se petrec se leagă într-un mod care deși pare neverosimil, ci mai degrabă premonitoriu sau mistic, scoate la suprafață nevoia umană de a deține controlul prin explicații plauzibile chiar și când nu este cazul.

  Pe urmele legendei, autorul ne introduce într-o lume vicleană, schimbătoare, unde atât animalele cât și oamenii se chinuie să supraviețuiască în maniere care accentuează faptul că puterea, rezistența și adaptabilitatea își au rădăcinile în trecut, nu în prezentul care nu face altceva decât să se repete dar sub alte forme.

  O carte oarecum ciudată, cu un final incert, nesatisfăcător, deschis către posibilități noi și modalități mai puțin inovative de a repara sau înțelege modul în care acțiunile noastre afectează în timp mediul și mentalitatea colectivă.

  “Uită-te-n jur, a spus pe un ton ușor dezgustat. Toată lumea știe ce e de făcut ca să putem trăi mai departe pe acest pământ, ca apele să nu ne înghită casele, ca să nu ne năpădească vietăți ca păianjenul ăla. Toată lumea știe, și cu toate acestea suntem neputincioși, chiar și cei mai puternici dintre noi. Existența noastră a devenit o rutină, ca și când am fi controlați de forte care ne-au sugrumat voința. Vedem lucruri monstruoase care se întâmplă peste tot și ne ferim privirea, ne predăm de bunăvoie forțelor care au pus stăpânire pe noi. A zâmbit și m-a mângâiat pe mână. De asta nu se poate numi posedare ceea ce ți se întâmplă ție. Aș numi-o mai degrabă un fel de deșteptare. Poate fi periculos, desigur, dar asta numai pentru că te deștepți spre lucruri pe care nu ți le-ai închipuit sau nu le-ai simțit niciodată. Ești norocos, Deen. O forță necunoscută ți-a oferit un mare dar. S-a ridicat de pe scaun și s-a dus la fereastră înainte de a continua. Te invidiez dar sunt si recunoscătoare. Datorită ție, Negustorul de Arme a intrat și în viața mea. Dar asta ne impune o obligație, nu crezi?”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți