Popasul clownului, de Dorina Georgescu – Editura Semne – recenzie

Popasul clownului

Dorina Georgescu

Editura Semne

An apariție: 2019

 „Până la urmă, privit prin neputința și neștiința sa, omul e oricum clownul Universului.

Se naște clown.”

    Dorina Georgescu a creat nu doar o carte, ci și un posibil suflet, l-a modelat astfel încât să reflecteze o conștiință, una încărcată, pe care un cititor să o poată recunoaște, să se identifice în zbuciumul de trăiri și gânduri. „Popasul clownului” este în aparență un titlu hazliu, care te păcălește făcând ideile să se învârtă în jurul unui subiect și bizar, dar și interesant. Semnificația reală se lasă însă treptat descoperită și într-un stil profund, o scriere ce pune accent pe introspecție, sentiment, un melanj de acțiuni triste, tăioase care poartă o mască, autoarea a format o poveste din care se desprind senzații contradictorii, scene ce sunt învăluite într-un mister poate ușor brut și trasând concluzii care țin de un misticism aparte.

   La o primă întâlnire cu autoarea și maniera de povestire, lectura se împrietenește destul de lent cu acțiunea și personajul principal. Mi-a fost dat să parcurg o poveste în care nu este prezent un dialog direct în interacțiunea dintre personaje, lucru care a poprit din dinamismul intrigii, atenția fiind concentrată pe freamătul interior cauzat de un eveniment principal, care adună și puncte secundare marcante. După participarea la scene ce par să contureze cuprinsul cărții, am picat într-o derută provocată de saltul de la un plan temporal la altul, împletirea cu o rutină a personajului care întârzie să se prezinte pe nume și cadre disparate din viața acestuia. Micile scăpări de ortografie și în folosirea virgulelor am sperat că nu o să îmi afecteze prea mult atenția, dat fiind că sunt aspecte ce pot fi corectate, însă de la un punct au completat la planul acțiunii discordante și au obosit lectura. Dincolo de micile nesatisfacții, firul poveștii vrea să urmeze drumul îngreunat de singurătate al unui tânăr bărbat, frustrările și nefericirea din societatea în care trăiește, parcurs care necesită o analiză a gândurilor și trăirilor ce îi sunt atribuite personajului, pentru că povestirea nu este în ritmul celor ordinare și autoarea creează o ficțiune cu multe unghiuri strânse unde se adună însemnătate.

   „Popasul clownului” este o carte care nu se rezumă la o poveste propriu-zisă, este un voiaj al cunoașterii, al împăcării cu sinele, al acceptării, al dezamăgirilor și al găsirii unui ideal.

   Eugen Stoian a crezut că și-a găsit jumătatea în persoana lui Cherie, o femeie întâlnită din întâmplare pe străzile din Haga. Au petrecut zile frumoase împreună și chiar în ciuda distanței dintre ei au prețuit momentele ce le-au fost date să le trăiască. Însă totul se năruie când, odată cu un atentat în Paris, bărbatul nu poate lua legătura cu iubita lui și constată că tot ce știe despre Cherie se poate să fie o minciună și vie, moartă sau dispărută, femeia a ieșit din viața lui la fel de furtunos precum a apărut.

   Sugrumat de gânduri din ce în ce mai sumbre, Eugen Stoian se luptă cu obsesia pentru Cherie și revenirea la realitatea în care este profesor de istorie. Incidente apar și la locul de muncă pe care curând se vede nevoit să îl părăsească și astfel i se ridică ocazia să se afunde într-o veche pasiune – pictura.

„Și totuși, setea de Cherie persista.

Dragostea mea regăsită pentru pictură și desenele întruchipând-o pe Cherie cu privirea învăpăiată de dorință și cu trupul răscolit de pasiune, nu stopase nicidecum tumultul iubirii mele.

Totuși, reușeau să-mi mai aline oarecum suferința.”

   Grijile cotidiene sunt însă presante și nici în familia lui lucrurile nu sunt fericite. Într-o continuă căutare, întâlnire sau regăsire a iubirii, bărbatului îi sunt dezvăluite secrete despre identitatea lui care îi vor lumina calea și în experiențele pe care le va trăi, i se vor revela detalii care îl vor marca.

„Rămas singur, mă întorsesem în sufragerie, oprindu-mă în fața oglinzii venețiene ce trona deasupra unei servante, pe care se aflau două statuete mici din bronz.

Stam cu mâinile sprijinite de marginea ei și priveam în oglindă, din ce în ce mai insistent.

Vedeam doar un chip.

Putea să fie al oricui, în acel moment.

Nu mai rezonam în nici un fel cu conștiința mea.

Nu știam dacă mai doream să fi e al meu, dacă eu eram cel care citise scrisoarea.

Mă rătăcisem.

Amărăciunea îmi invadase fața.

Ochii din oglindă mă priveau triști și nedumeriți.

Vedeam un om răpus de durere, având colțurile buzelor căzute și tenul măsliniu.”

   De-a lungul povestirii, protagonistul se afundă într-o serie de întrebări cărora ori le va afla răspunsul, ori va specula, ori va dori să nu și le fi pus. De aici și dilemele care provoacă la cine este Cherie, cine este însuși Eugen Stoian, ce legătură este între istorie și pictură, ce rol au secretele din viața personajului, care este „popasul” și cine este „clownul”, toate adunate în intriga pe care trebuie să o descopere cititorul și să lege povestea. Nu este o muncă ușoară, întrucât stările pe care autoarea le atribuie personajului principal sunt repetitive și contrastul dintre ideea de la care s-a plecat și turnura situațiilor îngreunează relația cu cititorul.

   Dorina Georgescu scrie poate prea profund și să mă avânt în interpretări ale textului ar fi un gest extrem și inconștient – aș putea submina mesajul. „Popasul clownului” este literalmente o oprire într-o altă lume, neîngrădită de întuneric, răutate. Prin viziunea autoarei ne găsim îndrumați pe o latură a fantasticului care prinde contur prin acțiunile unor oameni speciali, capabili de binefacere, care văd lumea cu alți ochi, prin prezența unui spectru divin în război cu moartea, distrugerea și discordia. Cu părți bune și rele, lectura cinstește munca unui scriitor, iar vizita în universul său ascunde surprize pentru cei ce înțeleg și simpatizează.

Cartea Popasul clownului, de Dorina Georgescu o găsiţi pe site-ul Editura Semne

Autori români