Nașul – Mario Puzo – Editura Rao – recenzie

Titlu: Nașul

Autor: Mario Puzo

Editura: Rao

Anul: 2022

Număr pagini: 623

 Cu siguranță, mulți ați vizionat filmul „Nașul”, film premiat de-a lungul anilor cu numeroase premii, printre care și 3 Oscaruri și 5 Globuri de Aur. Ei bine, la baza filmului stă cartea publicată inițial în 1969, pe care Mario Puzo a adaptat-o apoi cinematografic, împreună cu Francis Ford Copola.

  Mario Gianluigi Puzo s-a născut la 15 Octombrie 1920 și a trecut în neființă la 2 Iulie 1999. A fost scriitor și scenarist italo-american. A primit două Premii Oscar, dar a rămas și astăzi cunoscut mai ales pentru romanele sale despre Mafie. 

  Iată câteva dintre publicațiile sale: „Arena întunecată”, „Nașul”, „Moartea Nebunilor”, „Sicilianul”, „Ultimul Don”, „Omerta”, „Al patrulea K”, „Familia”. Pe lângă cărțile sale, devenite best-seller în scurt timp de la publicare, Mario Puzo colaborează și cu regizori în numeroase filme.

  Ceea ce etalează Mario Puzo în romane, nu e pură ficțiune, ci este o realitate a unei societăți cu ample porniri spre violență. Citindu-i cărțile, aflăm despre dedesubturile unei lumi care doar aparent poartă amprenta comunicării, însă la o vedere mai ascuțită, există aspecte sumbre, organizații puternice care, într-un fel sau altul, au control asupra omenirii. 

  De asemenea, pe parcursul cărții, aflăm că toată această Mafie nu e doar o organizație, ci un fel de implacabil vortex care distruge pe toți cei care au, la un moment dat, nefericirea să se intersecteze cu ea. Am spus „ea” pentru că – așa cum vă veți da seama citind cartea – Mafia capătă forța unui personaj omniprezent, menit să calce pe orice și pe oricine, pentru a-și apăra interesele. Nu este, cu siguranță, o lume pe care ai vrea să o cunoști, dar  ea există, iar Mario Puzo, prin cărțile și filmele sale, arată foarte bine de ce mai bine să nu ai de-a face cu această lume, de ce nu este bine să te uiți sub preșurile societății. 

  Cartea evidențiază un personaj, așa cum se deduce din titlu, Nașul. Vito Corleone nu este doar liderul Mafiei. Este dovada faptului că binele și răul sunt departe de a fi valori exacte. Ele se pot intersecta, pot fuziona, pot împrumuta esența și nuanțele una de la cealaltă. Cum se pot întâlni valori antagonice în aceeași ființă? Ei bine, Vito Corleone este un personaj complex, unde înțelepciunea și mărinimia merg mână în mână cu șantajul și crima. Pe fundalul migrației masive de italieni în America în anii 30, iau naștere nenumărate conflicte, pornind de la frustrări și discriminări. La început sunt luptele pentru supraviețuire, dar în scurt timp, metropola destul de liniștită până atunci, New York, devine un adevărat câmp de bătălie, un spațiu în care luptele trec la un alt nivel, acela al asumării puterii, al supremației.  

  Este interesant de urmărit modul subtil, dar sigur, prin care Mafia se infiltrează în cele mai importante instituții ale statului, devenind astfel, unitatea centrală care controlează din umbră, tot ceea ce se petrece. Deasemenea, este greu de crezut că unele instituții, în special cele de justiție, s-ar lăsa intimidate de către Mafie, dar citind cartea, descoperim că tocmai acolo unde certitudinile și așteptările sunt foarte puternice, corupția este bine amplasată. Așadar, Mario Puzo descrie o lume care pare extrem de periculoasă, o lume în care totul poate fi cumpărat, toate instituțiile pot fi manevrate, o lume în care nimic nu este ceea ce pare să fie. Vi se pare doar ficțiune? Să nu uităm că succesul imens al filmelor ecranizate după cărțile sale se datorează tocmai asemănării deloc întâmplătoare cu realitatea. Cartea începe cu un motto sugestiv: „În spatele oricărei mari bogății se ascunde o crimă.” Balzac

  În cele 623 de pagini, nouă părți și 32 de capitole, descoperim o lume zbuciumată, pentru care liniștea pare un ideal de neatins… și cum altfel, dacă toate cele obținute sunt rodul nedreptății, al crimei și al înșelării? Pot astfel de fapte să fie răscumpărate prin alte fapte de binefacere? Până unde poate să meargă setea de putere și dorința de impunere în fața celorlalți? Poate puterea să devină un drog care schimbă mentalitatea? Toate acestea le veți afla parcurgând cartea. 

  Iată câteva citate: 

„Don Vito Corleone era cel de la care toți veneau să ceară sprijin și care nu dezamăgise niciodată pe nimeni. Nu făcea promisiuni lipsite de temei, nici nu invoca scuza lașă că era cu mținile legate și că existau forte mai presus de el. Nu era necesar să0i fii prieten, nu conta nici dacă nu aveai cu ce să-l răsplătești. Condiția era una singură. Ca solicitantul în persoană să-și declare prietenia.”

„Don Corleone îi prime ape toți – bogați și săraci, puternici și umili – cu aceeași afecțiune. Nu trecea cu vederea pe nimeni. Nu disprețuia pe nimeni. Aceasta îi era firea.”

„Sângeroasa victorie a familiei Corleone nu deveni completă decât după un an de delicate manevre politice, în urma cărora Michael Corleone ajunsese să fie recunoscut drept cel mai puternic șef de Familie din Statele Unite.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți