Martianul de Andy Weir-Editura Paladin

Marțianul de Andy Weir

Titlul original: The Martian
Anul apariției: 2014
Editura: Paladin
Traducere: Iulia Anania
Număr de pagini: 421

Auzisem foarte multe despre această carte și îmi doream mult să o pot citi cândva. Se pare că a picat în mâna mea mult mai repede decât mă așteptam datorită colegelor de la Literatura pe tocuri, cărora le mulțumesc enorm de mult.

Filmul nu am apucat să-l văd deoarece am preferat să citesc întâi cartea căci apoi nu ar mai fi avut același farmec.

Haideți, înainte de a pătrunde în acțiunea cărții, să-l cunoaștem pe autorul care a scris această operă minunată: Andy Weir. La o scurtă căutare pe google, aflăm că Andy Weir s-a născut în America anilor 1972, într-o frumoasă zi de 16 Iunie. Marțianul este romanul său de debut; roman ce l-a inspirat și pe regizorul Ridley Scott, în 2015, să facă un film cu același nume. ( frumos debut, nu? ). Pe lângă Marțianul, „The Egg” este o altă operă de-a scriitorului care a prin la public, fiind și aceasta regizată într-un scurt video ce apare pe Youtube. Despre romanul Marțianul, autorul spune că a fost necesară o documentare minuțioasă pentru a putea reda perfect viața de pe Marte la care a fost supus personajul principal al romanului. De asemenea cunoștințele despre chimie și botanică, au fost indispensabile, pentru a-l ține în viață pe eroul cărții.

Marțianul ni-l aduce în prim plan pe singurul om care a reușit să supraviețuiască în spațiu, mai exact pe Marte, timp de 549 de zile solare: Mark Watney.

Mark Watney era în misiune cu programul Ares de la NASA iar el împreună cu echipa sa, trebuia să aducă roci de pe Marte pentru a fi studiate în laboratoarele de pe pământ. Problema a fost o groaznică furtună de nisip care i-a prins pe Marte și care, a făcut ca echipajul să abandoneze misiunea și, o dată cu ea și pe Mark (îl credeau mort, că altfel nu l-ar fi lăsat acolo ).

Mark, însă a supraviețuit acelei furtuni de nisip și de aici începe lupta pentru o altă supraviețuire pe o planetă fără prea mult oxigen și fără prea multă hrană; asta și disperarea lui de a lua legătura cu pământul pentru a-i anunța că trăiește. Trece prin aventura vieții lui și își folosește cunoștințele de chimie și botanică pentru a-și produce oxigen și mâncare. Astfel că, Mark, ajunge să fie primul om care își face plantație de cartofi pe Marte!
Evident că nu puține sunt situațiile în care Mark își pune viața în pericol și se află la un pas de moarte (doar nu le știe chiar pe toate), dar reușește să treacă cu brio peste ele și să se folosească de tot echipamentul pe care îl are la dispoziție.
Datorită sateliților ce gravitează în jurul lui Marte, NASA află că Mark trăiește acolo în spațiu și începe o adevărată luptă pentru aducerea acestuia înapoi pe Pământ în siguranță.

Timpul însă nu este de partea lui Mark și acesta trebuie să supraviețuiască până ajunge următorul echipaj la el, asta în aproximativ…4 ani! Mark învață, pe Marte, să-și folosească corpul pentru a produce hidrogen și oxigen, iar fecalele sunt folosite pe post de îngrășământ natural pentru cartofi (ciudat, nu?), nu mai zic de faptul că urina sa o transforma în apă potabilă (ce să spun, Mark al nostru era un botanist și un chimist de primă clasă). Pe lângă aceste calități, Mark reuşește să repare cu ușurință echipamentul care îl va ajuta să ajungă la nava ce este în drum spre el; dar să fie oare atât de ușor pentru el să ajungă acasă? Asta puteți afla doar dacă citiți romanul lui Andy Weir.
Deși am citit un pic cam greu cartea, pot spune că mi-a plăcut mult (cu excepția termenilor ce țin de chimie și biologie, cu o preponderență ridicată în carte). Găsim foarte multe replici amuzante iar faptul că Mark hotărăște să înregistreze zilnic activitatea sa duce cititorul direct în miezul acțiunii. Găsim multe replici amuzante în carte iar situațiile cu care se confruntă personajul principal au umor, nu mai zic de șefii de la NASA care sunt prezentați ca șefii tipici, presați de presă și de populație pentru a aduce eroul în viață acasă.

Un roman spumos, cu acțiunea care te ține mereu cu sufletul la gură pentru că nu știi dacă în următoarele 10 minute Mark va mai avea sau nu oxigen pentru a trăi pe Marte sau dacă va suferi următoarei explozii produse de prea mult hidrogen. Este un roman complet: cu umor, panică, acțiune. Frumos structurat și ușor de parcurs, Marțianul e un roman perfect pentru o evadare în spațiu (cine știe poate ajungem și noi Marte și avem nevoie de trucurile lui Mark pentru a supraviețui).

Îl recomand! Dacă l-ați citit aștept păreri dacă nu, citiți-l și reveniți să-mi spuneți cum vi s-a părut. Aștept păreri și despre film. L-ați văzut? V-a plăcut? Eu abia aștept să-l văd!

Citate (sau mai bine zis, replici) care mi-au plăcut:

„Așadar, nu mai am nicio scuză. E timpul să încep să fac apă.
Dacă găsiți rămășițele carbonizate ale habitatului, înseamnă c-am greșit undeva. Copiez jurnalul ăsta pe ambele rovere, ca să aibă mai multe șanse de supraviețuire.
Și-acum, Dumnezeu cu mila. ”

„Problema a fost expirația. Știi cât oxigen absorbi din aer când respiri normal? Nici eu nu știu, dar nu e sută la sută. De fiecare dată când expirăm, adăugăm niște oxigen în sistem.
Doar că pur și simplu nu mi-am dat seama. Dar ar fi trebuit. Dacă plămânii ar păstra tot oxigenul, resuscitarea gură la gură n-ar funcționa. Sunt așa un idiot ca nu m-am gândit! Și idioțenia asta aproape că mi-a fost fatală!
Va trebui să fiu mai atent. ”
„Am început ziua cu un cartof. După el, mi-am clătit gâtlejul cu niște cafea marțiană. Asta e denumirea mea pentru „apă fierbinte cu o pastilă de cofeină dizolvată în ea”. ”

Cartea Marțianul de Andy Weir este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Măli