Nelinistea verii de Quentin Bates-Editura Tritonic

Neliniştea verii, de Quentin Bates

Titlul original: Summerchil

Traducerea:  Lucia Verona și Bogdan Hrib

Editura: Tritonic

Colecția:  Mystery& Thriller

Categoria: Roman străin, Mystery, Thriller

Nr. de pagini: 166

Anul apariției: 2016

    Îmi plac mult cărțile de la editura Tritonic. Pentru că sunt relaxarea mea de după sau înainte de lectura unui roman care mă poate solicita psihic. Îmi plac pentru că mă țin captivă într-o lume plină de mister, o lume încurcată de probleme, de misiuni dificile, o lume colorată, o lume ce oferă un stop de adrenalină. Îmi plac pentru că mă atrag foarte ușor, încă de la primele pagini, în mrejele unui labirint întortocheat, ce nu prea lasă loc de plictiseală.

   Neliniștea verii, de Quentin Bates promite a fi o poveste pe care nu o poți lăsa din mană. Promite să te poarte pe potecile misterioase ale unei crime nedorite, dar prin intermediul căreia toată banalitatea cărții dispare. Sau cam ar trebui să facă asta. Te întrebi dacă reușește? Eu am fost convinsă că așa va fi, dar… ceva a lipsit din povestea asta. Ceva sare, piper și mister. Ceea ce se dorea a fi un mister islandez, s-a dovedit a fi o poveste din care a lipsit ingredientul principal.

  O să ți să pară ciudat, dar totul a fost foarte clar, nimic dubios, nimic wow. Nici măcar o secundă în care să mă întreb: ”Frate, ce e cu povestea asta? Oare pe unde mă poartă” Traiectoria a fost aceeași, de la un capăt la altul. Nu s-a schimbat nimic, ba chiar a fost destul de previzibil până și finalul.

   Mint, căci la final m-am așteptat ca poliția să prindă criminalul. Dar totul a fost cam pe dos. Finalul nu l-am prevestit deloc. În rest, totul mi s-a părut clar, liniștit și…ca la carte – pentru făptaș și pentru poliția ce trebuia să-l prindă.

  Nu vreau să trăiești cu senzația că Neliniștea verii este un roman rău sau altele asemenea, ci vreau să reții ideea că:

Un roman cumințel tare, care nu prea a reușit să mă surprindă atât de mult pe cât mă așteptam să o facă.

    Totul începe cu personajul principal, un dulgher priceput, care reușește să impresioneze prin rapiditatea cu care își duce la finalizare toate proiectele în care se angajează. Aflăm că e un bărbat divorțat, certat cu fosta soție, căreia îi datorează bani. Singurătatea și-o ascunde în muncă, dar și în patul unei alte femei – care-l cam neglijează.

   Este acesta un început bun pentru un mystery? Este, crede-mă! Mintea mea țesea deja o poveste. Era foarte activă și jucăușă (mintea) și deja mă pregătea pentru momentul în care toată cartea urma să facă ”Boom”. Cartea a explodat doar în mintea mea, în realitate….. Lucrurile au stat cu totul altfel. Puțin diferit decât îmi imaginam eu.

În cele peste 160 de pagini a fost și ceva savoare și adrenalină, dar nu suficientă, după umila mea părere.

  La viața anosta a protagonistului s-a adăugat ceva sare, ca să aibă puțin gust de crimă mystery-polițist. Tipul intră într-o combinație ciudățică, acceptă să dea la gata un showroom, dar toată povestea care i se servește despre lucrarea pe care trebuie să o finalizeze este cusută rău cu ață albă- de proastă calitate. Cu toate astea, se trece mai departe, se pun întrebări fără răspuns și nici munca nu este plătită.

Cam ce crezi că face personajul nostru? Face, tace și dă înainte fără să mai ceară nimic. E cam naiv, aș zice.

V-am zis deja că omulețul era dator fostei soții. Nu la ea, ci față de copiii lor, dar nu mai apucă să îi dea bani, căci toată viața lui se schimbă.

Când teama devine propria umbră, când frica intră în sânge, fugi cât mai departe!

    Asta face și el, căci și-a cam dat foc la valiză. Săracul de el nu a vrut, dar cam asta a reușit să obțină. Din frică și din dorința de a scăpa de un munte de om. A reușit să scape de el, dar din acel moment trebuia să facă totul ca să scape de poliție, de oamenii care, mai devreme sau mai târziu, au dau de numele lui, l-au căutat. Dar oare l-au prins?

  Or să reușească oamenii legii să-l aducă pentru a înțelege de ce a ucis un om? Sau, dimpotrivă, va reuși el să fugă de tot și toate dovezile ce-l numesc pe el drept vinovat. Este vinovat, dacă crima s-a produs dintr-un accident? Este vinovat dacă el doar s-a apărat de cel care voia să-l pedepsească?

   După cum cred că ți-ai dat deja seama, Neliniștea verii nu a fost atât de wow pentru mine, dar poate fi super wow pentru oricare alt cititor, căci tot are ceva cu care te poate încânta sau îți poate trezi curiozitatea.

De ce nu m-a impresionat așa cum mă așteptam?

   Îți dau un singur motiv: cartea mi se pare neterminată, incompletă pe alocuri. Adică la faimosul showroom erau multe dedesubturi care trebuiau, zic eu, elucidate sau amintite.  Criminalul, a luat cu el o a șaptea cheie de la hala construită. E o cheie care putea fi folosită de autor în scopul alimentării poveștii cu și mai mult mister și adrenalină. Finalul? Ei.. finalul e..ciudat. Mi-a dat senzația că romanul e neterminat.

  Da, o carte ce promitea. O carte bună, dar care putea fi foarte bună. O carte cu un subiect ce putea fi lungit, explorat, dus mult mai departe decât a fost dus. Păcat.

   Îți lansez o provocare: citește cartea. Apoi lasă-mi aici un comentariu și spune-mi ce părere ai, dacă ți-a plăcut și care a fost, este și rămâne ideea ta? Cu ce senzație ai trăit lectura și care este senzația ta, per ansamblu despre romanul Neliniștea verii de Quentin Bates.

Abia aștept să dezbatem subiectul și tot ce ține de acest mister islandez.

Lectură plăcută!

Cartea Neliniştea verii, de Quentin Bates a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic.