Joc murdar, de J.P. Delaney – Editura Litera – recenzie

 Joc murdar.

Autor: J.P. Delaney

Editura: Litera

An apariție: București 2022

Nr. Pagini: 430

  …Și am ajuns la lecturarea celui de-al patrulea roman al acestui autor născut în Uganda, dar de naționalitate britanică. Când spun cel de-al patrulea, enumăr Fata dinainte, Crede-mă când mint și Soția perfectă, toate reușind cu destul de multă ușurință să mă captiveze încă de la primele capitole.

  J.P. Delaney este un pseudonim, autorul al cărui nume real este Tony Strong, publicând de asemenea și sub un alt alias – Anthony Capella.

Dacă v-au plăcut romanele menționate anterior, țin să vă spun că și Joc Murdar va fi pe placul vostru.

  Povestea are în prim plan două cupluri – Maddie și Pete Riley, părinții micuțului Theo în vârstă de 2 ani și Lucy și Miles Lambert, părinții lui David.

  Maddie lucrează în marketing și este adesea plecată în interes de serviciu, Pete este un jurnalist care s-a retras din breaslă și a ales să fie un tată casnic pentru a-l supraveghea și îngriji pe neastâmpăratul și impulsivul Theo. Dacă Maddie este personajul cerebral, profesionist și adesea rece, Pete este cel care echilibrează relația prin altruismul, bunul simț și implicarea sa.

  La capătul opus îl avem pe Miles Lambert, om de afaceri realizat, puternic, arogant, cu tendințe sociopate și soția sa submisivă Lucy, adesea abuzată emoțional și redusă la imaginea femeii elegante dar casnice, implicată în viața de familie, mai ales în ceea ce privește creșterea micuțului David, care suferă de o întârziere mentală dobândită la naștere.

Cele două familii nu pot fi mai diferite de atât și totuși au ceva în comun.

  Ambele mame au fost nevoite să nască prematur și riscul de a-și pierde copiii s-a soldat cu o recuperare lungă și un dezechilibru mental și emoțional care și-a pus amprenta.

„M-am simțit îngrozitor după aceea, dar în mod surprinzător, nu vinovată. Eram mai curând detașată, ca la spital, la ATI.

Adevărul dureros era că de la nașterea copilului începusem să mă îndepărtez de Pete. Pete cel bun, Sfântul Pete, Pete care schimba scutece și încălzea perfect lăpticul, Pete care se angaja în acțiuni caritabile. Acel Pete nu mă mai excita. Îl iubeam și țineam la familia mea, dar era alt fel de dragoste. Când înaintam pe culoarul tăcut și slab luminat al hotelului către camera asistentului, mă simțeam ca atunci când galopam, călare pe Peach, către următorul obstacol, fără să am certitudinea că era capabil să îl sară.”

  După doi ani de eforturi încununate parțial cu succes, regulile jocului riscă să fie schimbate de un eveniment ciudat. La ușa casei familiei Riley bate Miles însoțit de un avocat. Vestea pe care o aduce cu sine este șocantă – copiii celor două familii au fost schimbați în maternitate. Nu se știe momentul exact, motivația sau faptașul dar odată adus în vedere acest aspect, întreaga dinamică se schimbă.

„-Vă rog, ați putea depune mărturie despre asta în fața instanței? Le-ați putea spune că sunt un tată bun?

Psihologul mă privi cu milă.

-Am impresia că nu înțelegeți. Misiunea mea este diferită. Am venit doar ca să evaluez riscul ca Theo să fie traumatizat de schimbarea familiei, în cazul în care judecătorul va lua această decizie. Mi-e teamă că va trebui să informez tribunalul că – așa cum se întâmplă cu toți copiii ca el – n-o să-i pese nici cât negru sub unghie.”

  Modalitatea prin care cele două familii ajung de comun acord să ia lucrurile treptat, fără  schimbări dramatice, pare o înțelegere bună, doar că pas cu pas, situația degenerează și cei patru adulți se trezesc prinși într-un proces de custodie și încredințare a copiilor care scoate la iveală cele mai sumbre scenarii.

  Cât de mult îți dorești să-ți recuperezi copilul mai ales dacă starea acestuia de sănătate este precară? Unde se trasează linia fină dintre genetică și educație? Cine și de ce a creat această situație?

„Mă uit pe fereastră. Ca să fiu sinceră, insistența lui Pete că părinții biologici nu au nicio importanță începe să mă enerveze puțin. Nu fiindcă aș respinge principiul – dragostea e cea care contează, iar familiile nu se formează în burțile oamenilor, ci în inimile lor etc etc. Cu toate acestea, cine ar putea nega existența unei legături biologice? E ca și cum lui Pete i-ar conveni unele aspecte din încurcătura asta, îmi spun răutăcioasă. Sau poate profită ca să demonstreze omenirii cât de pură este iubirea lui pentru Theo. Mi-a arătat chiar și un studiu pe internet din care rezultă că, în general, părinții adoptivi se ocupă mai bine de copiii lor decât cei naturali.”

  Un roman plin de suspans și trăiri contradictorii în care maternitatea este analizată din unghiuri realiste care aduc în prim plan o veche dilemă morală – este posibil ca sentimentul matern să fie învățat și nu instinctual? Și dacă da, ce contribuie la această detașare emoțională?

  Un scenariu alert cu personaje atent creionate și cu răsturnări de situație interesante. O lectură care va capta rapid atenția fanilor genului thriller – suspans.

Carte disponibilă pe site-ul Libris.ro

Recenzii cărți

Joc murdar de J.P. Delaney – Editura Litera – recenzie