Interviu cu Gigliola Ceunas-poet/Renaștere

Interviu cu Gigliola Ceunaş

       Numele meu este Gigliola Ceunaș, sunt profesoară de limba română la un colegiu din Bacău, pasionată de literatură probabil dintotdeauna. Scrisul, însă, a venit la maturitate, în mod spontan, fără preaviz. A fost o vreme când am „văzut” poezie în orice. Și, fiind timp de o lună „condamnată” la domiciliu, cu un picior fracturat, m-am jucat făcând o pagină de facebook sub un alt nume, pe care am postat doar textele proprii, fără a avea măcar pretenția că sunt poezii. Apoi au început aprecierile care veneau de la persoanele din toate categoriile socio-profesionale și, totodată, solicitările de a publica un volum. Doar că pentru asta nu m-am simțit niciodată pregătită. Mi-am făcut curaj doar pentru a răspunde propunerii de a trimite 10 texte pentru o antologie intitulată Renaștere.

Și-oi cerca

Dor nătâng, dor nătâng,

lacrimă din ochiul stâng,

de pe cerul inimii,

din adâncul patimii…

Du-te-n iad de flacără

și-n adâncuri de pucioasă,

du-te-n lume și mă lasă,

lasă-mă pustiului,

iernii și morțiului

și-oi cerca, de-oi fi întreagă,

să-mi adun din lumea largă

toată viața mea strivită,

toată inima-mpietrită,

lacrima împrăștiată…

să mai pot iubi o dată.

Rămâi

Clipă soare,

clipă râs și plâns,

tăcere,

clipă zbor și dans înalt,

unduire,

clipă șoaptă și ispită,

și cuvânt,

clipă ani și luni și drum,

pe pământ,

clipă eu și tu și noi,

amândoi,

clipă-ntoarsă de speranță,

clipă viață…

Doar rămâi.

      1.De ce scrii poezie şi nu proză?

     Sincer, am scris și proză. Am un roman întreg, de prin clasa a 11-a. Și unul început acum trei ani. Prea lirice, ambele. Cât despre poezie, nu am intenționat niciodată să scriu. A venit brusc, acum doi ani și a urmat o perioadă de vreo 14 luni în care am scris întruna. „Vedeam” poezie în orice. Apoi, a plecat la fel de neașteptat, așa încât acum mi se întâmplă rar de tot. Deci, de aceea.

    2. Cine e cel mai mare critic al tău?

     Prietena mea, acea prietenă unică într-o viață de om. E deschisă, limpede, sinceră și, cred, obiectivă. Mi le zice, nu se încurcă în menajamente.

      3. Cum ţi se pare că e primită poezia de cititori?

     Variat. Dar se citește poezie în multe straturi sociale (dovadă sunt prietenii mei de pe facebook, foarte mulți și foarte diferiți), iar asta e îmbucurător.

     4. Cât e de greu să publici în România ?

      Deloc. Depinde cum vrei să publici (editură, condiții, grafică, prefață etc.) și ce vrei să se întâmple apoi cu volumul.

      5. Când ai început să scrii şi unde ai publicat primele versuri?

     Cum spuneam, totul a început brusc, în ianuarie 2014 când mi-am dat seama că un textuleț scris în proză are, de fapt, un ritm interior, cel al trăirilor și că e o poezie cu vers liber.

Nu am publicat decât 10 texte într-o antologie intitulată Renaștere.

    6. Care este poetul preferat (sau care te-a marcat mai mult)?

    Nichita Stănescu e, clar, cel dintâi. Dar îmi plac și Blaga, Arghezi, Barbu, Bacovia, Păunescu, Labiș, Baudelaire, Verlaine…

  7. Ce dorinţe, visuri ai în privinţa creaţiilor tale sau în viaţa particulară?

    În privința textelor? Aștept curajul de a publica un volum.

   8. Cum ai defini tu poezia?

   Intimitate împărtășită celorlalți. STARE, fără îndoială.

Mulţumesc Gigliola că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!