Mă regăsesc în noi… de Jasinda Wilder-recenzie

Titlul original: Falling into us (an apariţie în America 2013)
Traducător: Adina Pintea
Editura Epica
Număr pagini: 455
An apariţie 2014

Cărți scrise de Jasinda Wilder

Jasinda Wilder are un talent extraordinar de a te trece prin toată gama de emoţii. Plângi, razi, suferi alături de personaje, te bucuri când apare o rază de speranţa. Cărţile ei sunt pline de dulce-amar, iar când termini o carte îţi trebuie o perioada că să îţi revii.
Şi în această carte regăsim durerea ca o componentă a vieţii. Durere pe care trebuie să o accepţi, să o manevrezi în folosul tău, pentru a te ajuta să treci mai departe, unde, poate, te aşteaptă o rază de speranţa.
La începutul cărţii găsim următoarele cuvintele ale autoarei adresate cititorilor :
“Dacă cel mai rău te-au rănit cei care ar fi trebuit să te iubească cel mai mult, dacă ai căutat alinare după atâta agonie printr-o binecuvântată durere, dacă ai fost respins din cauza unei imperfecţiuni perceptibile, atunci aceasta este cartea pe care să o citeşti. Sunteţi iubiţi cu toţii; nu sunteţi singuri; sunteţi frumoşi.”

Personajele principale le cunoaştem deja din „Mă pierd în tine„. Acum aflăm şi punctul lor de vedere iar, în plan secundar, aflăm şi evoluţia personajelor din prima carte din serie.

Jason Dorsey este un adolescent de 16 ani, vedetă incontestabilă pe terenul de fotbal. Însă, indiferent câte succese a obţinut la şcoală şi pe terenul de fotbal, nu a putut niciodată să se ridice la înălţimea aşteptărilor tatălui sau, şeful poliţiei din oraş. Acesta fusese o vedetă naţională de fotbal, până când un accident nefericit îi curmase orice speranţă la o carieră în domeniu. Ulterior, fusese înrolat în războiul din Golf, de unde se întorsese complet traumatizat. Consideră că principala metodă de educaţie este bătaia, pe care i-o aplică foarte des fiului sau, ca metodă de călire în viaţă. Mama lui Jason era asistentă la un cabinet stomatologic. Se îndrăgostise de tatăl lui Jason de cum îl văzuse şi nu îşi dăduse seama de problemele pe care acesta le avea. Nu avusese niciodată tăria să i se opună acestuia, nu reacţionase la bătăile pe care acesta i le administrase, dar care încetaseră în momentul în care acesta îşi găsise alt sac de box, fiul lui. Acum, mama lui Jason ajunsese complet apatică, se retrăgea în fiecare seară în camera ei, unde citea reviste şi se uita la televizor, ignorând toate pedepsele corporale pe care soţul ei le aplică fiului lor.
Jason învăţase de mic că nu are nici un rost să se plângă. În clasa a 8-a, când profesorul de sport alertase serviciile sociale când observase vânătăile de pe corpul lui Jason, urmarea: profesorul fusese mutat la altă şcoală, iar asistentul de la servicii sociale fusese dat afară.
Singurul care ştia de problemele lui Jason era cel mai bun prieten al acestuia, Kyle. Jason, Kyle şi Nell erau prieteni din copilărie, şi tot de atunci Jason era îndrăgostit de Nell. Toţi din jur erau conştienţi de iubirea lui Jason faţă de Nell, mai puţin această.
Încurajat de coechipierii săi din echipa de fotbal, Jason îşi ia în sfârşit inima în dinţi şi o invită pe Nell în oraş. Însă, chiar în momentul în care ajunsese în faţa casei ei, primeşte un telefon de pe numărul lui Kyle. Însă la telefon era Nell, care îi spune că nu se poate întâlni cu el. Simţind dezamăgirea evidentă din vocea lui Jason, Nell îi sugerează să o invite în schimb pe Becca, cea mai bună prietenă a ei, întrucât aceasta era îndrăgostită de mult timp de Jason.

