One by one – Helen Bridgett – Editura Prestige – recenzie

Titlu: One by one

Autor: Helen Bridgett

Editura Prestige

An apariție – 2025, București

Nr. Pagini – 357

  “One by One” este genul de thriller psihologic care pornește de la o crimă aparent izolată și ajunge, treptat, să dezgroape mult mai multe lucruri decât identitatea unui criminal. 

  Helen Bridgett construiește o investigație bine structurată, cu suficiente piste, răsturnări de situație și momente de îndoială cât să te țină atent până la final. Mi-a plăcut în mod special faptul că ancheta nu pare construită artificial doar pentru a produce suspans, informațiile fiind construite progresiv, iar lucrurile se leagă într-un mod care, în mare parte, rămâne credibil.

  Personajul central, Maxie Reddick, este o profesoară de criminologie și realizatoarea unui podcast despre crime, care refuză să stea deoparte atunci când o studentă aparent fără probleme, Georgina, este atacată cu brutalitate, violată și determinată ulterior să se sinucidă. Profitând de experiența pe care o are, Maxie începe să aplice în viața reală lucrurile pe care le predă și despre care vorbește în podcastul său, în dorința de a contribui la prinderea criminalului, iar atunci când cazul devine din ce în ce mai complicat și un alt student este atacat, implicarea ei depășește cu mult simpla curiozitate profesională.

“Mâna care o lăsase fără glas era acum la tivul rochiei, trăgând-o în sus. După, a ajuns la lenjeria ei intimă, pe care a rupt-o, Georgina s-a prins de fiecare picătură de curaj pe care o găsea și a încercat să-și încordeze corpul în zona inghinală, așa cum a crezut întotdeauna că va face într-o situație ca aceasta. Însă eforturile ei au fost zadarnice, ca un copil care lovește o jucărie neascultătoare. Picioarele i-au fost depărtate și a putut simți corpul trăgând de propriile haine ca să se pregătească pentru atac. Știind că acum nu mai poate face nimic, Georgina a mușcat din pashmina și a stat nemișcată. Mai mult decât orice altceva, își dorea să trăiască.”

  Maxie nu este un superdetectiv care știe întotdeauna ce trebuie făcut, dimpotrivă, Maxie greșește, se teme, se încăpățânează uneori prostește, dar nu dă înapoi de la a face ce consideră că trebuie făcut. În același timp, intră în conflict cu poliția atunci când încalcă limitele stabilite de colaborarea stabilită anterior și chiar își asumă prea multe riscuri, tocmai atunci când viața ei personală începe să se precipite.

 Un alt aspect care mi-a plăcut este povestea familiei ei. În timp ce încearcă să afle cine se află în spatele atacurilor, Maxie are propriul haos de gestionat acasă. Soțul ei este alcoolic, șomer și mai degrabă o povară decât un partener pe care să se poată baza. Situația ajunge într-un punct extrem de neplăcut atunci când acesta dă foc casei pentru a încasa despăgubirea și a acoperi pierderile provocate de niște afaceri proaste în care a investit.

 În paralel, fiul ei este adolescent și se pregătește să plece la facultate. Astfel, Maxie încearcă să țină în picioare o familie care oricum se destramă încet, în timp ce își consumă aproape toată energia pentru anchetă. Mi s-a părut interesantă această suprapunere a celor două povești: pe măsură ce Maxie se apropie de criminal, viața ei personală se îndepărtează tot mai mult de ceea ce fusese cândva.

“Următoarele treizeci de secunde au părut să dureze o eternitate și, totuși, au trecut foarte repede. L-a auzit pe Nathan explicând că nu a comandat nimic, cerând bonul de livrare, apoi și-a chemat mama, să-i dea niște bani mărunți. A urmat un moment de liniște și apoi un țipăt. Un urlet de durere agonizantă care nu s-a oprit. Maxie și Laura s-au îndreptat spre locul de unde proveneau strigătele și l-au văzut pe Nathan ghemuit pe preș, mâinile și o parte a feței având bășici. În afara casei, o cutie de pizza și o sticlă de plastic fuseseră aruncate, iar tipul de livrare era deja pe motocicletă, accelerând pentru a scăpa.”

  Finalul mi s-a părut interesant tocmai pentru că victoria lui Maxie nu este una completă. Criminalul este prins, iar ea contribuie decisiv la rezolvarea cazului, dar, când totul se termină, constată că a rămas singură și trebuie să se gândească pentru prima dată la cine este ea dincolo de rolurile pe care le-a avut în familie.

 Autoarea a optat pentru lipsa unei încheieri clasice în care eroul rezolvă crima și apoi totul revine miraculos la normal. Pentru Maxie, rezolvarea anchetei înseamnă și începutul unei alte etape din viață, o etapă în care trebuie să învețe să nu mai trăiască doar pentru ceilalți și să-și construiască un drum în care să-i fie suficientă propria companie.

“Epuizarea i-a cuprins corpul în timp ce stătea în parcarea spitalului, pregătindu-se să iasă din Fiat și să adopte o față curajoasă. Își simțea venele din ochi pline de pietriș, iar pleoapele, ca și cum ar fi trecut peste cioburi ori de câte ori încerca să le închidă, căutând doar un mic moment de calm. Maxie era complet învinsă. Ceasul de bord îi arăta că sosise vremea să se întâlnească cu Philip; trebuia să fie fericită, ce bucurie, în timp ce își salutau fiul, dar nu era sigură că putea face acest lucru. Cum de a stat cu brațele încrucișate și s-a jucat de-a familia fericită după ce a făcut el? Cum putea să se uite la rănile fiului ei, știind că au fost cauzate de idioțenia tatălui său? Ceasul mai indica trecerea unui minut. Nu avea timp să se gândească la acest lucru acum. Trebuia să respire adânc și să facă ceea ce trebuia făcut.”

 Per total, “One by One” mi s-a părut un thriller bine construit, cu o investigație care se dezvoltă logic și cu un personaj principal suficient de bine conturat încât să te intereseze nu doar cine este criminalul, ci și ce se va întâmpla cu Maxie. Nu este doar o poveste despre o serie de atacuri și despre încercarea de a găsi vinovatul, ci și despre cât de mult putem sacrifica pentru ceea ce considerăm că trebuie făcut și despre ce rămâne din noi atunci când, după ce am rezolvat problemele tuturor, ne trezim singuri cu ale noastre.

  O lectură alertă, cu o investigație bine dozată și un personaj feminin credibil, încăpățânat și imperfect, ceea ce consider că poate face diferența atunci când cauți o lectură antrenantă care să-ți mențină interesul.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți