Metropolis, de Monica Ramirez – Editura UP – recenzie

Metropolis

Autor: Monica Ramirez

Editura: UP

Anul apariției: 2022

vol.1

Nr pagini : 517 pagini

  Talentul indiscutabil al scriitoarei Monica Ramirez l-am remarcat  și îndrăgit de la prima carte citită și anume,  Asasin la feminin, primul volum al seriei Alina Marinescu. Următoarele romane, indiferent de stilul sau genul abordat, mi-au lăsat aceeași impresie, o scriere inteligentă, o documentare riguroasă care dezvăluie un univers fascinant, un mod de a transpune povestea care lasă cititorului senzația unei vizualizări permanente a acțiunii, perceperea dincolo de imagine a personajelor printr-o structurare ce denotă o busola fin reglată în ceea ce privește interacțiunea acestora cu realitatea, și o imaginație dincolo de cuvinte.

  În primele pagini ale romanului, autoarea aduce în atenția cititorilor o interesantă prezentare din care denotă diferența în indicele de explozivitate a supervulcaniilor, posibilitatea erupțiilor acestora și efectele de mare amploare, cu rezultate catastrofale pentru omenire. Metropolis a urcat în topul romanelor preferate de la primele pagini. Motivul este povestea incredibilă a ultimilor supraviețuitori ai planetei, care printr-o serie de împrejurări ajung să se cunoască, să treacă împreună prin ceea ce putem numi apocalipsă, antrenați în lupta pentru supraviețuire într-o lume în care certitudinea unui viitor nu există.

   – Și astfel, în timp ce supervulcanii vor erupe unul câte unul, se pare că timpul nostru ca gardieni ai Pământului a luat sfârșit. Poate cineva, undeva, va vedea această emisiune, poate rasa umană va găsi o cale de a supraviețui. Insignifianța omului în fața naturii e mai mult decât clară în ultima oră de existență. Nu ocupăm un loc special în univers, suntem mult prea fragili și acum contemplăm sfârșitul….

  Erupția supervulcanului Yellowstone aduce după sine trezirea la viață a altor 19 supervulcani. Rezultatul este catastrofal. Milioane de oameni își pierd viața în cenușa degajată de aceștia, cutremurele inerente, atmosfera suprasaturată cu gaze vulcanice și norul toxic care cuprinde rând pe rând continentele planetei. Singura modalitate de a supraviețui un timp, o constituie oceanele, ceea ce implică o ambarcațiune solidă și resurse.

  Moartea cauzată de fluxul piroclastic este pietrificatoare la propriu. Ca un demon masiv invocat din adâncurile miezului planetei, norul de cenușă feroce apăru în căutarea victimelor. Creatura supranaturală nu nutrea nicio animozitate față de vreo ființă vie în mod special, dorind pur și simplu să evadeze și să consume totul în cale. Amestecul de cenușă, lavă și gaze clocotitoare la temperaturi ce atingeau peste o mie de grade Celsius se deplasa cu aproape șase sute de kilometri pe oră. Moartea și distrugerea se dezlănțuia chiar sub ei.

  Debusolarea, teama, uneori dezumanizarea, apariția unor temeri umane dintr-un timp de mult apus, renunțarea involuntară la unele considerente adânc înrădăcinate în mentalitatea care ne caracterizează, concretizând ceea ce numim unicitate, sunt doar câteva dintre  referințele panicii rezultate. Prezentarea reacțiilor umane în condiții de stres duse la extrem, desfășurate într-un timp comprimat al cărui sfârșit este atât de aproape, trimit cititorul într-o lume terifiantă ale cărei proporții devin din ce în ce mai greu de acceptat.

  Nu știu ce este în neregulă cu mine. Cu o săptămână în urmă, erupțiile au ucis miliarde de oameni și m-am simțit norocoasă că am rămas în viață. Știu că familia mea și toți prietenii pe care i-am avut vreodată sunt morți, dar nu pot să plâng pentru ei. De ce nu pot plânge pentru oamenii pe care-i iubesc, dar sunt atât de afectată când văd un om murind aici.

  Poveștile derulate în trei locații diferite, problemele cu care se confruntă membrii echipajelor, deciziile grele care fac la final distincția între viață și moarte, ridică nivelul adrenalinei cititorului progresiv și constant. Fiecare situație pare fără ieșire, în multe dintre ele curajul celor implicați te apropie mai mult de personaje, încercând să îi înțelegi, admirându-le puterea de a merge mai departe, având deseori sentimentul neputinței prin neimplicare.

  Pe punte, aerul rece al nopții purta moartea. Disperarea ii pândea pe oameni în timp ce priveau încremeniți trupurile din apă. Mulți izbucneau în lacrimi. Văzuseră prea multe, speranțele le fuseseră spulberate de prea multe ori….

  Încercărilor datorate erupțiilor la care sunt supuși puținii supraviețuitori aflați în ambarcațiunile în mișcare spre destinații incerte, privite cu o teamă crescândă, conștienți că nu pot naviga la nesfârșit cu puținul necesar pe care îl au, se adaugă o nouă criză, un virus letal  în douăzeci și patru de ore de la infectare, provenit de la emisiile uriașe de vapori de apă la contactul cu lavă fierbinte din Antarctica. Stratul de gheață în care erau prinși acești viruși a fost pulverizat, rezultând o nouă criză, un nou motiv de teamă care scade simțitor șansa la viață a celor rămași.

  Pentru prima dată, se gândi să renunțe la tot chiar acolo, spunându-și  că oricum virusul avea să-i ucidă pe toți cât de curând. Într-un fel, era norocoasă. Urma să moară liniștită în acel loc pustiu, nu în haosul unei nave pline cu oameni infectați. Și totuși, undeva în adâncul ei încă mai ardea o flacără de speranță. Speranță și credință. Nu una de tip religios, mai degrabă credință în Thomas, Janice, în Brodie, Nathan, Gibson și restul echipajului de pe Blythe Star și Viper. Mai era încă timp. Aveau aparatul. Încă mai puteau reuși.  Dacă renunța acum, însemna să renunțe la ei și Keira știa că meritau mai mult, le era datoare să rămână în viață.  Fiecare dintre ei lupta din răsputeri pentru viața tuturor celor care fuseseră infectați. Măcar atât putea face, să rămână prin preajma pentru a putea fi salvată.

  Ce le rezervă viitorul acestor oameni, există un viitor pentru ei? Speranțele se pierd în neantul vremurilor pe care nu le înțeleg și nici nu le pot accepta ca find realitatea acelor zile? Oferă oare natura în sine o continuare a vieții în registre diferite, poate întunecate, dar existente? Vă las a aflați citind acest roman atât de captivant că nu îl poți lasă deoparte până la ultima pagina, parcurgând totul cu o curiozitate crescândă și o nerăbdare pe care dorești să o regăsești în filele tuturor cărților citite. Finalul aduce posibilitatea renașterii într-o lume atât de incertă, supusă unor evenimente care nu pot fi controlate sau prevăzute? Vom descoperi împreună. Aștept cu nerăbdare partea a doua a acestei serii scrisă cu măiestrie, într-un mod fără egal al îndrăgitei autoare Monica Ramirez.

Poate finalul să constituie un nou început? Vom afla curând.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Up

Recenzii cărți