Jason este uimit. Nu o remarcase niciodată în mod deosebit pe Becca, fiind îndrăgostit ca un căţeluş de Nell. Becca era tăcută şi extrem de timidă, însă de o inteligenţă sclipitoare. Acum, dacă se gândea mai bine, Jason îşi dă seama că Becca era la fel de grozavă ca şi Nell, doar că în alt gen. “Era mai mică de înălţime, cu forme mai accentuate şi, în timp ce părul lui Nell era blond căpşună, al Beccăi era lung, negru şi buclat, cu bucle atât de strânse încât ziceai că erau o grămadă de ineluşe elastice. Pielea Beccai era ca un caramel închis la culoare, iar a lui Nell era ca fildeşul, albă şi palidă.”
Becca făcea parte dintr-o familie foarte strictă. Tatăl ei, analist financiar, şi mama ei, medic pediatru, o ţinuseră mereu din scurt. Hainele ei erau mereu corecte, nelăsând nici o fâşie de piele dezgolită care să fie cumva indecentă. De mică se bâlbâia, iar pentru a-şi exprimă gândurile ei interioare ţinea un jurnal de poezii. Fratele ei Ben fusese mereu oaia neagră a familiei. Suferea de o afecţiune bipolară, refuza tratamentul şi îşi găsise alinarea în droguri şi băutură. Strădaniile familiei de a-l corecta nu făcuseră decât să-i adâncească problemele de adaptare.
Becca era îndrăgostită de Jason din clasa a 4-a, din momentul în care acesta îi sărise în apărare, lovindu-l pe Danny Morelli, care o luase peste picior că se bâlbâia.
Întâmplarea neaşteptată care îi aduce împreună este o revelaţie pentru amândoi. Jason o observă pentru prima dată cu adevărat pe Becca, observând-o în cu totul altă lumina decât până atunci. Vede că e atrăgătoare, inteligentă, amuzantă. Becca îşi dă seama şi ea că Jason este mult mai profund decât îl cred cei din jur.
Profund atraşi unul de celălalt, în ciuda opoziţiei familiei ei, Jason şi Becca ies împreună. Relaţia lor evoluează repede şi, cât de curând, ajung să împărtăşească împreună pasiunea.

Trec doi ani până la terminarea liceului, o perioadă idilică, în care cei doi ajung să se iubească şi să se sprijne tot mai mult. La 18 ani, în momentul în care fiecare trebuia să îşi aleagă colegiul la care să meargă, se întâmplă tragedia : Kyle, prietenul cel mai bun al lui Jason, moare, strivit de un copac ce se prăbuşea spre Nell, reuşind să o salveze în ultimul moment. Vieţile tuturor sunt date peste cap. Nell este complet cataleptică, nu plânge, strânge spasmotic în mâini o poezie scrisă pentru ea de Kyle.
Ştiind că Jason are nevoie de sprijin, Becca merge la el acasă. Apare tatăl lui, beat, care nu pare deloc impresionat de moartea lui Kyle. Ba, mai mult, observând o lacrimă pe obrazul lui Jason, îl face pe acesta fătălău şi îi spune că el a pierdut mult mai mulţi prieteni în războiul din Golf şi nu s-a pierdut atâta cu firea. După care adaugă că nu înţelege de ce se întâlneşte cu târfă asta arăboaică şi bâlbâită. Pentru Jason este picătura care umple paharul. Îl bate pe tatăl lui până îl lasă lat la pământ şi pleacă definitiv de acasă. Afectat profund de scena la care Becca fusese martoră, îi spune acesteia să îl părăsească, întrucât merită pe cineva mai bun că el. Este îngrozit să nu devină ca tatăl lui, să nu poată să-şi reprime violenţa. Becca însă refuză să îl părăsească :
“- Ei bine, gata. Tu nu eşti el, Jason. Nu eşti. Aleg să fiu cu tine, ştiind că vii… de acolo.”

Becca şi Jason se înscriu amândoi la un colegiu din Michigan. Consultă un psiholog pentru a-i ajuta să treacă peste trauma provocată de moartea lui Kyle. Nell însă refuză să consulte vreun psiholog, se refugiază în alcool şi se taie pentru a-şi provoca durerea. Becca este disperată că nu poate face nimic să o ajute.
Ben, fratele Beccai, pare să-şi fi depăşit problemele mentale, se angajase pe un post de manager şi îşi făcuse o prietenă, Kate, cu care închiriase un apartament cu două camere. Când Jason îi propune lui Becca să stea amândoi în celălalt dormitor, Becca protestează, spunându-i că, probabil, părinţii ei îi vor tăia toate fondurile dacă va face asta.
Jason îi spune că este cazul să-şi ia viaţa în propriile mâini, să-şi ia o slujba part-time, întrucât dacă va depinde financiar de părinţii ei, aceştia tot timpul îi vor dicta deciziile. Becca realizează că are dreptate şi că a venit momentul în care trebuie să se maturizeze.
După doi ani de la moartea lui Kyle, Nell pare că şi-a revenit cumva. Îi spune Beccăi că va pleca la New-York, să facă o carieră în domeniul artistic. Fratele lui Becca, Ben, are din nou o cădere nervoasă. Debusolat, recurge din nou la droguri şi se prăbuşeşte din ce în ce în depresie.
Complet dezechilibrat, negăsindu-şi nici o ancoră şi niciun sens, considerând că nu este bun de nimic, Ben se sinucide.

Becca este cea care îl descoperă, iar momentul este de un tragism extrem. După moartea lui Ben, Becca se prăbuşeşte într-o depresie profundă. Cade în apatie şi vechea bâlbâiala îi revine din ce în ce mai tare. După două luni în care ea se prăbuşeşte tot mai tare, Jason este disperat, nu ştie ce să mai facă pentru a o ajuta. O convinge să meargă din nou la psiholog. Iar când încearcă să o atingă, timid, spunându-i că nu vrea să o grăbească la nimic, ea îl încurajează, spunându-i că ea credea că el nu o mai dorea, întrucât e cu minţile vraişte. Pasiunea care reizbucneşte între ei o ajută pe Becca să-şi revină. Dar, realizează ea apoi, fiind atât de răvăşită în ultima vreme, uitase să-şi ia pastila contraceptivă.
După două luni, Becca îşi face testul de sarcină şi realizează că inevitabilul s-a produs, fiind însărcinată. Este speriată de reacţia lui Jason, astfel că îi ascunde acestuia informaţia.
Un telefon de la mama lui Nell o bulversează complet. Nell este la terapie intensivă, întrucât a pierdut o sarcina. O sarcină ??? Ajungând în grabă la spital, îl găseşte acolo pe Colton, fratele lui Kyle, despre care realizează că era tatăl. Absoarbe cu greu informaţia, dar îşi dă seama uluită că cei doi se iubesc foarte mult.
Văzând suferinţă celor doi în faţa pierderii sarcinii, Becca realizează că, ea vrea acel copil şi îi mărturiseşte lui Jason că e însărcinată. Jason e surprins, dar în nici un caz furios. Când Becca îi spune că i-a fost frică să nu fie supărat pe ea că a lăsat asta să se întâmple, Jason o linişteşte : “Nu, iubito. Nu. Ai fost atât de distrusă de tot ce s-a întâmplat cu Ben. Nu este vina ta. Nu este… aceasta nu este o “greşeală”. S-a întâmplat şi asta e. Ne ocupăm de ea împreună, în fiecare zi.”

Cum se vor descurca cei doi în continuare şi ce se va întâmplă cu cuplul format din Nell şi Colton, va invit să aflaţi în continuare în carte.

Recomand cartea tuturor celor care cred că îţi poţi găsi adevărata dragoste la 16 ani, o iubire care să reziste probei timpului şi tuturor dificultăţilor.
Iubirea dintre Jason şi Becca este foarte intensă şi te face să crezi într-o dragoste eternă, care poate să reziste în ciuda tuturor piedicilor. Declaraţiile de dragoste dintre cei doi sunt memorabile.
Pe parcursul cărţii, asistăm la maturizarea lor, dar dragostea lor, departe de a se stinge, devine tot mai puternică, în ciuda tuturor încercărilor la care sunt supuşi.
Câteva din replicile lor de pe parcurusul cărţii care mi-au rămas întipărite în memorie, prin frumuseţea şi profunzimea lor :
La prima întâlnire, noaptea, după ce Becca coborâse din camera ei aflată la etajul doi, de pe fereastră pe un burlan, iar Jason o dusese pe un deal unde era locul lui preferat.
” – Îmi place aici. Înţeleg de ce este locul tău preferat.
– Ar trebui să-l vezi pe lumina, când este soare. Tot drumul până aici, flutură mâna în faţa camionetei, unde dealul se pierdea în câmpie, sunt numai flori. Este minunat.”
„– Şi, apropo. Acesta nu mai este locul meu preferat.
– Nu mai este ?
Dădu din cap şi mă strânse mai puternic în braţe.
– Acesta este. Tu, aici cu mine. În braţele mele.”
“- Dumnezeule, Becca. Să te sărut este… pe cuvânt, este cel mai grozav lucru.
Mi-am atins buzele, ştiind că sunt umflate.
– Cred că e periculos.
– Ce e periculos ? întrebă Jason.
– Noi doi, sarutându-ne.
– De ce ?
M-am uitat în ochii lui, lăsându-l să-mi vadă torentele de emoţii.
– Pentru că nu vreau să mă opresc. Te-aş săruta până mă sufoc.”

După trei ani, în vacanţa dintre anul I şi II de colegiu :
“- Doamne, Jason… te iubesc. Atât… atât de mult.”
„– Şi eu te iubesc, Beck.
I-am luat faţa în mâinile mele.
– Promite-mi că mă vei iubi pentru totdeauna. Indiferent ce se va întâmpla.
El sesiza disperarea din ochii mei, din vocea mea, dar nu puse nici o întrebare şi nu ezită nici o secundă.
– Nu-ţi pot promite pentru totdeauna, Beck.
Lacrimile începură să mi se scurgă pe faţă la auzul a ceea ce părea să fie o respingere, dar le îndepărtă printr-un sărut, reducându-mă la tăcere acoperindu-mi protestele cu vorbele lui.
– Nu-ţi pot promite întotdeauna, pentru că nu e destul.”

Când Becca are o cădere psihică profundă, cauzată de sinuciderea fratelui, iar Jason încearcă să o ajute şi îi spune că trebuie să meargă la un psihiatru :
“- Te desparţi de mine dacă nu merg ? şopti în maioul meu.
– Nimic din ce ai putea face tu nu m-ar face să mă despart de tine. Exceptând poate dacă m-ai înşela, dar nu cred că ai face aşa ceva.
– Niciodată. Niciodată. ”

Autor: Tyna